Cârnații bunicului
Bunicul era surd. Chestie pe care cumva a moștenit-o și tata (dar doar la o ureche) și pe care-am moștenit-o și eu – când mă întreabă coana Sculăreasă ce bani mai sunt în cont. În fine, bunicul era surd. Nu auzea. Trebuia să strigi la el, săracul, și se uita așa la […]