Când mai locuiam prin București, aveam în gașcă un cuplu foarte interesant.
Tipul, patronul unei firme, prototipul tânărului de succes. Pornise afacerea singur, fără ajutoru nimănui, avea bani, făcuți de el, din munca lui.

Ea, fată destul de inteligentă, dar nu și deșteaptă. Îl iubea sincer pe tip și ar fi făcut orice ca să fie cu el. Iar prin orice spun chiar orice. Adică a acceptat să facă sex cu mai multe persoane, desigur incluzându-l și pe tip, ca să îl facă fericit.

Ce era funny la ăștia 2?
Că atunci când se certau, se futeau ca chiorii. Cu alții. Toată lumea știa, numai ei aveau impresia că nimeni nu știe, cu atât mai puțin partenerul.

Ce era și mai funny? Că toată lumea îi judeca în funcție de sex.
Adică lui i se acceptau ieșirile astea cu alte femei. Pentru că era un bărbat de succes, cu bani și viitor și era normal să aibă nevoi.
În schimb ea era automat clasificată drept curvă.

Acum, eu nu pot să spun că nu e așa. Adică atunci când ți-o tragi cu X masculi pe motiv că te-ai certat cu iubitul, da, ești curviștină.
Dar parcă nu pot accepta nici expresia aia cu bărbatul, dacă îi cade căciula, se apleacă, o ridică și pleacă mai departe.

Deși teoretic mi-ar fi favorabilă.