Mi-am descoperit talentul literar destul de târziu în viață. În mod normal, ar trebui să fiu destul de trist, din cauza asta, pentru că restul vieții mi-am petrecut-o făcând lucruri care nu mi-au plăcut niciodată.

Dar nu sunt trist.
Dimpotrivă, sunt recunoscător scrisului.
Pentru că, datorită lui, am putut să îmi petrec ultimii 5 ani acasă, alături de copiii mei. Și am putut să le văd întotdeauna toate lucrurile acelea minunate, care fac munca unui părinte să merite.

M-am mesmerizat când au învățat să stea în fund, am leșinat la primul cuvânt, am tremurat de emoție la primii pași, am plâns la prima boală a copilăriei sau prima căzătură în cap de pe un tobogan.

Viața mea a meritat trăită.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

40 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Iti spun doar , nu iesi din casa we asta! E genul de articol trecut la rubrica “coincidente stranii -socant! – uite ce articol a postat cu doar o zi inainte de…” 🙂

  2. #3

    Sunt ca niste caprite care se bucura la venirea baciului.Be-he-he-heee-he.

  3. #5

    Toată oboseala acumulată de-a lungul unei zile de muncă se risipeşte în momentul în care intru pe uşă şi îmi sare în braţe.
    Soundtrack: www.youtube.com/watch?v=G3AcNKxu3so

  4. #6

    Poveste similara si la mine. Abia la 30 de ani mi-am dat seama ca bruma de educatie si invatatura dobandita in copilarie, ma va ajuta sa traiesc altfel. Neavand scoala, pentru mine viata nu ar fi reprezentat decat un lung sir de meserii marunte, prost platite si chinuitoare. Ceea ce s-a si intamplat pana acum 6 ani cand o persoana deosebita m-a vazut dincolo de aparente si cu doar 10 clase, mi-a dat o sansa. De 4 ani povestea mea e identica cu a ta si ma bucur ca am prin din plin adolescenta fiului meu, cu toate pseudo dramele si bucuriile ei. In ambele cazuri, sa ne bucuram ca a venit vremea asta, ca putea sa nu vina deloc.

  5. #7

    Speram sa te mosteneasca si cei mici, dar intai sa invete usurel sa scrie:)

  6. Si noi ne mesmerizam la articole de genul asta 🙂 Awww

  7. #25

    -3.Modul clasic iz da best.

  8. #27

    Daca asculti foarte atent poti sa auzi zbarnaitul molcom al uterelor tresaltand in cititoarele din tara intreaga.

    Poti aproape sa ghicesti clipocitul zglobiu al torentelor de estrogen care se revarsa prin fibra optica transformandu-se in viitura care va zdrobi cateva localitati sinistrate in drum spre casele unde in seara asta, intr-un unison coplesitor se vor auzi din sute de guri magicele cuvinte :

    “Iubiii,da’ noi cand facem un bebe mic?”

    • #28

      ma joc cu flacara dorintei, palpainda, zi de zi
      dar nu am bani. testosteron e, estrogen e, adrenalina vine cand trebuie, dar na…

  9. #29

    Ai gresit video. youtu.be/0n2iE3FikJ0

  10. #30

    “făcând lucruri care nu mi-au plăcut niciodată.”
    Un exemplu? Nu cred ca faceai ceva atat de rau…

  11. #31

    sa stii ca e si urat si gras.

  12. #32

    Aideplm, saracu’ Vali.

  13. Arhi , esti un om de apreciat! 🙂

  14. #34

    Brandusa, pe blogul asta poti gasi cateva texte destul de bune, inclusiv de tip poezie. Nu e prea tarziu sa le citesti.

  15. #35

    Asta a fost adanca, din tot sufletul.Din fundul gradinii cum se zice pe la Mitoc 😀

    • #36

      ca si gatul ei a fost de adanca. e in spam. tks.

  16. Multi copii ai si toti vorbesc franceza 🙂

    Ce care nu au copii nici nu stiu ce pierd, o spun eu care am o mogaldeata de 5 saptamani care nu ma lasa sa dorm noaptea uneori, dar merita…merita tot.

  17. #39

    Arhiotraaavaaa :)))

  18. #40

    N-am copii dar de fiecare data cand vad manifestari ca-n video-ul postat de tine sau pe viu pe la prieteni si rude, mi se inmoaie inima si imi vine sa-i pup si sa-i strang de numa’ numa’, asa de scumpi pot fi.
    Alt video, non-related to the subject, mi-a placut copilasul cate intrebari punea si sfarsitul:
    www.youtube.com/watch?v=sJNntUXyWvw