Contul meu
Salut, Arhi,
te citesc de foarte mulți ani, cred că încă de la început, pentru că țin minte când ai găsit plicurile alea la Constanța. Nu prea comentez, pentru că nu îmi place agresivitatea unora dintre comentatorii care simt nevoia să spună ceva la orice postare, așa că prefer să stau în liniștea mea, la birou și să dau refresh la tine și la prințesă.
Scriu asta pentru că trec printr-o dilemă și nu știu ce să fac.Este evident că dacă apelez la familie și prieteni, îmi vor spune ce e bine pentru mine, doar că ei nu trec prin ce trec eu și aș vrea să văd și ce zic oameni care nu mă cunosc.
Pe scurt. Am o relație foarte mișto, de 8 luni, cu o tipă cunoscută pe Tinder. Menționez că sunt divorțat, am fost căsătorit un an și, ca în memeurile de pe net, îmi plac femeile cum îmi place și cafeaua. Simplă, naturală și fără penisul fostului prieten în ea. Cu actuala prietenă am început-o ca un fling date, poate ne-o tragem, ne-am tras-o și, după aia, ne-am sunat, ne-a plăcut împreună, bariera sexuală nu mai era, așa că puteam să ne cunoaștem direct.
Sunt fericit, îmi place de ea, nu știu dacă pot să o numesc iubire, deși cred că o iubesc, dar am rămas cu unele sechele din trecut și îmi consider compasul amoros cam dereglat. Și ea spune că mă iubește, ne petrecem mult timp împreună, deși nu ne-am mutat amândoi, nu am considerat că e momentul.
Din păcate, acum 2 săptămâni, în urma unui control mai amănunțit, ea a descoperit că are un cancer ovarian, într-un stadiu destul de avansat. Nu este netratabil, există speranțe mari, dar verdictul final este că, oricum ar fi, uterul trebuie extirpat.
Și aici intervine problema mea. Nu știu ce să fac. Evident, îmi este milă de ea, țin la ea, vreau să o ajut și o ajut cu tot ce pot. Dar, în același timp, nu pot să nu mă întreb, care este viitorul acestei relații? Ce așteptări am eu de la o relație și încotro se poate îndrepta?
Sunt încă tânăr, abia am împlinit 31 de ani. Are rost să stau lângă o femeie în situația ei? Știu că sună crud, dar puneți-vă în locul meu. Nu avem niciun an de când suntem împreună, nici măcar nu am discutat despre căsnicie sau viața împreună, păstrăm totul simplu și fără complicații. Așa cum e normal, cred, sunt tentat să mă implic la nivelul următor și să mi-o asum ca pe un viitor. Dar dacă, de fapt, nu e iubire, ci milă? După ce va trece compasiunea, după ce va face chemo, după ce o să trebuiască să o șterg la fund pentru că nu se va putea deplasa la baie, oare nu mă voi sătura?
O altă problemă este că, dintotdeauna, mi-am dorit copii. Sunt singur la părinți, am vrut întotdeauna un frate sau o soră, pe care nu i-am avut niciodată. Dacă scapă din această încercare, ea va fi sterilă, nu va putea face copii. Da, știu, adopții. Nu sunt de acord, eu doresc copilul meu, din mine, nu al altuia, aruncat la defecte. Poate e egoist cum gândesc, dar acesta sunt și profit de anonimitate ca să pot spune tot ce gândesc.
Mă frământ de două săptămâni și nu știu ce să fac. O văd distrusă, cu teama de moarte în privire și realizez că, dacă îi spun și eu că plec, e posibil să îi anulez orice șansă la viața și să piardă orice speranță de viitor. În același timp, parcă nu sunt dispus să îmi sacrific viața pe altarul cuiva, doar pentru că a avut ghinionul de a fi bolnav.
Aș asculta orice opinie, poate reușesc să mă scot din cercul gândurilor mele și să văd și alte opțiuni. Oricum, mulțumesc că ați citit, m-am descărcat puțin cu lucruri pe care nu le pot spune nici în oglindă.
NOU
Viata nu e un concurs. Nu castigi ceva daca eviti problemele si hopurile. Intr-adevar e o dilema, dar are o rezolvare simpla daca gandesti la rece: Daca cancerul evolueaza ea va muri repede, deci scapi de “sacrificarea vietii”, daca tratamentul functioneaza si nu moare atunci aveti o viata lunga si fericita impreuna. Iti pun intrebari ajutatoare: Ce faci daca renunti la aceasta femeie si gasesti alta cu care te insori si face cancer dupa 3 ani? Dar daca faci tu?
NOU
bun raspuns
NOU
In primul rand sa te duci la medic si sa iei nu stiu ce pastile da nu dai hpv-ul mai departe. 2, daca te va gandesti deja la asta inseamna ca decizia oarecum ai luat-o, dar ti-e frica sa i-o comunici. Este un moment dificil pt ea, dar sunteti adulti si o sa inteleaga. Dar din pct meu de vedere, nu ca esti egoist, esti super-mega-egoist. Primul comentariu la articol expune f bine problema. Reflecteaza asupra lui
NOU
Foarte bun răspunsul, insa ma gândesc ce solutie ar fi pt apariția copiilor. Inteleg ca pt el e foarte important sa aiba copiii lui. Cred ca e o nevoie care nu ar fi de lepadat, mai ales ca stie asta din capul locului, nu lasa loc pt indoieli…
Iar copiii eligibili pt infiat, parasiti de parintii lor din varii motive pot fi la fel de minunati ca cei facuti de tine. Ei nu au nicio vina ca nu au “meritat” iubirea celor din jur. Dar nu judec alegerea ta de a avea propriul copil, ci voiam sa subliniez ca nu e nimic “defect” acolo. Poate doar parintii sau sistemul.
NOU
@Adrian cancerul ovarian nu are nicio treaba cu hpv-ul.
In rest, da, de acord cu tine, omul a inventat conceptul de egoism.
NOU
bun raspunsul ca intrebare pentru autor.
Pe de alta parte autoru are dileme si cand e iubire nu ai dileme.
Nu cred ca e momentul de o despartire fix in acest moment, da nu cred ca e cazu sa se minta in continuare referitor la ce isi doreste sau mai bine zis ce nu isi doreste.
Din descrierea articolului cred ca relatia avenit in urma dezamagirii cu casatoria esuata si el nu era pregatit pt o noua relatie completa, aceasta fiind una in care ” se simte bine”, de tranzitie.
Stiu ca e greu da in locu ei as aprecia sinceritatea oricat ar fi de dureroasa decat o minciuna din care ambii sa fie nefericiti in final, oricare ar fi acel final.
NOU
Mega egoist. Ce specie de om e ăsta? Genul care ar împușca civili pe stradă din în Bucha?
NOU
@florian Mega……. Etichetarea este cea mai usoara acțiune, judecarea celor de lângă noi este aur curat pentru omenire.
Omul are o problema, motiv pentru care și-a făcut curaj și a pus o întrebare colectivități, cu expunerea de rigoare.
@autor Dilema ta este cât se poate de normala, îndoiala și analiza lucrurilor. Nu îți vei găsi răspunsul direct de la noi, trebuie sa vezi care îți sunt valorile ai proprietățile in viața. Apoi vei face alegerile mult mai ușor.
NOU
@sebastian: permite-mi, te rog, să etichetez oamenii după bunul meu plac și dupa propria mea scară de valori. Mai lăsați-mă cu PC-ul ăsta. Ești muist? Păi nu ți se poate spune în nici un alt fel decât muist. Punct.
NOU
Scz man,dar și eu tot o viata am și în primul rand îmi sunt dator mie sa-mi găsesc fericirea. De aia daca eu voi păți ceva de genul voi alege eu sa plec ptr a nu fi o povara pentru ei.
NOU
Nu o sa iti spun parerea mea despre ce tre’ sa faci sau despre tine, dar pare ca tu gandesti doar in termeni de “o lasa azi” sau “raman tot restul vietii cu ea”. Guess what, poate se vindeca si iti da papucii, sau poate o parasesti/moare si afli ca esti steril. Vezi ca si fata de tine, una e sa abandonezi o lupta cand stii/vezi ca nu mai poti si alta e sa fugi inainte ca lupta macar sa inceapa.
LE: nu doream sa fie raspuns la commentul lui Florian.
NOU
Ok, e clar ca vrei sa pleci. Eu zic sa o lasi, tipa merita mai mult decat un tip care cand ea se gandeste daca o sa supravietuiasca cancerului, el se gandeste ca o sa trebuiasca sa o stearga la fund.
Ca sa nu mai zic de comentariul ala scarbos cu copiii “aruncati la defecte”.
N-are niciun rost ca ea sa se lupte si cu cancerul, si cu viitoarele tale resentimente.
NOU
Autorul și prietena lui sunt într-o relație de aproximativ 1 an, nu sunt căsătoriți, nu au discutat despre căsătorie.
Autorul își dorește copii, iar în actuala relație asta nu se mai poate. Autorul își dorește o viață normală, să meargă în concedii, la concerte etc și să se distreze – o perioada importanta de timp, poate pentru totdeauna nu o sa se mai poată nici asta.
Practic autorul articolului întreabă dacă să își schimbe și să își sacrifice toate planurile lui de viitor și să rămână în această relație sau sa rămână la planurile lui de viitor și să se despartă de prietena lui.
Decizia este dificil de luat, dar chiar daca ar decide ca peste un timp sa se despartă de prietena lui, pentru aceasta ar fi mult mai bine ca o vreme sa rămână împreună – iar din punctul meu de vedere comentarii precum cel de sus nu ajuta nimanui, deoarece îl arată pe autor că fiind un om rău pentru că doar se gândește să se despartă și îl forțează să ia o decizie acum.
Ori eu cred că acum nu este un moment bun de luat o astfel de decizie, deoarece prietena lui abia a aflat despre diagnostic și sunt niste momente complicate pentru amândoi – cred că ar trebui sa mai aștepte macar 1-2 luni înainte de a lua o astfel de decizie.
NOU
“Ca sa nu mai zic de comentariul ala scarbos cu copiii „aruncati la defecte”.”
Exact! Bossulica, am adoptat un copil, cea mai buna decizie a vietii mele. Pe oricine are dubii privind adoptia si ii da inainte cu “vreau copilul meu, facut de mine”, invit sa imi cunoasca copilul, cel mai minunat ever. Si nu ca e al meu, dar chiar asa este!
NOU
Exact … Ce om gandeste ca daca adopti un copil iei de la “defecte” ? Daca pana la fraza asta te puteam înțelege, dupa imi e un pic scarba de tine ca om.
NOU
@Florian, aici m am oprit si eu..la “aruncati la defecte”. Omul asta nu are pic de empatie. Si da si eu l as invita sa mi cunoasca copilul adoptat.
NOU
Si aici un “posesor” de copil adoptat. Dupa 14 ani de avut grija de el zi de zi (caci are si ceva probleme de sanatate), e al nostru si noi suntem ai lui.
Plus ca, inerent, copilul imprumuta chestii de la cei care il cresc: ticuri verbale, obiceiuri alimentare, chestii de vestimentatie, gusturi muzicale, conceptii despre lume si viata. Asa ca, inerent, iti seamana.
Si inca ceva: o tanara insarcinata, parasita si de iubit si de familie, decide sa dea viitorul copil spre adoptie, ca sa-i ofere o viata mai buna, pe care ea nu avea nicio sansa sa i-o ofere. Poti numi asta un “rebut”?
NOU
Cind am ajuns la partea cu “aruncați la defecte” m-am oprit si am mai citit inca o data, am crezut ca nu mai stiu sa citesc. Eu zic ca i-ai face un serviciu doamnei daca o sa-ti vezi liniștit de drum.
NOU
Mafrend, daca faceai tu cancer si ea ti se c*** in cap si te lasa a doua zi, cum era?
NOU
Nu esti egoist, doar nu o iubesti. Cand iubesti solutia e evidenta
NOU
Clar nu o iubesti. Nu ti-ai pune asemenea intrebari daca ar fi iubire.Este mila,mai tarziu veti suferi amandoi. Vor aparea frustrarile, tu iti vei dori copii, ea nu va putea,tu o vei judeca, te vei judeca si pe tine.
NOU
Pe sistemul asta, si tu esti aruncat la defecte. Doar esti divortat, nu?
NOU
One Woman’s Trash is Another Woman’s Treasure.
NOU
For one mum for another plague!
NOU
Poate ca tot ce are ea nevoie in momentele astea ești tu. Stai lângă ea!
NOU
Iubire este când nu te vezi trăind fără celălalt, când fericirea ta este dată de zâmbetul celui iubit.
Părerea mea.
NOU
Nu esti egoist baiat, ai empatia unui sarpe. Mergi linistit.
NOU
Tu si constiinta ta incercati sa justificati o decizie deja luata.
Ca ai luat-o din instinct de supravietuire, ca ai luat-o pentru ca sa ai copii e esential pentru tine, sau ca ai luat-o din alte motive, nu stiu, dar cineva care iubeste nici nu cantareste alternativa asta. Deloc. Iti spun pentru ca am fost fix intr-o situatie din asta si nici n-am vrut sa aud astfel de optiuni, nici macar de la pacient.
Pe termen lung, iti recomand sa ai grija la Kharma. Felul in care iei deciziile intr-o anumita directie nu l-ai invatat ieri, cand ai devenit damaged goods, probabil il aveai de mult.
Daca vrei un sfat realist, cred ca ai nevoie de putina terapie ca sa vezi mai clar cum ai ajuns unde esti astazi, inclusiv la divort. Sunt sanse mari sa iti fi schimbat putin felul in care vezi femeile si o sa tarasti trauma dupa tine ca pe o cutie de tinichea.
Sper sa nu fii vreodata in situatia inversa, in care esti tratat ca o fiinta defecta/incompleta, doar pentru ca ai avut ghinionul sa te aleaga soarta fix pe tine ca sa iti trimita vreo nenorocire.
NOU
Îngheață ovule acum, înainte de operație și puteți apela la mama surogat. Era undeva la 6000€ in Ucraina, am văzut reportaj pe BBC.
NOU
Nu e musai să înghețe ovulele ei, că a zis că vrea să fie musai copilul lui, nu și al ei. Se poate face și cu ovule donate.
NOU
Eu cred ca merita sa dai o fuga maine in Ucraina sa ingheti niste ovule si sperma.
NOU
N-aș fi vrut să citesc rândurile astea chiar la cafeaua de dimineață. Uite însă că așa a fost să fie.
Acum, tu decizia ai luat-o. Dacă aștepți să vezi ce spune lumea, greșești. Contează prea puțin. Fă bagajele, gândește-te la ce te poate face să crezi că ești un om bun și că iei decizia bună și mergi înainte.
Nu, nu cred că o iubești. Nu, nu cred că ești un om bun. Nu, nu cred că cineva se poate baza pe tine, măcar nu acum. Poate pe viitor o să mai evoluezi, însă acum nu. Ai empatia unei uluci de gard și ținuta morală a unui politician român.
Dar iată că poți face ceva bun pentru femeia aceea. Să pleci acum pentru că fiecare lună sau an care ar trece peste voi ar face despărțirea și mai grea pentru ea. Cine știe, poate chiar ar putea să ajungă să creadă în tine și atunci ar deveni o dramă.
Drum bun și o viață frumoasă. Fără cancer, care poate apărea oricând și la oricine și fără persoane “aruncate la defecte”, în afara ta.
NOU
Nu mai încerca să mimezi empatia, flăcăule. Du-te învârtindu-te de lângă femeia aia, ii faci un mare favor plecând, o scutești de o viziune complet găunoasă asupra vieții. Stai liniștit, că în situații de genul ăsta, oamenii găsesc resurse neașteptate de reziliență. Vezi să nu-ți rezerve viața vreo surpriză și cea care ți-ar fi alături te-ar arunca ca pe o măsea stricată, în caz că dă vreun cancer peste tine. Ai empatia unei tălpi de bocanc. Nu cred că degeaba căsnicia ți-a eșuat lamentabil după doar un an.
NOU
Pentru fete, Tinder only gives you badluck, loosers and STD’s. Cand ai commitment issues si esti la mana a doua, lasa femeia in pace din prima.
NOU
STD? Ce e asta :)))), n am tinder ♀️, sunt o sarakie, recunosc.
NOU
STD inseamna BTS (boli cu transmitere sexuala).
NOU
De ce doar pentru fete are aplicabilitate povestea cu Tinder?
NOU
filipa: BTS-uri in engleza
NOU
Sexually Transmitted Disease.
NOU
Boli cu trasmitere sexuala – sexually transmitted diseases (STDs)
NOU
BTS adicatelea :))))
NOU
Credeam că numai Ilici e as la romgleză…
NOU
Apoi…nu degeaba ai divorțat… ok, uneori trebuie sa primești lucrurile la rece, dar tu le privești la modul psihopat. Fa-i un bine femeii și las-o în pace.
Ipotetic vorbind te însori cu o femeie sănătoasă și fertila și după vreo 5 ani se îmbolnăvește, o dai la rebut? Sau doamne ferește aveți un copil cu probleme, ce faci?
Dacă ai iubi-o pe fata aia ți s-ar rupe de tot, ai muta munții pt ea, nu te-ai scalda în dileme din astea de auto-victimizare.
NOU
Eu am 33 de ani si dizabilitate(insuficienta respiratorie cronica). Nu mai am prietena de aproape 8 ani de zile. E greu sa gasesti o fata(aproape imposibil) sa gasesti o fata care sa te accepte cu dizabilitate. Chiar si relatii scurte. Am incercat tinder si toate siteurile de dating. E clar ca nu o iubesti daca te gandesti sa o parasesti. Si eu imi doresc o familie si copii, dar as mai putea astepta. In locul tau as multumi lui Dumnezeu ca am relatie. Pune-te in locul ei, daca tu te imbolnaveai de cancer testicular sau la prostata si nu mai puteai avea copii si ea te parasea, cum te-ai simti?! Eu vad viata altfel si as putea accepta o fata care are o dizabilitate, cancer etc. Macar as incerca o perioada sa vad daca ma descurc si o iubesc.Important e sa nu va chinuiti amandoi. Da, atunci ar fi o relatie din mila.
NOU
felicitari pentru curaj! tu ai merita un post separat aici pe blog, in care sa povestesti cate mui ti-ai luat pana acum pe partea de intalniri. tare as vrea sa vad reactia feminina din comentarii, ca baietii sigur au arsenalul pregatit. ai grija de tine!
NOU
Inteleg de ce multi au intai un sentiment de repulsie la intrebarea ta. L-am avut si eu, dar nu are sens sa dezbatem moralitatea unei decizii.
Asa simti tu si inteleg ca nu ti ai asumat inca “la bine si la greu” si nici nu esti sigur ca ai fi facut asta cu ea nici daca era sanatoasa.
Pleaca acum. O sa fie infinit mai dificil pentru ea odata ce incepe tratamentul si o sa ii fie rau atat fizic cat si psihic. Las-o sa gaseasca pe cineva mai bun ca tine.
Da, absolut toata lumea din viata ta se va uita la tine ca la un ticalos, indiferent ce vor spune. Si o meriti. Asta nu este o scuza sa te comporti ca un rahat ca sa te “paraseasca” ea si sa te simti tu mai bine.
NOU
Cred ca intrebarile tale sunt oarecum naturale, atunci cand esti intr-o relatie de putin timp si te loveste o astfel de problema, e normal sa iti fie teama si sa pui in balanta ceea ce simti versus ceea ce iti doresti. Ai mai folosit si niste expresii nefericite, dar am incercat sa citesc si sa inteleg printre randuri la ce te referi. Faza este ca solutii la temerile tale sunt: inghetarea ovulelor (daca are), angajarea unei persoane care sa aibe grija de ea pe perioada chimo sau recuperarii, plus ca imi imaginez ca are familie si nu vei fi nevoit sa o duci tu la baie. In plus, ca o paranteza, daca esti indragostit de cineva, crede-ma….ai creste toti copii din lume alaturi de persoana aia, albi, negri, mov, galbeni…orice, numai sa fii cu ea si sa o stii fericita 🙂
Acum, intrebare de 1 meleon de dolari este: o iubesti suficient ca sa ii fii alaturi in aceasta perioada care va fi a naibii de grea? In functie de acest raspuns vei gasi si solutia. Daca e nu, atunci corect este sa pleci cat mai rapid, daca e da…atunci stai si fii baiat bun. Daca alegi sa ramai, ajutorul psihologic este super necesar pentru a invata sa gestionezi o astfel de situatie cat mai bine si sa poti fi de un ajutor real persoanei iubite si….sa nu ramai cu resentimente si frustrari pe care ulterior sa le versi asupra ei.
Drept urmare, cred ca ar trebui nu doar sa iti pui intrebarile pe care deja le-ai pus, ci sa incepi sa iti dai niste raspunsuri reale, asumate si sa actionezi in functie de ele. Nimeni nu merita ca cineva sa ii stea alaturi din mila, cu totii meritam respect si adevar de la persoana pe care o consideram draga.
Asa ca asculta-ti inima, fii sincer cu tine si cu ea, si da-i bataie.
NOU
Acu, nu ma pot abtine la un rautacism, autorul dilemei si a verificat mostenitorii? Si a facut o spermograma inainte sa aibe dilema asta? Plm! Daca e steril?
NOU
o sa gaseasca alt motiv pentru a o parasi. decizia e luata, cauta doar sustinere ca sa nu se simta un monstru.
Pe de alta parte, nu si-au jurat iubire vesnica, nu s-au casatorit, ar trebui sa fie doar barbat si sa ii spuna ca el isi doreste altceva si aia e.
NOU
Iata o intrebare pe care nici Cristi Borcea, nici discipolul sau, domnu’ Sandu – senior de blog, nu si-o pun neam.
NOU
Muhahaha, cum ar fi asta… Oricum, mai bine sa plece si s-o lase in pace. Saraca fata nici nu-si imagineaza ce lepra ordinara are langa ea. Bine, ca de pe Tinder ce sa si alegi…
Textul autorului e doar un reminder – asemenea indivizi chiar exista printre noi si isi spun oameni.
NOU
Egoist e puțin spus, în cazul tău. Cum spunea cineva mai sus, ai o lipsă de empatie groaznică. Sincer, cred că mai degrabă pleci acum căci ea va avea nevoie de un suport foarte mare. Va avea nevoie de cineva care să-i fie alături. Și stai liniștit, dacă face chimio nu înseamnă că nu se va putea șterge la fund (ești și ignorant, pe lângă lipsa de empatie – ai fi putut să te interesezi ce înseamnă chimio-terapie…).
Cu cât fugi mai repede, cu atât mai bine pentru ea. Dacă acum te gândești la asta, îmi închipui cum o să fie pentru tine când o vei vedea slăbită de la chimio, fără păr, etc.
Îți spune unul căruia i-a murit soția anul trecut de cancer.
NOU
@AlexT: condoleante. Si multa putere in continuare. Hugs
NOU
Ia-ti ma jucariile si du-te acasa, esti un copil imatur care refuza sa creasca, sa vada viata cu adevarat.
Nu o meriti, viata iti va oferi exact ce meriti: prieteni care iti f#$ nevasta si neveste care se f#$ cu prietenii tai (sincer, mai mult nu meriti si nu o sa ai). O fata normala o sa fuga de tine cand va vedea cum reactionezi la primul hop.
NOU
E clar ca nu o iubesti. Daca o iubeai, aceste intrebari nu ar fi aparut. Cand am cunoscut-o pe sotia mea, era sigura ca nu va trai mai mult de 29 de ani (asa ii spusesera doctorii mamei ei). Nici prin cap nu mi-a trecut vreo clipa sa o parasesc. As fi facut orice pentru ea. Si uite acum, dupa 32 de ani de cand ne-am cunoscut, n-a murit (are probleme de sanatate dar pot fi controlate), avem o fata frumoasa, care anul acesta se marita si nu regret nici o clipa ca am ramas langa ea. Daca o iubesti, orice clipa petrecuta alaturi de ea ar trebui sa valoreze mai mult decat orice alte teluri ai avea. Si daca trece cu bine de cancer (Doamne ajuta!) puteti infia un copil.
NOU
Stau si ma intreb – daca Doamne Fereste ti se naste propriul copil cu un handicap- “defect” asa cum probabil l-ai numi tu – sau se intampla sa sa imbolnaveasca de o boala incurabila in primii lui ani de viata – il parasesti si pe el, nu? Pe principiul ca tu ti-ai facut planuri in viata asta sa ai un copil sanatos.
Nu vreau sa dau cu ura prin cuvintele astea, dar cred ca ar trebui sa iti iei cateva zile doar tu cu tine in munti, cred ca esti superficial si nu se poate baza pe tine cineva in aceste momente. Gandul ca as parasi un om drag la nevoie, ma face sa ma simt naspa. Pe tine nu?
NOU
Avem o singura viata de trait. Daca erai cu ea de mult timp, erati “dragostea vietii” unul pt altul si va juraserati credinta pana la moarte, atunci da, erai cel mai de cacat om daca o paraseai. Nu are rost sa iti sacrifici viata, nu cred ca statul din mila va ajuta pe vreunul dintre voi. Poti sa ii ramai alaturi ca un prieten bun, fara angajamente pt viitor, indiferent care va fi acela pt ea. Dar spune-i acum, nu mai prelungi momentul. La partea cu copiii nu ma pronunt, fiecare are dreptul de a vrea sa faca/sa nu faca/ sa adopete/sa nu adopte. Succes!
NOU
tu ai luat deja hotararea, iar pe-aici cauti doar sa ti-o valideze cineva…
NOU
Corect este sa aveti o discutie despre relatia si viitorul vostru in noul context, nu sa evitati elefantul roz din camera.
Da, este o situatie dificila, este o situatie trista si trebuie discutata, fiecare sa si expuna parerile si emotiile vis a vis de ce se intampla. Daca ‘traiesti in capul tau’ nu e de bine.
Apoi sa ti analizezi prioritatile in viata si sa decizi.
Nimeni nu poate lua decizia in locul tau pt ca nimeni nu traieste viata ta cu bune si cu rele. Si atata timp cat esti impacat cu decizia luata si te reprezinta 100%, parerile celorlalti nu vor mai conta.
Comentariul acela cu copiii orfani ‘aruncati la defecte’ este de a dreptul crud. Ar tb sa ti dea putin de gandit, nu te poti exprima asa de superficial referitor la niste copii ai caror parinti i au conceput si apoi i au abandanot din diverse motive. Gandeste te ca tot ce ai acum in viata e mai mult de jumatate hazard, iar unii au parte in acest hazard mai mult de nesansa. Asta apropo si de prietena ta cu cancer ovarian.
NOU
E dificil de dat sfaturi care tin de sfera asta emotionala. Ce pot spune, este felul in care as reactiona eu intr-o situatie similara.
Eu as sta impreuna cu ea pana trece greul, pana dupa tratament si rezolvarea situatiei medicale. As sprijini-o cu toate puterile pentru a o ajuta sa treaca prin asta.
Dupa ajungerea la liman, va veni momentul in care trebuie evaluata si pusa in balanta dorinta de a avea copii versus sentimentele pe care le ai pentru persoana respectiva. In acel punct NIMENI nu te poate ajuta, este o decizie care tine numai si numai de fiinta ta.
Nu consider egoism sa vrei sa ai copiii tai, e o chestie biologica asupra careia avem un control limitat.
In acelasi timp, cunosc cuplu care nu au copii dar sunt perfect fericiti impreuna si au o viata si o relatie foarte frumoase.
NOU
Aplicând formula “whatabout”, vin și intreb: dar dacă era o femeie cea care avea dilema tipului? Mai erați atât de vocali/e? În alta ordine de idei, băiete fă ce crezi si ce îți dictează mintea. Nu va trai nimeni viata ta și după ce va apărea următorul articol pe acest site, cei ce fie au citit postarea ta sau au comentat te vor fi uitat. Le va fi dat nutreț nou de rumegat.
NOU
Genul de problema care are un raspuns corect cat se poate de subiectiv, adica nu exista raspuns corect. Se vede ca tipul a rumegat mult la problema, mult mai mult decat multi care se arunca pe aici cu pieptul dezgolit, dar care nu sunt in situația lui.
Ținând cont ca nu cred in mos crăciun sau alte divinitati, eu cam tin la viata cat se poate de serios. Daca omul vrea niste chestii de la viata, nu poti sa il condamni.
Acum, daca as fi in locul lui. Probabil ca as sta cu fata fara sa ii promit chestii (casatorie gen). As sacrifica un an sau doi ca sa se faca bine, pe urma as urma ceea ce ma intereseaza (casatorie+copii)
NOU
te muti in alta tara si arunci telefon/cartela/orice.
dar boss nu poti nici zice ca la 31 ani umbli din floare in floare dar ca vrei copii.
boss, 31 ani, la cati ani ai de gand sa il faci si sa o poti duce? avand in vedere ca nici cu asta nu ai discutat despre cele, si fara napasta asta mai treceau 2-3 ani pana te apuca dumele de copii, plus inca un an pana il faci, pana vine containerul cu el din china, se fac 35 ani gen, ma intelegi?
NOU
Nu stiu exact ce voiai sa auzi…. insa cum s-a spus mai sus, n-o iubesti pe fata asta.
Pentru referinta, i-am spus lui barbatu-meu (atunci prieten) ca nu voi putea avea niciodata copii (probleme medicale iremediabile) cand eram de vreo 6 luni impreuna. Mi-a zis ca de va fi sa ne despartim vreodata, nu din cauza asta va fi. Niste ani mai tarziu, am aflat ca le-a spus alor lui in aceeasi zi, ca sa stie si sa nu aiba surprize. Pentru ca el stia deja ca nu va pleca din cauza asta.
Ceea ce mi-a spus a fost: “stiu deja ca nu voi vrea copii cu nicio alta femeie in afara de tine”.
17 ani dupa discutia asta, suntem impreuna si viata noastra e frumoasa si plina, fara copii. Dar ne iubim cu adevarat, altfel nu ar fi fost posibil. Asa ca, de vreme ce tu clar nu o iubesti, las-o sa se duca. Vei face doi oameni oribil de nefericiti si frustrati: si tu si ea.
NOU
Ce tare. 🙂 Ce ma bucur când vad barbati asa mișto care nu vad femeia doar ca pe un recipient de urmași. Copiii NU reprezinta un scop în viața, ci fericirea. Și poți fi fericit și fără, și cu. Am copil, nu e empatie de situație, chiar mi-a umplut sufletul povestea voastră.
NOU
Multumesc din suflet, Laurra 🙂 Cred ca sunt foarte, foarte norocoasa.
NOU
si el este la fel de norocos
NOU
Arhi, cum a mers asta la suflet, n-ai idee! 🙂
NOU
Boss, nu ma intelege gresit, dar fata asta in momentele astea are nevoie de cel mai mare sprijin posibil, atat de la familie, prieteni cat si de la tine, voi fiind intr-o relatie. Ok, ca nu ati ajuns la discutii mai deep, inteleg, dar tot intr-o relatie sunteti. Daca din start ai plecat la drum cu ideea ca trebuie sa ai grija de ea in anumite perioade critice pe parcursul tratamentului si nu prea pare ca vrei sa iti asumi asta, e clar baiatule ca in capul tau 50% din decizie era deja luata. Mai mult nu am ce sa adaug din ce s-a scris deja aici. Eu am avut doua zile grija de prietena mea ca a avut covid si efectiv a fost la pat. O ajutam sa se schimbe si de 3 ori pe noapte de la cat transpira. In 3 ani n-am vazut-o niciodata asa. Daca m-am gandit vreodata sa plec de langa ea? Niciodata. Inteleg ca situatia mea a fost mai light, insa daca tu erai in locul prietenei tale?
NOU
@OP acuma ce scriai la început că vei primi comentarii vrei-nu-vrei, fix aia s-a întâmplat. Ca idee, mă aflu oarecum în aceeași situație cu tine, minus partea cu sexul pentru că nu am ajuns în punctul ăla. Dar planurile de viitor erau. Ea acum se luptă cu metastazele prin țări străine. Eu nu-mi permit să zic nici așa, nici așa. Dar dacă e să iei decizia de a pleca, ia-o înainte să vină răul de la chimio, înainte s-o vezi cheală și trasă la față. Nu o să reziști și nu are nevoie de un om slab lângă ea. Dacă decizi că o treci peste muntele acesta (și poate o lași după), poate îți descoperi niște resurse nebănuite de empatie, putere (da, putere) și virtute. Poate vor conta în viitoarele tale încercări ale vieții.
TL,DR: dacă e să iei o decizie, ia-o acum, tranșant. Validarea pe net nu-și are rostul, pentru că ai creier să gândești pentru tine.
NOU
Ce ne mai place unori sa fim ipocriti in a comenta viata altuia la adapostul tastaturii.
Omul este acuzat de lipsa de empatie, desi faptul ca ne cere ajutorul dovedeste contrariul.
Gandeste lucruri, si procesul de gandire presupune sa ai dubii, sa analizezi scenarii. Actiunile sunt cele ce ne definesc ca oameni, ca daca e sa fim judecati dupa ganduri nu cred ca ar fi vreunul fara cazier (vezi ca aia de pe strada la care ai jinduit era minora, si sexul cu ma-sa aluia de te-a enervat in trafic nu cred ca a fost cu consimtamant )
Dupa multe suturi in viata si castig de experienta am invatat sa judec oamenii dupa ceea ce fac, nu dupa ceea ce spun.
Constructiv, pentru autor:
– PLM, e greu sa stii uneori si cand iubesti, viata uneori e asa cinica incat iti poate arata dupa ce pierzi pe cineva.
– e “de porc” sa o lasi acum, e o decizie care te va marca (plus ca daca in viitor se baga YELP la foste relatii amoroase, ai cam belit-o. Singur, ca nu o sa ai clienti). Sugestia mea e sa-i fii alaturi acum, si vedeti mai incolo.
– ingheata-ti oua, carne, ce poti, ca nu stii ce vei dori peste un timp.
Cat despre cei cu ipocrizia si empatia in varf de steag, intreb:
UNDE tragi linia? Iti plac pisicile, salvezi 1, 2, 3, 10? Toate? Iti dedici viata doar salvarii pisicilor? Dar cu copiii abandonati? Adopti 1? 2? 10?
Cauzele care au nevoie de tine ca individ sunt aproape infinite, resursele tale nu. Ma poti injura sau te poti uita in oglinda, alege ce crezi ca te va face un om mai bun.
NOU
Vad multa rautate in unele comentarii, si zau ca nu inteleg de ce.
Omul intreaba, se framanta. Dar de aici pana la a fi comparat cu s0ldatii ruusi e cale lunga.
Intradevar, empatie zero, dar este decizia lui si viata lui pana la urma. Ca vrea un copil care sa fie al lui iar nu mi se pare deplasat, comparatia cu rebuturi totusi este dureroasa.
Pana la urma, orice ar face o sa aiba regrete: o sa se gandeasca cum ar fi fost daca ar fi facut altfel.
Nu inteleg insa inceputul articolului: daca imi intreb prietenii o sa zica ce e mai bine pt mine. De unde stiu prietenii tai ce e mai bine pt tine? Nu TU ar trebui sa sti asta, ca o persoana matura ce te consideri? Ai o nevoie de validare cam mare, si asta spune destule despre tine.
Ca sfat, nu dau sfaturi, dar mai bine pleci. Nu este sfat, este indemn. Daca nu o faci o sa ajungeti la reprosuri si frustrari, si fata asta chiar nu o sa aiba nevoie de asa ceva. Pana la urma nu toti oameniii sunt facuti sa aiba o familie, nu toti au instinct de Maica Tereza in adn.
Si, in lipsa iubirii, viata langa un om care e bolnav/are un handicap este extrem de grea. Imi iubesc familia mai mult decat orice, daca ma gandesc la deciziile din trecut nu a-si schimba nimic, si tot ma trezesc sa plang aproape in fiecare noapte. E greu, e frustrant, si iti trebuie o tarie de caracter pe care se pare ca nu o ai.
Pleaca! Pleaca acum, cat e frumos, cat inca fata asta are inca o sansa la normalitate. O sa treaca peste dezamagire mai rapid, inainte se inceapa chinul terapiei/operatiilor. Nu te imbata cu apa rece, nu o sa poti sa o ajuti cu nimic…nu ai empatie, ceea ce este ok, dar nu este ce are ea nevoie.
NOU
Căsnicia în sine și familia cere sacrificii mereu, nici nu trebuie sa fie vorba de o persoană bolnava la mijloc. 🙂 Spiritul de sacrificiu, înțelegerea și respectul pentru nevoile și dorințele celuilalt sunt elementare ca să poți rezista intr-o familie fără probleme, d-apai intr-una cu un om care va da bătălia vieții lui. Nu poate sta oricine.
NOU
Daca iti iubesti partenerul nici nu e vorba de sacrificiu. E ceva ce ai face oricum pentru el/ea.
NOU
www.fatherly.com/health-science/why-sick-wives-increase-divorce-risk-not-sick-husbands/
NOU
Well, Mihaita Nesu te-ar putea contrazice
NOU
Desi interesant studiul, acesta nu se aplica aici. Casatoria presupune totusi o relatie de alt nivel decat situatia prezentata de OP.
NOU
Privind în jur, pot să confirm studiul ăla.
NOU
Dacă ai fi pe moarte, crezi că ai vrea să-ți risipești puținele zile bune alături de cineva care e măcinat de problema dacă e o idee bună să fie lângă tine, sau ar trebui să te părăsească?
Nu e vorba deloc despre ea, ci despre tine.
Nici daca ar fi nouă-nouță, cu garanție, n-ai putea fi sigur pe un răspuns la întrebările pe care ți le pui.
Faptul că ”s-a stricat la tine” nu te obligă s-o păstrezi. E doar de bun simț să fii om și s-o tratezi cum ai vrea tu să fii tratat într-o situație similară și să pui problema cinstit, cu ea, nu pe un forum aleator.
Iar faptul că ne întrebi pe noi, lumea, în loc s-o întrebi pe ea e o dovadă de lașitate. N-o spun cu răutate, toți suntem lași uneori, doar că în situația de față e hilar să-ți fie teamă de viitor; tu ai cel mai puțin de pierdut dintre voi doi. Tot ce poți pierde e doar ceea ce ești dispus să oferi, cât timp ești dispus să oferi.
Poți oricând să te răzgândești și nu te poate obliga nimeni să-i datorezi viața.
Întrebarea ”ce să fac” adresată unui public extern fără a cunoaște ce așteaptă ea de la tine, nu că e egoistă, dar necinstită. De fapt, singura informație utilă care ar putea veni de la niște străini ar fi să afli că poate ți-a scăpat ție vreun avantaj la care nu te-ai gândit.
Nu-i niciunul pe care l-am cunoaște noi.
Femeia ți-ar putea fi recunoscătoare tot restul vieții, iar asta ar putea valora cât orice altceva ai căuta și n-ai găsi. Sau nu. Că noi nu știm nici ce-ar face ea, nici cât înseamnă pentru tine asta.
Altfel, tot ce spui e real. S-ar putea ca să nu găsești nicio satisfacție în a îngriji un bolnav și nici nu ești obligat s-o faci. S-ar putea să moară și să te doară mai tare, sau să te bucure că ai scăpat, depinde când și cum se întâmplă.
Faptul că nu poți avea copiii tăi poate conta enorm. Degeaba îi trag alții cu bucuria pe care le-o aduc loc copiii adoptați. Ei vorbesc despre ei, eșecurile lor și propriile alegeri pe care le exploatează cum pot mai bine. Tu le ai pe ale tale.
Realitatea e aproape de cum o prezinți, copiii altora sunt ”aruncați la defecte” – dar nu-s neapărat defectele copiilor, ci ale părinților. Sunt rezultatul nefericit al unor alegeri greșite, nu-s musai defecți în vreun fel.
Dar e corect că nici nu e obligația ta să-i adopți, la fel cum nu-i obligația ta să adopți un bolnav de cancer.
Eu n-aș face-o, în locul tău.
Dacă ai fost căsătorit probabil ți-ai dat seama că pentru a avea copii și a fi cât de cât fericit cu ei trebuie să oferi mai mult decât o viață separată – loialitate în primul rând, însă mai întât trebuie să te vindeci tu.
Am fost în situația nefericită de a fi ”adoptat” cu perspectiva de a muri și am fost privit cu milă în vederea unei posibile recunoștințe eterne ulterioare. Cu toată frica și anxiozitatea vremii am încheiat eu relația, întrucât având perspectiva unei vieți scurte nu voiam să o trăiesc pe toată dator și să fiu dator și după moarte.
Poți vedea pe fața și în gesturile unui om cam cât îl chinuie să-și cedeze din timpul și fericirea lui pentru tine și asta e cam ce te costă.
Deseori oamenii aflați în situația ta nu au nici curajul de a spune ce așteptări au și care-i prețul pe care îl așteaptă. De cele mai multe ori e viața ta, crezând că ei sunt cei ce ți-o salvează și le-o datorezi, deși nu-i aproape niciodată adevărat.
Nici n-aș fi vrut să fac pe cineva să renunțe la căutarea împlinirii ei pentru a-mi asigura mie un sfârșit mai comod. Nu văd nicio alinare în asta.
Nici nu știam dacă-i bine sau rău, dar simțeam că ceva nu e în regulă. M-am bucurat văzând femeia strălucind, eliberată de presiunea responsabilității.
Până la urmă a fost mai bine pentru mine, am avut noroc. După o vreme am constatat fără să fiu surprins că în ciuda potențialului mai mic traiesc mai fericit eu cu puținul pe care am reușit să-l construiesc.
NOU
2 chestii am de zis:
1. În România nu întreabă nimeni pacientul, în afara exista și aceasta discutie: uneori boala permite recoltarea și înghețarea ovulelor/spermatozoizilor înainte de începerea tratamentului de chimio/radioterapie, mai ales în situații ca ale ei, când nu exista deja copii, e tânără, etc. Și dacă nu s-ar fi pus problema de extirpare a uterului, sterilitatea e un efect advers aproape sigur al tratamentelor pentru cancer. Sfatuieste-o sa întrebe, chiar dacă va face copii cu tine sau cu altul, e despre ea aici. Poate își va dori copii la un moment dat în viață ȘI EA.
2. Nu toți pacienții care fac chimioterapie nu se pot șterge la fund, asta e doar o imagine pe care vrei tu sa o crezi ca să îți justifici plecarea pe care ai decis-o deja.
Exista rezolvări. Le-ai vedea doar dacă ti-ai dori. Nu trebuie sa stai dacă nu vrei.
NOU
Orice decizie ai lua acum, pe termen lung nu are cum sa funcționeze o relație între voi doi. Pentru tine sa ramai alaturi de ea înseamnă să sacrifici viziunea ta asupra viitorului când ai avea opțiunea sa nu o faci, iar daca ramai cu ea, după ce va trece de boala, in orice puncte critice ale relației ii vei reproșa/reaminti asta. Da, ești egoist. Până la urmă toți suntem, cel puțin până în momentul când găsim persoana fara de care nu ne putem imagina viața mai departe. Iar pentru tine ea nu e persoana asta. O să te judece și ea și alte persoane, și e dreptul lor sa o facă pentru că poate ea (și ei) credea(u) că ești mai implicat în relația ăsta decât ești. Pentru ea acum e important sa se concentreze pe ea, să aibă și ea doza ei de egoism. Pleacă și las-o sa găsească în familie sau printre prieteni persoanele care pot sa ii fie cu adevărat alaturi. Poate că la un moment dat și tu vei găsi persoana alaturi de care să vrei să îți trăiești viața indiferent de cum va arăta viața mai departe, cu care să îți faci planuri, dar sa conteze mai mult persoana decat planurile.
NOU
Inainte de a lua sfaturi de la ‘interneti’ ar trebui sa intelegi si nivelul si egoismul lor, eu nu prea iau sfaturi de la interneti pentru ca rar au claritatea sau viziunea necesara sa ma ajute ba chiar de multe ori incurca nu ajuta, idem si cu sfaturile prietenilor, rudelor..
NOU
Punindu-ti intrebarile astea,se prea poate sa nu o iubesti,iar hotararea e luata,deja.
Ca si povestea cu banul aruncat,ca sa hotareasca sortii!
In momentul in care ai aruncat banul,deja stii ce ai vrea sa cada,nu?
Sunt singur in momentul asta,am avut relatii,in care nu m-am aruncat fara sa iubesc,si bineinteles ma raportez citind problemele pe care ti le pui.
Ma infioara cand ma gandesc ca,iubind,nu as vedea alta solutie decat sa ii fiu alaturi persoanei pe care o iubesc.
Serios.
Dar,in cazul tau,nu e cazul,tu nu iubesti.
Poti sa ii spui asta,si o sa te inteleaga,fii fara griji!
Si va crede,la fel ca cei ce au comentat mai devreme: Ca esti un muist egoist fara empatie.
NOU
Comentariu on point!
Sa-i spuna ce fatalau e si s-o lase decat sa-si mai faca femeia sperante inutile cu el.
Pacat ca in asemenea situatie are nevoie de cat mai mult sprijin emotional. Va ramane si mai singura si nu e okay. Dar decat cu unul care se preface…
In rest, sper ca ea sa se recupereze si sa merite pe cineva mai bun.
NOU
Daca chiar esti nehotarat, cred ca ar merita sa vizitezi un psiholog care sa te ajute sa afli ce iti doresti. Dureaza mai mult ca pe blog, dar macar o sa fii impacat cu decizia.
NOU
o ardem toti cu “du-te la psiholog” asta in bot. mare trend.
in cazul asta, ar dura foarte multe sedinte pana ar fi “ajutat sa afle ce isi doreste”.
e super ok sa mergi la psiholog, dar nu poti sa arzi etapele. e un proces foarte foarte lung.
dar na, pe trend asa, merge pe fast forward.
NOU
O vorba din batrani zice ca “nu se schimba caii in mijlocul apei”. Daca vrei sa impaci si capra si varza (in mod evident vrei, ca altfel nici nu iti puneai intrebarea ce sa faci, fugeai din prima) poti sa NU iei decizia asta acum, nu e nicio graba. Ajut-o ACUM cu ce poti, e o perioada foarte dificila pentru ea, orice ajutor prinde bine. Daca ai parasi-o acum in mod evident ar fi singura, pentru ca doar de noi relatii nu este pregatita acum.
Iar cand lucrurile intra pe un (nou) normal al lor poti sa iei atunci ce decizie ai chef. Daca ii faci acum cadou un an din viata ta sunt sanse mari sa nu te simti vinovat daca/cand vei pune punct relatiei. Sau poate peste un an iti dai seama ca a fost alegerea corecta pentru tine sa ramaneti impreuna.
Ca sa te incurajez ti-as reaminti un lucru pe care il stim cu totii: oamenii se despart din tot felul de motive, unele solide, altele absolut cretine. Nu e nicio diferenta daca va despartiti peste un an pentru ca tu vrei la munte si ea la mare sau pentru faptul ca tu vrei copii care sa aiba ADN-ul tau iar ea nu poate. Tu decizi ce faci cu viata ta si poti face asta in orice moment al relatiei, si acum, si peste un an, si peste zece.
NOU
Stând strâmb și judecând drept, pot înțelege dilemele: relația e încă la început, nu s-au mutat împreună, nu s-a discutat de chestii serioase pe termen lung/logodit/căsătorit și mai ales din partea lui încă nu există implicare emoțională reală și totală, pot înțelege inclusiv că nu vrea adopție, nu pot să mă pronunț, dar pot înțelege, dar mi s-a scurtcicuitat neuronul la “copii defecți”.
NOU
Ce este Tinder?
Exista viata dupa Tinder?
NOU
E clar ca nu o iubesti daca iti pui asemenea probleme si deci ar trebui sa pleci de langa ea.
Eu, spre deosebire de majoritatea comentatorilor insa, nu consider ca esti egoist sau ca nu ai empatie.
Eu consider ca nu esti dator nimanui sa iti sacrifici sansele la fericire stand doar din empatie/mila langa o femeie langa care de fapt nu vrei sa stai pe termen lung. Eu cred ca esti dator fata de tine insuti sa iti cauti fericirea asa cum crezi de cuviinta.
Este o situatie nasoala cea prin care treci. Evident, a ei este si mai nasoala, dar aici discutam despre tine, nu e nici un concurs de tipul “cine are viata mai grea”.
Varianta corecta si morala de a proceda este sa ii spui ei toate aceste lucruri. Sigur, nu iti va fi usor, dar ii datorezi asta. Porc ai fi doar daca ai pleca fara sa ii explici de ce.
De asemenea, chiar si daca o sa pleci, ar trebui sa o ajuti daca ai cum sa o ajuti. De aia trebuie sa vorbesti cu ea, poate are nevoie de ajutor in aceste momente grele prin care trece. E foarte posibil totusi sa iti si spuna ca vrea sa rupa cat mai repede, poate o va durea mai putin.
Ideea de baza e ca nu o iubesti si deci nu mai are rost sa ramai, dar ai obligatia de a clarifica acest lucru si fata de ea si fata de tine.
NOU
In primul rand, nu cred ca esti un om rau, cred ca intrebarile si indoielile pe care le ai sunt oarecum firești. Uneori e foarte greu sa ai grija de cineva si fizic si emotional, dupa multi ani de dragoste plina si de o viață de neuitat împreună. Dar, teoretic, iubirea te face puternic, iar neputintele celuilalt te ajuta sa devii supraom, sa ramaneti mereu o echipa, chiar daca unul duce mai greu si mai mult, aproape imposibil. Esti tanar si e normal sa crezi si sa speri ca viata poate fi doar roz, plina de plimbari, dragoste, sex si multe alte placeri de tot felul. Dar chiar si pt oamenii sănătoși, in toată vâltoarea vieții e greu de pastrat flacara vie si de trăit viata doar asa cum visai la 18 ani. Ideea e ca noi, din spatele tastaturii, e greu sa empatizam pana la nivelul ala. Sau cel putin, mie. Vreau sa cred despre mine ca sunt o persoană buna, ca as ramane lângă celălalt in momente atat de delicate. Dar cand nu au existat angajamente, nu exista dragoste, cel putin nu din partea ta, e clar ca tu nu ai resurse emotionale sa poti fii alaturi de ea. Nu simti ca vrei si ca poti rămâne acolo. Cred ca cel mai sănătos ar fi sa pleci, chiar daca ar fi o lovitură pt ea, caci mai târziu tu oricum ai fi plin de regrete si frustrari si nu ar duce la nimic bun. Sper sa gasesti gandul cel bun si sa aveți amândoi, impreuna sau separat, o viata frumoasa si lipsita de griji, dupa acest moment dramatic.
NOU
Hehe, ai lovit al dracului de aprope cu intrebarea asta. 😉
Ramai langa ea vericule si ajut-o, da’ nu te astepta sa fie usor.
Din experienta asta n-o sa iesiti neschimbati nici unu’ dintre voi, sa-ti fie clar! Dupa ce se vor linisti apele vei vedea ce e de facut, daca ramaneti impreuna, ori nu, da’ deocamdata fii om si ramai langa ea, ca de ce n-are nevoie acum e inca un soc si o dezamagire.
NOU
Tipa e probabil mostenitoarea unui imperiu si cauta sa se asigure ca ala de langa ea o sa ii fie alaturi si la bine si la rau. Te-ai gandit la asta?
NOU
Hai sa ma dau si eu cu parerea, ca sa-mi umplu frigiderul de carne.
Deci,
– cunosti o persoana de sex opus de cel putin 360 si ceva de zile.
– nu locuiti impreuna
– nu aveti nimic care sa va tina impreuna (copii, averi, rude, experiente, animale de companie).
– vrei urmasi, partenera nu poate oferi urmasi. Hai ca adoptii , oua inghetate si alte mii de euro cheltuiti…
La 31 de ani esti foarte tanar. Inca nu ai pus de o cariera, de un acoperis deasupra capului, de o stabilitate financiara si emotionala – si vrei sa te inhami de pe acuma la un rollercoaster emotional si financiar … pentru ce ?
Era un film pe tema asta, “Sliding Doors”.
NOU
Se stie ca, de obicei, barbatii sunt mai egoisti, cu adaugirea ca barbatii care au fost crescuti singuri la parinti, indiferent de motiv, sunt si mai egoisti.
Exceptii exista, poate, putine.
Acum, intrebarea pe care trebuie tu, autorule, sa ti-o pui, este urmatoarea: daca rolurile ar fi inversate, cum crezi ca ar reactiona ea? Cum crezi ca ar trebui ea sa trateze situatia, in acest caz?
Da, este cel mai greu exercitiu posibil, pentru un egoist mai ales, dar incearca: tu ai cancer testicular, ea este sanatoasa – cum ti-ar placea tie sa reactioneaze, sa se comporte, ea cu tine?
Elaboreaza, daca doresti si pleaca de aici.
Restul este can-can!
NOU
Hotararea ai luat-o deja, vrei doar o validare din partea unor necunoscuti.
Hai sa iti spun si parerea mea, diferenta este ca eu deja am trecut prin asta si am experienta de 7 ani alaturi de sotia mea, diagnosticata tot cu cancer ovarian stadiul 3.
In 2013 am cunoscut-o si 2014 ne am casatorit in septembrie.
Aveam, ca si orice cuplu, ganduri mari, sa avem 3 copii, sa ne mutam intr-un apartament mai mare, poate chiar la casa, pornind de la o garsoniera.
La 2 luni dupa nunta, am primit vestea fatala si tot ce planuisem, s-a naruit brusc.
In decembrie 2014 a avut prima interventie cu extirparea ovarelor, nu am stat pe ganduri, am fost amandoi de acord ca e cea mai buna solutie, important era sa fie bine, exista si varianta de a infia.
Din pacate, cancerul este pervers si dupa doar 6 luni de remisie si tratamente oncologice, a revenit mai puternic cu metastaze.
In 2015 a avut iar 2 interventii chirurgicale la diferenta de 2 luni, octombrie si decembrie, in cea de a 2 a facand ocluzie intestinala si fiind la un pas sa o pierd.
Stii ce mi-au spus oncologul si chirurgii dupa prima interventie?
Sanse de supravietuire 15% pana la 5 ani.
Stii ce am facut?
Nu ne-am lasat batuti, ea avand o dorinta de a trai superomeneasca.
In 2016 am descoperit un spital privat la Brasov, unde se faceau si se fac operatii HIPEC in care 99% din tumori sunt eliminate.
Am hotarat sa mergem la Brasov la 2 saptamani dupa ce fusese externata de la Floreasca si din februarie pana in iunie, a facut tratament chimio personalizat, pregatitor ante interventie.
Dupa cum se stie, costurile la spitalele private sunt ridicate, dar nu a contat, targetul meu era sa fac tot ce tinea de mine sa o tin in viata.
Am vandut garsoniera si trei sferturi din bani s-au dus la Brasov.
Vointa ei de a trai plus lupta dusa cu boala si profesionalismul celor de la Brasov, au reusit cu operatia si apoi tratamente oncologice, sa o tina pe picioare si chiar sa aiba o viata decenta timp de 6 ani, pana anul trecut in ianuarie, cand a trebuit sa aiba din nou o interventie chirurgicala de curatare a “buruienilor”, asa cum le spunea sotia mea.
Din pacate, dupa sute de tratamente oncologice si aceasta ultima interventie din ianuarie, organismul sotiei nu am mai raspuns cum trebuie si nu mai reusea sa se refaca, tumorile crescand in continuare cu o viteza neasteptata.
In august anul trecut, s-a stins, dar pana in ultima clipa a luptat cu speranta ca se va reface, asta dandu-mi si mie aripi si speranta.
Acum dupa 8 luni inca nu imi revin, am ramas cu cei 2 motani, “copii nostri”, suferinta este mare, dar in adancul sufletului, stiu ca am facut tot ce s-a putut sa o tin in viata cu orice pret, poate asta e de fapt egoism, am avut si o campanie de strangere de fonduri anul trecut, de care Cetin stie, ajutandu-ma si el asa cum a putut.
Asa ca daca nu simti nimic pentru prietena ta, FUGI, nu o sa fii langa ea mai mult de un an si mai bine ar fi sa nu ii dai sperante.
Eu nu am fugit si nu imi pare rau nicio secunda, as face acelasi lucru oricand.
Toate cele bune.
NOU
Mama mea…
NOU
Si totuși Love story există.
NOU
Off, ce poveste…sper sa reusesti sa iti refaci viata si sa mai ai parte de momente de fericire..e groaznic sa ti pierzi jumatatea, nici macar nu pot sa imi inchipui acest lucru. Sunteti eroi amandoi si cred ca ea e liniștită si bine acolo unde e si iti va veghea mereu pasii, oricat de penibil suna ce am zis. Sanatate multa si puterea sa visezi din nou!
NOU
dude…omule..
NOU
A fost un vis frumos…
fb.watch/ck8YXNGdOS/
care s-a terminat asa…
m.facebook.com/story.php?story_fbid=3716901431696869&id=100001311472487
Multumesc pentru gandurile voastre, e greu, dar incerc sa imi revin cate putin, in fiecare zi…
NOU
Omule, dacă ai expus o chestiune atât de mlăștinoasă, ori ai puțintel curaj ori ești disperat, dar mi s-a aprins în creier o lumină intermitentă care îmi spune că expunerea situației tale înseamnă că te antrenezi să fugi de responsabilitate înainte de a avea una. Pari să cauți manifestarea politic corectă pentru a avea la ce să-ți raportezi trecutul cu femeile și prezentul cu aceasta pentru a afla riscul de dezamăgire.
Nu pari să fii un tip comunicativ, iar apelarea la Tinder pentru a agăța o tipă arată că ești anxios, că ideile bune îți vin după ce nu mai au obiect, că despici firul în 16 până nu mai știe nici el că a fost vreodată fir.
Poate că ești făcut din beton, cum ar fi ideal să fim toți, dar acesta nu s-a uscat încă.
Dacă o iubești într-adevăr sau nu? Este simplu de aflat: din momentul în care ai ajuns să crezi că o iubești, te-ai mai gândit și la alte femei în felul în care te gândești la ea? Dacă răspunsul este da, nu o iubești, ci ții la ea pentru că este acolo și pentru confortul pe care ți-l oferă, iar dacă răspunsul este nu, desfă-ți bagajele.
Ce ar trebui să faci în raport de așteptările tale de la viață?
Sun Tzu spunea “să nu dai sfatul celui care nu ți-l cere pentru că nu te va asculta”, dar tu l-ai cerut și, oricum ar fi, sfatul trebuie dat din perspectiva celui care îl cere, nu a sfătuitorului.
Astfel, te-am arhetipat, am dat repere dragostei, pentru că poți iubi mai multe persoane, dar poți fi îndrăgostit numai de una, iar acum voi încerca să te sfătuiesc:
Dacă îți construiește gândurile, rămâi și trăiți-vă viața și vei vedea că cea mai mică bucurie pe care i-o va permite boala, va fi cea mai mare bucurie a ta. Nevoia de grijă și suferința ei vor dezvolta în tine și sentimente paterne, iar îngrijirea ei va fi ceva firesc, nu o corvoadă.
Dar dacă o iubești și o vei părăsi, nu vei scăpa de povara abandonului nici singur, nici ajutat și nu vei găsi pe nimeni care să o înlocuiască. Fiecare inimă are măsura ei pentru dragoste și își găsește perechea numai o dată sau de două ori în viață. Fiecare țară vrea să aibă cea mai bună armată, dar nu fiecare țară are cei mai buni soldați. Dragostea este completă când nu îi este nici larg, nici strâmt în inima în care s-a aciuat. Unde îi este larg se aglomerează, iar la strâmtoare primește prea puțin. În primul caz este strivită, iar în al doilea moare de foame.
Pentru situația în care nu o iubești, este complicat, este greu și dur, dar este nevoie de sacrificiu.
Ți-a făcut viața frumoasă 8 luni, nu te-a presat cu nimic și ți-a fost… Te iubește? Dacă te iubește este cu atât mai complicat, mai dur și mai necesar sacrificiul.
Iar dacă te iubește, nu o poți abandona. Ar dărâma-o și te-ar dărâma și pe tine părăsirea ei în avanpostul corbilor. Trebuie să rămâi și să-i fii cum i-ai fost până acum. “A trebui” este un verb al oamenilor de onoare, al camarazilor și al legăturilor dintre oameni, nu al relațiilor dintre ei. Inima îți spune ce ar vrea sau simte să faci, iar creierul cum și când să o faci.
Dacă nu o iubești, tot ar trebui să-i fii aproape, alături, oricum. Asta este.
Nu calea facilă este cea mai ușoară. Orice vei alege, alege să nu fii laș, dar ai grijă ca alegerea să ți se potrivească!
Gânduri bune!
NOU
Da’ de ce trebuie sa te insori cu ea dupa?
Ajut-o sa treaca peste problema si dupa ce-si revine, puteti sa va despartiti amiabil si sa-ti cauti una care-ti face copii cu parul balai ce rad la soare, veseli ca vremea cea bună şi sturlubatici şi copilărosi ca vântul în tulburarea sa…
NOU
Desi sunt un cititor fidel al blogului, si eu ezit sa comentez cand vad unele raspunsuri agresive sau neargumentate. Am sa fac o exceptie de data asta din pricina unui comentariu grobian care denota pustietatea sufletului autorului acestei epistole: nu vreau sa adopt copii aruncati la defecte. Stimate autor, oamenii ca dumneata nu ar trebui sa se reproduca deoarece egoismul si narcissismul extrem care transpira prin fiecare por al epistolei sunt profund incompatibile cu meseria nobila de parinte. Las o pe fata ca merita ceva mai bun. Un om.
As recomanda o carte frumoasa scrisa de Suleika Jaouad ,,Intre doua lumi’ dar ma tem ca mesajul ei ar fi irosit pe dvs.
NOU
Pff ok intelg ca lumea s-a activat la “copii aruncati la defecte” si au comentat in aceeasi nota, dar sirul asta de comentarii agresive nu face ca altii oameni sa profite de anonimitate si sa iasa in fata cu anumite dileme pe care le au ca vin repede toti vitejii de tastatura sa arunce cu porcarii ca nu le-a convenit X si Y.
1. Man e ok sa fii egoist, ca e varsta de asa natura, inca ai optiuni, si la orice pas te intrebi bah e ok, ma indrept in directia pe care mi-o doresc sau aleg acum emotional si apoi ajung sa regret.
2. E foarte usor sa judeci pe unul ca nu se sacrifica cand stai pe margine si spargi o samanta. Mai greu cand esti in mijlocul povestii.
Fac o paranteza oarecum, Paul de la Everything money tot repeta o poveste cu niste prieteni de-ai lui. Prin 2006 i-a intrebat ce ar face daca ar vedea ca stocurile X pe care le au in portofoliu ar scadea cu 50%, si raspunsul a fost preponderent ar cumpara pentru ca cred in acea firma. A venit criza, stocurile acelei companii au scazut cu 25% si prietenii lui au vandut repede tot ca le era frica sa nu piarda si mai multi bani. Una sustinem rational si altfel alegem sa actionam cand vine momentul.
3. E ok sa vrei copiii tai cel putin in cazul meu nu neaparat sa semene cu mine, cat sa semne cu doamna pt ca o iubesc teribil. Si da, suna urat “copii aruncati la defecte”, dar cunosc copii care au fost dati in adoptie si parintii biologici si-au batut joc de ei in ultimul hal (cred ca erau prea ocupati cu cotzaiala pt ca la momentul darii in adoptie, femeia iar era cu burta la gura, din ce am inteles, la momentul respectiv avea deja 4 copii), zero educatie, zero atentie la ce mananca (vi se pare ok ca un copil de 6-7 sa fie cat un butoi ?!), ce e si mai naspa e ca a nimerit intr-o familie unde mama e pe parenting modern, adica fereasca D-zeu sa ii spuna ceva, sa nu strice zenul copilului, cu trantumuri si alte kkturi.
Intre timp parintii adoptivi au si divortat pentru ca tatal a lasat de la el si a acceptat sa adopte pentru ca o iubea si sotia isi dorea mult copii, dar nu putea sa ii aiba. Au aparut certuri dese si aia a fost. Teoretic. Ca intre timp a aflat si ca de fapt ea isi gasise pe altul de vreun an inainte sa se incheie tot, dar a mai ramas pana sa se termine procesul de adoptie.
4. Prefer unul care sa aiba sange sa iasa in fata si sa zica ce ai zis tu decat toti astia pe emapatie si alte kkturi pe care e usor sa le clamezi pe interneti ca nu te verifica nimeni in viata reala daca nu te tragi pe cur cand poti sa ajuti sau ca bubui de ipocrizie. Nu suntem perfecti man, si sincer nici nu cred ca ar trebui sa ne dorim asta, pentru ca fiecare are chestii care si le doreste, lucruri care il mana in lupta si viata e prea scurta, sa o dai cotita si sa traiesti in minciuna.
NOU
1. Poate dacă unor oameni li s-ar fi spus la timp “taci, în pzm/plm că ești prost/spui prostii” poate nu mai aveam atâția flat-earyh-iri, antivaccinisti, masca = botniță=încălcare drepturi.
2. Ăia care-și distrug copiii o fac de proști, needucați, nepăsători, dobitoci sau chiar rău intenționați și alte epitete din zonă. Nu e ca și cum își zic “p-ăsta îl abandonez, pot să-mi bat joc de el, p-ăsta îl păstrez, am grijă de el mai bine”.
NOU
Been there, done that.
Ca si coleg trecut prin dilema asta cu ani in urma iti recomand sa nu te grabesti cu deciziile.
Orice ai alege, tu o sa mergi inainte cu alegerea ta
NOU
Cel mai bun răspuns s-a dat deja. Este primul, cel al lui Mihai. Restul răspunsurilor de bun simț sunt variabile sau dezvoltări.
Impresionant și ce a spus PetitBlue, ți-a arătat cum e viața. Tu nu vrei să trăiești, tu vrei să visezi. Ori pur și simplu nu o iubești și noua prietenă este doar o distracție pentru care nu vrei să plătești prețul.
Dacă poți să trăiești cu tine așa, tu să fii sănătos! E viața ta, dar nu prea înțeleg ce vrei să afli din aceste comentarii. Să afli cum (nu) ești?!
NOU
Momentan nu esti egoist dar daca iti urmezi gandurile nu numai ca o sa fii egoist dar si prost. Te gandesti sa renunti la o relatie in care esti fericit pentru un viitor incert care poate contine copii (nici macar nu ai garantia 100% ca vor fi ai tai). Daca vrei si te consideri capabili sa treci peste perioada asta impreuna cu ea atunci amana decizia pana cand lucrurile revin la normal. Daca in schimb nu esti dispus sa faci asta atunci e mai bine pentru toata lumea sa te desparti de ea.
Nu toti trebuie sa fim parinti chiar daca avem impresia ca vrem asta. Nu pari pregatit sa iti asumi un copil cu potentiale probleme si e ok nici eu nu sunt, tocmai de aia nu intentionez sa fiu tata.
NOU
Eu cred ca e o situatie complexa si reactia ta e oarecum normala. Nu stim care e parerea ei despre relatia voastra si ce asteptari ar avea ea de la relatia voastra. Cred ca fiecare avem in noi o doza de egoism si e usor sa vorbim cand nu suntem in papucii tai. Dragoste cu sila nu se poate. Egoist-neegoist cred ca e mai bine sa o lasi sa isi vada de drumul ei, daca nu poti fi 100% langa ea. Pe de alta parte nu ti-ar strica sa mai lasi la o parte prejudecati si idei preconcepute. Nu e vina copiiilor din orfelinate ca au fost abandonati. Conform logicii tale si tu esti un rebut ca daca erai asa grozav nu te insela fosta sotie.
NOU
Nu sunt in masura sa te judec. Asa esti tu, asa gandesti acum, asa ai crescut, atat poti. Nu ai nevoie de aprobarile sau binecuvantarile noastre. Nu o iubesti…e simplu! Esti cu ea din inertie si atat! E un soi de obisnuinta si oricum nu aveai nevoie de mai mult. Las-o! Ii faci un bine! Asa cum consideri ca copii au defecte sa stii ca si adultii sunt cu defecte…ca tine! Defectul de a nu empatiza, de a nu te pune in pielea celuilalt, de a nu iubi. Nu exista copil defect, ci doar bipezi care pun etichete…Sper sa nu ai sansa ca intro zi sa dai de femeia aia fara defecte si sa dea peste tine vreo boala ca asta. Te-ai desparti de ea ca sa-i redai libertatea?
NOU
Poate nu îți dai seama, dar n-o iubești.
Arată-i postarea asta și las-o pe ea să îți dea papucii. Nicio femeie în deplinătatea facultăților mentale și care are un minim de stimă de sine nu ar crede că există un viitor alături de un bărbat care gândește așa.
NOU
Esti egoist, dar e dreptul tau sa fii cum vrei tu sa fii. Fa cum simti tu, doar tu va trebui sa traiesti cu tine si decizia luata.
Si dupa 30 de ani cate sanse crezi ca mai ai la iubire?
NOU
Am citit tot articolul si doar primele 5 comentarii asa ca nu stiu daca s-a zis sau nu. Daca tii mult la ea si te-ai fi vazut imbatranind langa ea, dar lipsa copiilor te sperie vezi daca exista posibilitatea de a pastra cateva ovule si sa incerci sa gasesti o mama surogat.
Din pacate, nimeni in afara de tine nu poate decide ce se va intampla pe viitor. Nu trebuie sa te iei dupa parerea nimanui ca nimeni nu-ti va trai viata.
NOU
Stii ce suna cel mai crud?
Distantarea si lipsa de empatie care se simte in multe din randurile mesajului tau: “o femeie”, “sa o sterg la fund”, “nu ma voi satura”, “aruncat la defecte”. Crunte cuvinte…
Stii ce suna cel mai trist pe termen lung?
Nu confuzia datorata situatiei de fapt prezentate, ci confuzia ta generala cu privire la ce inseamna viata in 2, parteneriatul, asumarea: “ce asteptari am eu de la o relatie?”, “oare nu ma voi satura?”, “sacrific viata pe altarul altcuiva”.
Si toate cele de mai sus, cumva intr-o aparenta antiteza cu “sunt fericit, imi place de ea”, “am o relatie foarte misto” – din superficiala caracterizare a acestei femei si relatiei voastre pare ca te folosesti de ea ca de un beneficiu.
Intr-o pondere covarsitoare, ai primit acelasi raspuns, mai mult sau mai putin detaliat de la aproape 100 de oameni.
Pe femeia ACEEA nu o iubesti si nici nu o meriti.
Incearca macar sa o respecti si sa iti faci iesirea corect, coerent, la momentul potrivit, cu decenta, responsabilitate si poate o urma de maturitate.
Iar in general, daca-mi permiti un sfat nesolicitat, poate te-ar ajuta ceva terapie si pentru constatarea ta legata de: “compasul amoros cam dereglat”, dar si legata de sanatatea ta emotionala overall, perioda in care ar fi bine sa dai disable la contul de Tinder ca sa nu ranesti si alte persoane.
Multa putere si mai ales sanatate, ACELEI femei!
NOU
Copii aruncati la defecte? Serios? Pari genul de om care daca ar avea un copil nascut cu probleme/dizabilitati l-ar abandona/da spre adoptie. Dupa ce am citit articolul, cu astfel de ganduri, sper sa ma insel, pare ca tu esti de fapt cancerul din viata ei, un om atat de meschin pentru care copiii orfani sunt defecte iar femeia pe care chipurile nu intelege daca o iubeste a devenit o povara pentru ca s-a imbolnavit.
NOU
Da pe copiii ‘tai’ tot altii vrei sa-i stearga la cur ?
Numa zic…
NOU
Nu am citit tot cardul de comentarii, dar daca ar fi sotia mea, nu ar conta nimic pe lumea asta decat ea. Nu m-ar interesa banii, casa, masina, alte cacaturi etc. Sotia mea ar merita TOTUL. O iubesc. Asta e. Daca nu gandesti asa, nu o iubesti. Ce ar trebui sa faci, nu stiu, nu-ti dau nici un sfat, eu doar am zis ce as face eu.
NOU
mda… Stiam ca sinteti rai, dar nu credeam chiar intr-atit..
Foarte putine raspunsuri pertinente, majoritatea au sarit peste “Vreau sa ajut, dar ce sa fac atunci cind cosmarul se va termina?” Cum sa indemni, ma, sa lase balta exact acum fiinta aia aflata la nevoie? Cind il vezi si pe el cum se framinta?
Plec de la premiza ca fiecare sfatuitor ar face exact ceea ce a predicat daca ar fi in locul autorului… Iar in cazul celor care au invocat empatia, in mod direct sau aluziv, presupun ca e exact sfatul pe care l-ar da fiului/fiicei daca ar veni acasa cu o intrebare fix la fel…
V-ati simtit superiori dupa ce l-ati insultat? Ca eu n-am vazut empatie din partea voastra.
N-am vazut pe unul care sa zica ” experienta mea in ingrijit persoane in chemioterapie e asta, hai sa iti povestesc ce se poate intimpla mai rau decit stersul la fund”
Pentru autor:
Ideea principala e ca relatia voastra in acest moment intra intr-o faza noua. Daca la inceput s-a bazat pe sex, acum ca o sa luati o pauza, ar trebui sa se sprijine pe sinceritate si incredere. E necesara o discutie in care sa va definiti rolurile , asteptarile si potentialul. Banuiesc ca pe ea inca n-ai intrebat-o cum vede situatia. Ca ramii doar prieten de nadejde care o sprijina sau ca decideti sa ramineti impreuna la greu si apoi (se spera) la bine, nu confundati scenariul.
E important sa fii OM in momentul de nevoie. Ce va fi mai incolo , se va vedea
NOU
Ca una care a dat cu empatia in autor pot sa jur cu mana pe inima ca am stat cu o cu amica la doua ture de chimio, fara sa am nici o tangenta. Restul nu puteau, tot asa, suflete gingase.
Tot pe empatie, mama a considerat probabil si ea ca nu merit, ca tot un fel de rebut sunt, asa ca, am servit cresa si gradinita saptamanal. Aka de la 3 luni la 6 ani, de luni pana sambata am fost institutionalizata legal. A zacut la pat 2 ani, a fost si in coma de 2 ori, a luat si clostridium din spital.
Asa ca…mai usor cu pianu pe scari, suntem unii pe aici care am mirosit kk cat nu e scris in cartea cartilor.
Ps: ce sa ii explicam, a intrebat asa ceva?
NOU
Filipa, incerci sa imi spui ca ai suferit mult si deci esti automat empatica? Imi pare rau sa te dezamagesc, dar nu prea functioneaza asa.
In general, pe linga capacitatea de a intelege prin ce trece un altul si care ar fi posibilele nevoi ale sale, suferinta ne lasa si niste triggere, care se activeaza atunci cind celalalt reactioneaza altfel decit noi. Ca noi am trecut prin asta, deci stim, de ce nu ne asculta? (Ma rog, mecanismul e complex, implica nevoia de validare, de recunoastere, de confirmare a valorilor si alegerilor personale, plus o serie de blocaje emotionale si un pilot automat pseudo-rational…)
Cred ca e rapid identificabil in care categorie ne inscriem: daca reusim sa raspundem fara sa ingreunam povara omului si mai tare ( in unele cazuri chiar usurind-o), e clar empatie.
Daca il insultam… ma tem ca problema e la noi.
Cit despre PS, ” a intrebat asa ceva?”, m-am gindit ca e o posibila nevoie, un posibil ajutor (omul clar nu stie ce inseamna un parcurs de chemio). Nu despre asta este empatia?
NOU
nu am incercat sa ti spun nimic, o zi buna! 🙂
NOU
Mamăăă, numai sfinți aici! Bai dar chiar toți sunteți empatici și miloși? Chiar toți? De ce omul nu are dreptul sa fie egoist? De ce? De ce nu are dreptul să aleagă ce e mai bine pentru el? Eu știu că e complicat să fii om, sa ai valori, sa fii cu bun simt, ca trebuie sacrificii pentru o persoană pe care o iubești. Sunt de acord. Într-o oarecare măsură. Nu fac trolling, nu am chef de dispute interminabile, vreau sa spun omului doar că e normal sa se gândească la el, nu greșeste cu nimic. Ca la un moment dat conștiința nu ii va da pace e crucea lui de dus, mai grea sau mai ușoară. Nu îl mai blamați, are dreptul sa aleagă ce e bine pentru el. În schimb sa își asume bărbătește și costul sufletesc al acestei decizii.
NOU
1. Nu o iubesti, asa ca oricum va veti desparti mai devreme sau mai tarziu.
2. Inteleg ca vrei copii, o familie. Intreb urmatoarele: maine? Ca vad ca pana la diagnostic aveai timp de pierdut in ceva “casual”, nu te presa nimic, brusc e foarte stringenta nevoia de copii.
In concluzie, pleaca, caci nu o iubesti si oricum vei pleca. Dar daca esti macar vag uman si nu un psihopat, ai putea sa ii mai fi alaturi o perioada, cat ii este greu, sa treci cu ea prin chimio si ce mai are nevoie si sa o lasi cand deja e cat de cat pe picioare. Ca ai 31 de ani, nu cred ca pica cerul daca nu faci maine copii.
Eu inteleg ca nu iti poti sacrifica toata viata si planurile, dar vad asa o graba brusca in tine ca nu pari dispus sa sacrifici nici cateva luni, de fapt nu stii cum sa fugi mai repede, dar ascunzi asta sub pretexte. Halal iubire.
NOU
scuzati, eram convinsa ca l-am sters. Trebuia sa fie ca raspuns mai sus, altfel se pierde sensul
NOU
am crezut ca e bagat automat in spam si l-am recuperat:)
NOU
Io n-am pareri la subiect ca n-as fi in stare sa formulez nimic pertinent si in acelasi timp destul de politicos. Un lucru e clar cancer is not for the weak, daca chiar nu o poti ajuta, incearca sa nu o incurci.
O chestie separata de subiectul “arzator” voiam sa zic, observ o tendinta mai puternica de a arunca cu iubire in stanga si dreapta. Eu am impresia ca s-a cam pierdut un pic din intelesul cuvantului astuia si e folosit mai mult pentru a descrie o stare de entuziasm. Esti indragostit, poate, te entuziasmeaza, poate. Iubirea presupune un pic mai mult si e chestia aia care te face sa nu mai ai probleme cu egoismul, sentiment perfect uman de altfel… Just, be careful si nu va incurcati in termeni.
NOU
Groaznica situatie. Chiar nu sunt in masura sa dau vreun sfat. Orice ai alege, tot e groaznic.
Nu pot sa spun decat ca eu nu cred ca as avea puterea sa trec prin asa ceva…si tocmai de aceea ma gandesc serios sa nu intru niciodata intr-o relatie. Macar daca sunt singur nu va trebui niciodata sa fac o asa alegere…
NOU
Dureroasa situatie. Totusi faptul ca te-ai vulnerabilizat (chiar si anonim) dovedeste ca te framanta mult decizia si ai vrea sa iti gasesti curajul sa privesti spre viitor cu speranta.
Problema cu viitorul e ca nu e in mana noastra si, oricate calcule la rece ne-am face, tot nu putem controla ce ni se va intampla peste o zi, doua, un an, zece. E natural sa te simti anxios cand vezi ca ti se destrama imaginea pe care ti-ai creionat-o cu privire la viitor si sa iti doresti chestii specifice. La fel de natural este ca fiecare din noi sa isi doreasca sa aiba pe cineva pe care sa se poata baza orice s-ar intampla. Poate voi nu v-ati asumat inca angajamentul asta unul fata de celalalt, dar daca zici ca o iubesti si ea pe tine, ar trebui sa aveti o discutie.
Eu cred ca sentimentul de vinovatie care te va insoti daca o abandonezi acum nu va disparea, ci iti va amprenta si mai tare relatiile viitoare si un eventual commitment “la bine si la greu”. Daca vei alege asta, trebuie sa tii cont de faptul ca efectele emotionale te pot urmari multa vreme.
Pe de alta parte, asa cum spunea cineva mai sus, insasi notiunea de iubire a fost din pacate redusa la o emotie si la niste stari de fericire (trecatoare) pe care le simti cu o anumita frecventa. Eu cred ca in dilema asta trebuie sa incepi cu o reflectie sincera asupra sensului vietii. Chiar crezi ca venim din nimic, la intamplare, si traim pentru noi insine si atat? De unde sa fie in noi dorinta de fericire, empatie, iubire neconditionata, sens si semnificatie daca nu de la Dumnezeu?
Te sfatuiesc sa citesti in Biblie definitia dragostei (1 Ioan 4:7-21) si sa intelegi dimensiunea ei sacrificiala. Poate ca nu te simti pregatit sa faci fata tuturor greutatilor care vor aparea pe parcurs, dar incearca sa iei lucrurile pas cu pas (si sa nu lasi toate scenariile nasoale sa te paralizeze; viitorul nu e in controlul tau). O dragoste care nu se manifesta cand dai de greu nu este dragoste, este un crush, o traire pasionala, o.. altceva.
Daca iei lucrurile pe rand si te concentrezi pe relatia voastra, daca va doriti sa fiti impreuna, sa va casatoriti etc, incearca sa fii mai flexibil si la ideea adoptiei. Sunt atat de multe familii adoptive care s-au putut conecta super bine cu copiii si s-au putut bucura de o viata normala, de ce sa nu iei in calcul ideea asta? E ceva extraordinar sa stii ca poti modela un copil, ca poti fi un factor de schimbare in bine, pentru familia ta, pentru un copil abandonat, pentru cei din jur.
Dumnezeu sa te ajute. Iti doresc numai bine.
NOU
Ba, sef, sunt 2 linii in povestea asta la care eu cred ca trebuie sa te gandesti:
1. Cat din decizia asta pe care o urmeaza sa o iei va fi luata prin prisma preconceptiilor (pozitia fata de copii adoptati spune destul de multe) si cat din ea va fi a ta, proprie si personala, analizata prin prisma a ceea ce pentru tine inseamna corectitudine, umanitate si iubire? Nu zic ca asta balanseaza intr-o parte sau in alta, dar cred ca e o analiza care trebuie facuta.
2. Sa traiesti cu cineva cu diverse probleme e greu. Eu am diabet tip I de la 11 ani, deci de peste 20 ani. O mana mai scurta decat cealalta din nastere si inca niste traume frumoase, care per total, ma pot face dificil pe alocuri, frustrat si suparat, plus ca mai am nevoie sa fiu ajutat din cand in cand. Ceea ce inseamna ca partenera a trebuit sa se inhame la niste chestii. Ea, la randul ei, are depresie si anxietate, de-alea diagnosticate la psihiatru, cu atacuri de panica nasoale si tot ce vine la pachet. Ce vreau sa zic e ca viata se intampla indiferent de cum vrem sa ne protejam noi de ea. Iubirea ar trebui sa fie baza si ea ar trebui sa conduca deciziile astea. Pentru ca, oricum o dai, tot va fi greu. Eu, personal, m-as fute-n gura toata viata daca as lua decizia sa plec de langa a mea pentru ca s-a imbolnavit. Si regretele astea, intr-o masura sau alta, te vor lovi si pe tine cand te vei analiza singurel in timp, e natura umana care ne saboteaza. Dar avem alte experiente, alte circumstante care ne-au format si asta nu inseamna ca ceva e aplicabil la mine cum e la tine. Dar eu nu cred ca o iubesti, sincer. Si atunci, nu cred ca are sens. Pentru ca pentru un astfel de commitment nu trebuie sa crezi ca o iubesti, trebuie sa simti asta cu toata existenta ta. Iar cum pui tu problema nu prea lasa loc de astfel de sentimente.
Deci mai bine faci pasul in spate, ii spui ce si cum intr-o forma care sa atenueze cat mai mult impactul (adica in care te prezinti tu ca temator si in care chiar sa recunosti ca nu o iubesti, nu sa se simta ea ca o povara si damaged goods cum te-ai raportat la copiii dati spre adoptie) si o lasi in pace. Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Sa ramai in povestea asta nu ar insemna decat ca ea se va agata de tine in momentele cele mai grele si, asa cum i-a facut si viata prin diagnosticul asta, ii vei distruge sperantele la o viata normala. Va fi mult mai greu sa treaca peste dupa ce te vei preface ca esti alaturi de ea in proces, decat daca te retragi acum. Iar ca idee, eu il respect mai mult pe unul care se retrage, pe deplin constient ca poate nu e ce s-ar astept lumea sa o faca, decat pe unul care sta de teama de a fi judecat si face rahatul praf si mai tare doar pentru a-si pastra o imagine buna.
Imi pare rau sincer ca treci prin asta, imi pare si mai rau pentru ea, dar in viata nu e totul roz, multi de aici au comentat pentru ca e mai simplu la persoana a II-a sau a III-a. N-as vrea sa fiu in situatia ta sau a voastra, sper sa iei decizia cea mai sanatoasa.