Contul meu
Cum să îi distrugi copilăria cuiva? Simplu, îi explici despre ce e vorba în mod real în povești.
Albă ca Zăpada. Ești un prinț de numa numa, te plimbi prin pădure, căutând vânat proaspăt, cu care să îți hrănești ogarii. La un moment dat, te împiedici de un sicriu de sticlă. În el, o tipă moartă, machiată. Ce faci, pui sicriul la loc? Nu, încerci să o violezi.
The end.
Frumoasa din pădurea adormită. Iarăși, ești un prinț șmecher, care se plimbă prin pădure, până vede un castel. Intră în castel, se plimbă printre toți săracii ăia adormiți și plini de praf și pânze de păiangăn, până ajunge în pod, unde era singura tipă îmbrăcată frumos, la fel de plină de praf și pânze. Ce faci, chemi ajutor? Nu, încerci să o agresezi sexual.
Cenușăreasa. Ești un prinț șmecher. Dansezi cu o gagică la bal și te îndrăgostești de ea. Nu știm exact de ce te îndrăgostești, pentru că, după ce pleacă tipa, tu nu ai nici cea mai vagă idee cum arată, nicio umbră de trup, miros, dimensiuni corporale, nici nas nu știi dacă are, dar tu o iubești. Și singurul mod prin care poți afla cine e tipa care a intrat la momentul X în palatul tău este să vezi dcă îi intră un pantof în picior. Nu mai zic despre cum surorile cenușăresei, ca să își bage piciorul în condur, își tăiau bucați de carne din picior.
Și pentru că vorbim de tăiat bucăți de carne.
Prâslea cel voinic și merele de aur. Trecem peste faptul că în grădina aia împuțită se coceau toate merele doar noaptea, într-o singură noapte. Dar Prâslea se urcă pe pasărea aia care zboară de rupe și, de foame, îi cere o bucată de carne. Iar Prâslea, în loc să îi zică Nu am fă, aterizează și îți prind un iepure, își taie o bucată de pulpă. Fără sângerare, durere, harșt.
Mica Sirenă Se luptă cu luna și stelele pentru un Costel care nu o iubește. În loc să îl facă praf cu puterile ei de prințesă a mării, face o dudă contemporană. Alege să moară ca proasta, la final.
Fetița cu chibrituri. Moare de frig, încălzindu-se la flacăra unui chibrit, în loc să dea foc unui tomberon, ceva. Bine, recunosc, povestea asta m-a ucis pe interior când am citit-o, cred că eram prea mic pentru ea, că mi-a rămas în minte ani de zile cum murea ea, încet, privind flacăra chibritului.
Capra cu 3 iezi. Lupul îi ucide caprei copiii și le pune capetele în geam. Capra are un șoc nervos. Iedul cel mic nu face PTSD, pentru că fusese ascultător.
Scufița Roșie. Deși are vreo 10 ani, ne dăm seama de asta din discuțiile pe care le are cu mama, este atât de iubitoare față de bunică-sa încât habar nu are cum arată și o confundă lejer cu un lup.
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte Ai reușit să găsești paradisul. Trăiești veșnic, deși, din varianta românească a poveștii, este posibil să fi căzut într-o punte Einstein-Rosen, unde, pentru tine, timpul trece normal, dar pentru ceilalți, se scurg secole. În fine, ești fericit, trăiești veșnic. Și ce faci? Te întorci înapoi, ca să te salute moartea care era să moară și ea, așteptându-te.
Mai știți și voi cu ce am putea distruge inocența unor copii?
NOU
Da, stim: Iliescu e de fapt Mos Craciun si n-o sa moara niciodata…
NOU
Lumea este un loc bun si minunat.
NOU
Am citit Hans Christian Andersen fix în clasele I-IV – cum se notau atunci. Și ca adult te lovește plânsu’, ce să mai zic de un copil… Ai mei au cumpărat cartea ca fiind pentru copii – și nu știau ei care-i filmul cu autorii romantici (primul val de emo, lol). Ah, și mai era și mizeria aia de lectură obligatorie din literatura română cu un cal care-și dădea duhul, nu-mi aduc aminte cum se numea și nu, nu caut pe google, te trimitea direct la terapeut… Și pișatul ăla de Topârceanu….
NOU
Probabil El Zorab, a lui George Cosbuc. Foarte trista, adevarat.
NOU
Bre, hai ca mai inteleg cu Andersen, cu “Dii, Batore!”, “degetele impreunate ca pentru inchinaciune” si alde Elena Farago….deh, epiderma sensibila, suflet de vioara…
Da’ cu Toparceanu ce sa ai ma frate?….
NOU
poate l-a scos profa la tabla sa recite!
altii au mers mai departe:
www.monitorulcj.ro/actualitate/66538-revoltator-topirceanu-masacrat-intr-un-manual-scolar!-cine-isi-bate-joc-de-copiii-nostri
NOU
Eu pe Topârceanu mi-l amintesc mai vesel, “Acceleratul” și restul, că nu cred că a citit cineva în copilărie “amintiri de la Turtucaia”.
NOU
Vii cu tovarasii tai la fel de beti si prosti ca tine sa-i denazifici orasul si locuitorii sai.
NOU
Uf, nu cumva ai incurcat primele 2 povesti ? Parca se potrivesc mai bine invers descrierile.
App de Cenusareasa, se intampla IRL la popoarele asiatice o chestie asemanatoare (restrangerea fizica a labei piciorului pentru a nu creste mare). Si la unele etnii (?) africane se practica deformarea capului la copii. Viata bate filmul (sau povestea ma rog).
NOU
Eu citind dintr-o carte copiilor.
Unul din copii:
– Cum îl cheamă?
– Punctuleț
– Și pe ăsta?
– Punctuleț.
– Și pe ăsta?
– Tot Punctuleț.
– Și pe ăsta?
– PUNCTULEEEEȚ. Auziți, dacă mă mai întrebați mult nu mai terminăm 101 dalmațieni.
NOU
A, și bonus, fiecare citit de carte include cititul unei fraze de 300 de ori, cerut apă de 500 de ori, ai sărit o pagină de 4000 de ori…
NOU
Nea Ilie, ce faci? Iar îmi arăți scenarii din astea naspa? Ce varste au copiii?
NOU
@AndreeaH, sunt mari acuma, “citesc” podcast-uri 🙂 Dar cât au fost mici așa era.
Bine, nu ți-am zis când scriau, nu? E lasă, îți povestesc eu.
NOU
Lecturile noastre din scoala:
“Senin de august”. (D.R. Popescu) Te cheama Emil si vii de la bunica-ta impreuna cu o gasca pe care o cheama Lila. Vrei sa treci peste un pod minat de soldati, care te avertizeaza sa treci repede. Tu te opresti la mijloc sa te uti la cer, podul explodeaza, tu te faci bucati impreuna cu gasca.
Acelasi D.R. Popescu recidiveaza cu “Mari sub pustiuri”. Esti un elev indragostit si trebuie sa minezi un pod pentru a intarzia retragerea armatei germane si deplasarea unui convoi de prizonieri. Te ascunzi intr-o sperietoare de ciori si-ti bagi capul intr-un bostan. Stai acolo pana seara, cand un ofiter german care vrea sa-si exerseze skill-urile la tir, ciuruie bostanul si odata cu el capul pe care-l bagasesi inauntru.
“La Vulturi” (Gala Galaction). Te cheama Agripina si fugi disperata din calea turcilor, cu un bebelus in brate, pe care la un moment dat il ascunzi intr-o capita de fan. Niste vulturi inhata bebelusul si-l sfarteca, iar cititorul lectureaza descriptiv imaginea hainelor pline de sange lasate in urma de pasari.
Puiul (Al. Bratescu Voinesti). Esti un pui de prepelita, n-asculti de ma-ta, esti impuscat de un vanator in miriste. La venirea frigului esti parasit de mama si restul fratilor, pentru a avea parte de o moarte lenta prin hipotermie.
Poveste similara, nu-mi aduc aminte titlul si autorul, dar esti un pui de privighetoare care inghite un carlig de pescuit si mori incet, in chinuri groaznice. La sfarsit ti se plimba o furnica pe ochi.
Mama (G. Cosbuc). Esti o mama depresiva din cauza fiului mort in razboi, pe care
Il tot astepti si care, evident, nu mai vine.
Moartea caprioarei (N. Labis) Esti un copil pe care taica-su il ia la vanatoare, in vremea unei secete apocaliptice. Impusca o caprioara, iar tu esti macinat de controverse, ii tii plamanii calzi in maini si esti impartit intre mila pentru vietate si foamea atavica ce te mistuie.
Mistretul cu colti de argint (St. Augustin Doinas). Esti un print-vanator, considerat cam dus cu pluta de cei din anturajul tau, pentru ca crezi in existenta unui mistret urias ce salasluieste prin acele tinuturi. La un moment dat, in timp ce bei apa la izvor, esti sfartecat si umplut de sange chiar de catre mistretul controversat. Primesti recunoastere din partea suitei, insa din pacate este postuma.
NOU
Ca idee, printul lui Doinas e chiar Ceașca. Mistrețul suntem noi. S-a cam adeverit ce zice poetul :). Iar Nicu era chiar fan poezia asta, neînțelegând ca se referea exact la el.
NOU
Vai de capul meu, pe multe nu le stiam, nu stiu daca spre rusinea mea sau spre norocul meu. Ma obsedeaza pe repeat imaginile descrise. Suntem niste bolnavi …
NOU
Majoritatea “lecturilor suplimentare” pentru primara si mai ales generala (ca astea de mai sus de acolo sunt) avea si o mare latura propagandistica ca doar la varsta aia deja o ardeai pe la “Pionieri” sperand cu ochii mari la o functie in UTC.
Labis saracu’ a fost folosit pe post de tanara speranta a scriitorimii comuniste, iar cand s-a prins de manevra ajunsese deja sub tramvai….
Cred ca prin scoala primara, singura cu razboiul e aia cu Mariuca transformata intr-un fel de mini-Zoia Kosmodemianskaia care se urca in nuc sa inlocuiasca observatorul de artilerie cazut la datorie si care e bazata din ce stiu pe un fapt real.
Cu toate astea ma gandesc ca povesti de genul alora din “Cuore” “Singur pe lume” si alte asemenea te mai fac sa te gandesti la varsta aia ca poate nu e chiar totul roz pe mapamond si te convinge ceva mai tare sa nu mai faci nazuri decat maica-ta care-ti spune ca sunt copii in Africa care mor de foame
….zic si eu.
NOU
@Habarnam, inteleg partea cu nu toti o duc bine, nu inteleg ce vina ai tu ca e asa, copil fiind. Plus parintii de obicei, habar nu am dc, au impresia ca copiii sunt mici si nu inteleg iar multe lucruri incearca sa le explice ca ‘pentru copii’ practic de cand stiu m-am gandit la partea logica a lucrurilor si n-am inteles niciodata de ce adultii vin cu explicatii de doi bani, probabil incearca sa se salveze pe ei de la ceva alta explicatie nu prea exista.
NOU
Vulturii sunt necrofagi, de fapt. Copilu’ Agripinei era deja mort cand l-au gasit vulturii. Nu ne spune nimeni ce sau cine l-a omorat.
NOU
,,Micul print,, scrisa de Antoine De Saint – Exupery. La sfarsit curiosul si simpaticul baietel moare muscat de sarpe dupa o interesanta calatorie in astral.
NOU
Ursul pacalit de vulpe Ion Creanga. Ursul pleaca la pescuit ilegal la copca, dar sufera o amputare de coada fara anestezie, pentru ca n.avea asigurare medicala.
NOU
O întâmplare creepy de care-mi amintesc. S-a petrecut chiar în vacanța de iarnă din ’89, în perioada revoluției, la 2-3 blocuri de al meu. Doi frați, ambii elevi de generală, s-au jucat de-a stejarul din Borjești acasă. Unul dintre ei a sfârșit spânzurat cu fularul. Bieții părinți abia au reușit să-l înmormânteze în toată nebunia acelei perioade ( împușcături, “teroriști” etc.).
NOU
Aia cu stejarul din Borzesti te invata ca tre sa iti omori prietenii ca sa ajungi seful al mai sef. Macar te invata ceva util daca vroiai sa intrii in politica.
NOU
Parca ii lasa sa scrie povesti si sa le publice pe toti alienatii mental… am primit pt copii o carte de povesti a fratilor Grimm (traduceti din engleza numele si pricepeti ideea), efectiv nu am putut sa o citesc copiilor:
Hansel si Gretel: copii abandonati in padure, lasati sa moara, de catre proprii parinti.
Cum sa citesti copilului prescolar asa ceva??? Cum??? Noroc ca acum, spre deosebire de copilaria noastra, avem alternative.
NOU
care alternative? Alea ”corecte” politic ?
NOU
Bre, acum sincer iti zic….daca Hansel si Gretel e scris de alienati mental cu ce argumente poti convinge un copil pe limba lui sa nu se suie in duba la nenea ala care i-a promis bomboane daca se intampla sa-l pierzi prin parcare la supermarket?
NOU
Aia cu Hansel si Gretel povesteste si despre realitatea din vremurile alea cand se mancau oamenii de foame. Baba vrea sa ii manance si pana la urma o baga pe ea in cuptor. Dupa care au destula mancare incat sa se intoarca acasa. Wink wink.
NOU
Mai misto e ca variantele astea de le citim noi sunt mult mult indulcite fata de cum au fost scrise ele in original. Acu’ nu zic, le-o fi trecut vremea, dar era o perioada cand nu puteai sa iti duci copilul la scoala cu masina pana in clasa 12-a, si fara sa bagi putin frica in el nu prea avea sanse mari sa nu il manance lupul pe drum
NOU
@Cetin, eu pis ochii doar la vagi referinte la fetita cu chibrituri si acum la 36 de ani si forever. Prin 91 92 am prins o caseta cu ecranizarea, film cu actori. Si acum imi povesteste maicamea cat am plans.
NOU
‘Puiul’ de A. Bratescu-Voinesti, la care am plans cu sughituri.
Hansel&Gretel, cu vrajitoarea care voia sa ingrase baietelul ca sa fie mai gustos la cuptor.
Etc.
NOU
Stejarul din Borzesti.
Atarna pruncul in stejar, ca se jucau de-a turcii si romanii, si vin turcii si-l fac sita cu sagetile.
Puiul
Lasat sa moara de frig pe camp ca s-a-ndepartat de maica-sa.
Privighetoarea
Moare, dupa ce cantase minunat, sufocata cu un carlig de undita.
De ce m-ai strans in pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare,
Ca si eu-s mic si ca ma doare?
De ce ma,strangi asa de rau?
Spor la plans. Io ma mir ca n-am ajuns mai cinica, la ororile astea pe care le-am aflat in scoala primara.
NOU
vai, uitasem de Mitrut, fmmv
NOU
Ai uitati de “Catalesul schiop”, aceeasi autoare:
Acum vine şi-mi dă zahăr
Şi ar vrea să-mi fie bun,
Şi-aş putea să-l muşc odată
De picior, să mă răzbun,
Dar îl las aşa, să vadă
Răul, că un biet căţel
Are inima mai bună
Decât a avut-o el.
NOU
ii dadea zahar fiindca este contraindicat pentru caini.
NOU
X-uleasca, stiu ca incerci sa ramai politically correct fata de Senior, dar in Stjarul din Borzesti veneau tatarii, nu turcii.
NOU
@X-uleasca, aia cu gândăcelul a fost cea mai tragica poezie a copilariei mele.
NOU
Pinocchio, desi in imaginatia unui Moș care n-a putut avea copii devenit schizofrenic la batranete, înveți ca prietenii sunt cam putini sau inexistenti iar in general lumea vrea sa te foloseasca pana devii inutil si mori
NOU
Grivei. De Emil Garleanu. Citeam si plangeam. M-a altoit maica-mea (un monument de empatie) pentru ca nu puteam termina de citit povestea. Lectura de clasa a 2-a sau a treia pe vremea mea.
NOU
Tinerete fara batranete are mai multa profunzime decat ar trebui sa aiba o poveste pentru copii.
NOU
Basm cult…
NOU
Paradoxul dilatarii temporale in urma calatoriei cu viteza luminii . Evident ca daca s-ar fi intors printr-o gaura dacica de vierme ar fi trait toti fericiti pana la adanci.
NOU
Eu sunt dintre cei care au plans la Puiul.
Pe de alta parte, la vremea cand a fost scrisa, moartea era mult mai prezenta in viata copiilor mici. Bunicii, cei care in mod normal ingrijeau copii mici, cam mureau cand ajungeai la 10 ani. Pregatirea pentru LIFE SUCKS nu cred ca dauna.
Ceea ce incearca generatia actuala sa faca cu cresterea copiilor lor nu s-a mai facut in istoria umanitatii.
Nu exista o garantie ca e o varianta buna, o sa vedem peste 50 ani, cam cum au vazut si aia cu fumatul in sarcina din anii 40-50 si au tras concluzia ca anii 70, depresia din 80 si explozia infractionalitatii de la jumatatea anilor 80 sunt conectate.
NOU
e-he, ce sa mai zicem de povestile cu Pacala. Care a transat copilul popii din sat (ca i-a zis preoteasa sa curete si sa spele copilul), dupa care a taiat cozile cainilor sa le bage in mancare (ii chema Marar si Patrunjel). Ba daca bine imi aduc aminte a inecat in sat intreg ca i-a convins sa intre in lac sa prinda luna…
Oh well, in copilarie mi s-au parut super amuzante, dar is mai mult decat sadice, daca stai sa te gandesti 😀
NOU
Așa scriau atunci toți de te bagă și acum în terapie. Cu câțiva ani în urmă mi-am luat de citit pe plajă “Morcoveață” de Jules Renard. N-am înțeles niciodată de ce este o carte pentru copii. Bietul Morcoveață are parte de o mamă care-l terorizează, ta-su nu-i mai breaz, rudele la fel.
Cum Morcoveață se pișa noaptea pe al mă-sa a stors cearșaful de urină și a amestecat-o în supa pe care i-a servit-o apoi micului pișacios. Bivolaru ar fi mândru de mamă.
Prinde într-o zi Morcoveață o cârtiță pe care-o torturează în multe moduri. În final dă de câteva ori cu ea de pământ de-o aplatizează.
Etc.
Înțeleg totuși de ce scriau mai toți în stilul ăsta horror. Așa era lumea atunci iar literatura reflecta destul de bine starea de spirit a vremii.
NOU
Nu tot ăsta era ăla care împușcă pisica pentru că-i trebuia blana să-și facă nu știu ce din ea? Că eu numai asta am reținut și mi-a ajuns, așa de tare m-a traumatizat.
NOU
Canuta, om sucit de Caragiale. Un om cu probleme mentale si locomotorii, moare si este inmormantat. Cand il dezgroapa dupa sapte ani, este gasit in sicriu intors cu fata in jos
NOU
vai…
NOU
Apropos de Caragiale, nuvela ” Pastramă trufanda” în care un ovrei îl roagă pe Iusuf să-i ducă la Ierusalim un sac de haine cică, în care era de fapt ta-su făcut pastramă. Și Iusuf îl mănâncă pe vapor tătătăt.
Nuvelele astea erau pentru adulți…cred. Dar și așa, ce imaginație bolnăvicioasă!
Eu am citit -o în adolescență.
NOU
@Nic: in aceeasi categorie, tot Caragiale, “O faclie de pasti”…
NOU
Dacă ziceți de Caragiale, măcar ziceți d-alea bune, cum ar fi “o făclie de Paște”.
Un ovrei, patron de han, crâșmă, ceva, află cumva că o să-l calce tâlharii și, cum era ovrei nu baciul vrâncean, trimite nevasta și copiii de-acasă și pregătește o capcană.
Ca să intre peste ăsta tâlharii trebuiau cumva să deschidă o usă/fereastră mai neasigurată, să strecoare o mână și să ridice un clonț, era singurul punct nevralgic, în rest clădirea putea fi folosită ca cetate. Ovreiul îi prinde mâna șefului tâlharilor și începe să i-o prăjească la lumânare.
Și toată noaptea ovreiul stă și se uită cum i se prăjește ăluia mâna până-i pică carnea de pe oase (Scuze Arhi) în timp ce ăla face ca toți dracii dincolo de ușă și în timpul ăsta ovreiul își imaginează cum tâlharul i-ar fi torturat și ucis nevasta și copiii.
Dimineața, care era dimineața Paștelui, îl găsește cu lumânarea încă aprinsă și cu mințile cam duse și când vin oamenii zice că a aprins o lumânare de Paște, el nu mai e evreu, e creștin.
NOU
povestea lui pavlik morozov sau, mai nou a dughinei, scrise de nkvd si fsb.
NOU
Pavlik Morozov… Cristoiu cred ca (inca) doarme cu poza lui sub perna…
NOU
Hansel & Gretel – parintii abandoneaza copii de gradinita in inima padurii, iar in loc ca acei copii sa isi gaseasca linistea cu bunicuta patisera, ajung in plasa unei canibale octogenare
Ali Baba si cei 40 de hoti – nu partea cu Ali Baba ce da peste comoara si si-o insuseste el e problematica, ci ca servitoarea lui omoara 40 de hoti cu ulei incins
Ivan Turbinca – mitul faustian intors in cap si scaraotski si-o ia serios pe cocoasa
NOU
bai, deci aia cu uleiul turnat peste hoti a fost incredibil de creepy
NOU
Intotdeauna m-am intrebat cum adica ramine fericit printul lui Oscar Wilde dupa ce se despoaie si isi scoate ochii… probabil pentru ca nu mai vede saracia din jur, chiar daca ea continua sa existe.
Sau Tom Degetel parca, atunci cind e capturat de capcaun impreuna cu fratii lui, reuseste sa il pacaleasca si asta decapiteaza cele 7 fetite (nevinovate) ale sale… Pe principiul ” mai bine sa plinga ma-sa decit mama”
NOU
Eu încerc să-mi dreg creierii cu ideea că prințul e fericit că din podoabele statuii sale îi este hrănit poporul.
NOU
Mie povestea aia mi-a lasat asa un sentiment de tristete, gri si frig, pentru ca ma gindeam ca mai sint cu siguranta saraci nevazuti, neauziti care nu or sa primeasca nimic si ca sacrificiul printului pina la urma e inutil …
NOU
Nu stiu…eu Baltagul o sa li-l povestesc cu placere. E si cu feminism si cu animalutze..cate ceva pentru fiecare.
NOU
Pe mine nu m-au traumatizat basmele. În lumea mea imaginară, Făt Frumos și-o trăgea cu Zmeul, că prea își zvârleau buzduganele de la unul la altul. Așa, ce personaje mi-au mai marcat erotismul nascent: Ion, Jderuțul (vai ce-am mai plâns), Șoimaru, toți tătarii, stejarul din Borzești, ăla gatul din Cronică de familie (soooo underrated). Știu, cam slăbuț, noroc cu marea literatură franceză care mi-a deschis larg chakrele.
NOU
Sunt curios ce ai făcut după ce ai citit Sheherezada
NOU
Dar ce n-am făcut! 🙂
NOU
Also, noi suntem poporul ala cu bancuri cu Alinutza…nu va mai vaitati, the kids will be alright. Ai mei au descoperit niste desene animate Hansel si Gretel, zic moaaa ce dlagussss. Da. Sunt desene animate horror. Aia doi hacuie si transeaza tot ce prind, ma-sa si ta-su le taiasera gaturile dupa care ii reinviasera, Gretel nu are un deget for some fucking reason…Dar au o coloana sonora asa frumoasaaaaa. Ai mei sunt fani, i-am urmarit nu au zbierat noaptea in somn. Should be fine.
Alea cu puiul si chibriturile sunt singurele pe care inca le urasc cu visceralitate. Aia cu puiul este perfecta pentru copii si teama lor naturala de abandon parental, nea caisu de a decis ca e relevanta intr-un manual de scoala a fost mintos maxim.
Ca zicea cineva de ce naiba erau asa horror pe vremuri. Ca ideea nu era sa citesti ceva sa adoarma puisorul in asternutul caldut inainte sa fie dus cu masina pana la poarta a doua zi in timp ce ii reiterai ca e iubit, apreciat si valorat. Ideea era sa bage repede la cap ca nu ai timp de el ca daca deschide usa la straini e casapit, etc etc. Supravietuirea era mai importanta decat eventuala trauma si nu avea nimeni timp de lugu lugu. Boss mic casca dracu ochii ce faci ca ai belit-o. Pupa tata ma duc la mina.
NOU
Ăla care a băgat Puiul în manual nu o fi fost el prea mintos, dar autorul a inventat atrocitățile alea ca povești de culcare pt copiii lui.
Apoi le-a publicat.
Mai e și “Niculăiță-Minciună” pe care îl bully (e prea firav “îl ia la mișto”) tot satul până se sinucide, pt le-a povestit cum a auzit el pisica “ciripind” încercând să prindă vrăbii.
Care aveți sau ați avut pisici cel mai probabil le-ați auzit măcar o dată scoțând un fel de ciripit când urmăreau păsări.
NOU
si cand urmaresc muste la fel fac
NOU
Da si nu Ady. Multe dintre povestile astea provin din legende, fairy tales, de obicei sub forma orala care circulau de secole. Relativ recent au fost tiparite si cam tot atunci adaptate unui public definit ca fiind copiii. Conceptul in sine de copil, copilarie este foarte recent. Pana nu demult copilul nu era considerat o fiinta diferita de adult, doar un pic mai scunda asa…discursul adresat lui nu era altul decat cel adresat unui adult, nu era recunoscut ca un grup separat care trebuie cumva tratat diferit…so…yeah…nu prea au fost scrise pentru culcare si nici macar pentru copii. Initial majoritatea povestilor sunt legende povestite intre adulti ca n-aveau Netflix, gen…
NOU
eu am citit mica sirena cand eram mic, dintr-un volum vechi. originalul, cu ariel moarta pe plaja cu cioburi in talpi. am REFUZAT pana mult dupa ce am devenit adult sa vad filmul Mica Sirena, nestiind ca exista deja curentul de adaptare a povestilor si a le schimba sfarsitul tragic. nu am vazut nici pana azi mica sirena.
NOU
@Cristina, da, știu că cele mai multe basme au o origine undeva prin evul mediu și atunci erau chiar ce le percepem noi azi ca adulți, povești de groază cu iz ușor educativ, nu te duce singur în pădure, sau care romanțau povești reale, am citit că există cel puțin 2 personaje reale care ar putea sta la baza poveștii “Albă că Zăpada”.
Dar vorbind de Alexandru Brătescu-Voinești, Emil Gârleanu și compania, ăștia au scris spre sfârșitul secolului 19, unii chiar începutul secolului 20, când conceptul de copil și copilărie in variantă modernă deja apăruse, cam timid, dar apăruse, iar în manuale au figurat în a doua parte a secolului 20 și poate figurează și azi
NOU
@Arhi, nu știu dacă s-o zic sau nu, că sigur nu-ți pică bine. Încearcă să nu mă urăști prea tare.
În edițiile mai vechi pe cale le-am citit eu Mica sirenă nu moare pe plajă cu cioburi în tălpi. Era la un moment dat o frază că după transformarea în om, fiecare pas pe care îl făcea se simțea ca și cum ar fi pășit pe cioburi de sticlă.
De murit, moare: surorile ei și bunica se duc la Vrăjitoarea mării și își vând părul ca să le spună cum poate redeveni sirenă. Aparent trebuie să-l omoare pe prinț în noaptea nunții și primește un pumnal pt asta. Dacă nu-l omoară, în noaptea nunții lui (cu alta) se va transforma în spuma mării pt 300 de ani și apoi în spirit al aerului.
Și ea nu poate/nu vrea să-l omoare.
Apar și niște spirite ale aerului/îngeri la sfârșitul compunerii.
NOU
lolici:))))
NOU
da, Ady, astia nu au nici o scuza, niste cretini cu pene. Singura posibila explicatie e ca Romania are oricum delay-ul ala traditional de dezvoltare, poate la noi tre sa calculam plus minim 100 de ani ca sa ajunga si la noi ideea, intre timp aia au dezvoltat rachete dar hei, acu stim si noi sa ne stergem la fund dupa ce facem caca…
Oricum multe nu am invatat, mai tineti minte manualele alea de religie in care invatau copiii ca daca nu isi asculta parintii ii calca masina and shit :))).
NOU
@Cristina, cred că-s mai bătrână, n-am avut manual de religie, popa ne povestea și el acolo, ce credea de cuviință și n-am nici copii, n-am avut de-a face în niciun fel cu genul ăsta de manuale de religie. Doar am auzit.
NOU
Ah, allow me.
www.hotnews.ro/stiri-esential-16427224-lectie-dintr-manual-controversat-religie-daca-minti-atunci-vei-calcat-masina.htm
Nici eu nu am prins religia in generala decat prin clasa a 7-a a 8-a la modul venea popa de la catedrala ne aduna vineri dupa ore pe cei care voiam in amfiteatrul scolii si ne invata colinde si mai strecura si cate o pilda. Apoi s-a stricat treaba din 96 incolo au bagat-o obligatoriu la liceu si am prins numai terminate cu cruci grele la gat si plictisiti de viata. Fi-miu de doi ani face religie impotriva optiunii mele. In doi ani au invatat forma bisericii si de ce TREBUIE sa mergi la biserica sa pupi toate icoanele si sa faci mizeriile lor de mumbo jumbo ritualuri. Daca il intrebi ce s-a intamplat de Pasti habar n-are. Colinde stie de la noi. Pierdere de timp si resurse grupa mare.
NOU
“Cenusareasa : după ce pleacă tipa, tu nu ai nici cea mai vagă idee cum arată,”
Asta se intimpla si azi, dupa ce pleci din discoteca… Sau cite vedete nemachiate si incaltate in slapi ai recunoaste pe strada?
NOU
e un film de animatie pe netflix, A Tale Dark & Grimm, foarte misto. are ceva cam din toate povestile de mai sus si partea misto e ca sunt destul de descriptive. a primit o critica pozitiva de la copilache
NOU
Asta, asta. E cu Hansel si Gretel si hacuiala maxima. E foarte smecher. Are si o coloana sonora misto.
www.youtube.com/watch?v=UcYF1-BAAUo
NOU
Văd că n-a pomenit nimeni povestea unui om leneș de Ion Creangă. Cum încearcă consătenii ăia să-l omoare pe tipul ală cu apucături de hippiot. Cum vrea milfa aia cu bani să-l salveze dar și sã-l exploateze oral (muieți-s posmagii). Am sperat să scape amărâtul ăla. Nope, l-au spânzurat. Prea stătea pe ajutoare sociale.
NOU
da bai nene, cum sa il omori pentru ca il doare in cur de restul?
NOU
Aoleu Fetita cu chibrituri. Am citit-o cand eram mica mica. Am plans cand am citit-o. Dar nu e asta problema, ca mi se mai intampla si azi sa bocesc la anumite carti, dar dup-aia uit, merg mai departe. Problema cu povestioara asta e ca, frate, RAMANE. Nu am mai citit-o de vreo 2 decenii… si tot n-o uit, si tot mi se strange inima cand mi-o reamintesc. Stiu ca lumea e rea, stiu ca lumea e dura si ca poate e mai bine sa nu ne crestem copiii flower power, sa stie si ei una alta, sa nu dea cu capu’ prea tare cand se lovesc de viata. Dar chiar asa? Jur ca lu’ fi-miu nu i-o dau s-o citeasca. Daca o da singur peste ea, sa faca ce vrea. Eu nu pot. Oricum, la mine orice subiect dur cu copii e too much.
NOU
efectiv e cu dalta pe scoarta, nu pleaca de acolo
NOU
Exact! E singura! Nici Moartea caprioarei, nici El Zorab nu au ramas atat de bine tatuate sub piele.
Bine… El Zorab nu se pune, ca am citit-o pentru scoala, si dup-aia mi-a recitat sotia lui taica-miu varianta “aia mai haioasa” cu “La pasa vine un arab, f**** in c** si ras in cap, Sunt, pasa, neam de beduin, din p**** ma-** vin sa vand pe El Zorab”. Deci la aia mai zambesc :))) Nu dati cu rosii!
NOU
Cândva, în prima tinerețe, am dat peste o serie cărți cu povești și povestiri de Andersen.
Băi copii, alea pe care le știam noi, cu excepția “fetiței cu chibrituri”, sunt aproape vesele pt modelul de scriitură al tipului.
Din fericire pt mine le-am citit ca adult, când reușisem să-l construiesc cât de cât niște sisteme de apărare, așa că nu-mi amintesc mare lucru în afară de sentimentele de tristețe, disperare, inutilitate a vieții pe care mi-l lăsau.
NOU
Nu știu care a citit “frumoasa din pădure adormită” în varianta lui Charles Perrault.
Și ăsta pudic, prințul o trezește pe tipă cu un sărut.
După aia o duce la el acasă, se însoară cu ea și fac rapid 2 copii, băiat și fată. Doar că mă-sa tipului se trăgea din neam de uriași sau de căpcăuni. Și poftește la cărniță fragedă.
Și într-o zi, când prințul era plecat de-acasă pt mai multe zile, îi cere bucătarului să-i gătească unul din copii. Ăsta nu poate, îi gătește un miel și ascunde copilul într-o chițimie prin curțile care țineau de bucătărie. Când se întoarce prințul îi zice că s-a dus copilul în pădure și nu s-a mai întors, că l-au căutat, ăsta e! (De fapt nu-mi amintesc dacă chiar a existat o explicație.)
După ceva vreme vrea și celălalt copil. Bucătarul îi gătește un ied și ascunde copilul ăsta cu fra-su.
După altă vreme, mama soacră poftește la nor-sa (Frumoasa trezită). Bucătarul se duce la tipă, îi povestește tărășenia, o duce la copii (mare bucurie pe ea că-s copiii în viată) și gătește o căprioară pt căpcăună (deh, tipa nu mai era copil, carne mai ațoasă).
Mai trece vreme, într-o zi căpcăuna verifică bucătăriile și vede copiii care se jucau cu ma-sa. Face ditai tărăboiul și poruncește un foc mare în mijlocul curții să-i ardă p-ăia, plus bucătarul.
Doar că atunci când era focul în toi și tocmai voia să-i arunce, se întoarce prințul pe neașteptate acasă, așa că se aruncă ea însăși în foc.
NOU
Offtopic, daca imi e permis: saptamana trecuta a avut avanpremiera lungmetrajul “Capra cu trei iezi” in regia unui tip relativ tanar pe nume Victor Canache care isi face debutul cu filmul asta. Unii l-au incadrat la subcategoria soft horror. In rolurile principale joaca Maia Morgenstern si Marius Bodochi. Eu doar am vazut trailerul si m-a facut sa vreau sa il vad la cinematograf. Inca am o speranta puternica in revenirea filmului romanesc din mlastina in care băltește de multisori ani. “Umbre” mi-a placut maxim. Revenind la “Capra cu Trei iezi” filmul am citit o recenzie a cuiva care fusese la avanpremiera si pe langa alte laude aduse a precizat si ca in sfarsit sunetul e bun, replicile se inteleg. Mai zicea cineva pe undeva ca se zvoneste ca daca filmul asta are succes, regizorul vrea sa continue adaptand legenda zidarului Manole. Ceea ce e destul de tare mai ales ca romanii au destule basme, mituri si legende numai bune de muls. Si nu inteleg de ce nu avem mai multe jocuri PC/consola in care producatorii s-au inspirat din ce ziceam mai sus. Vad ca EA Romania se axeaza ca disperatii mai mult pe jocuri cu sport.
NOU
Duios Anastasia trecea (1967) de D.R. POPESCU. O nuvela din al doilea razboi mondial, in care Anastasia, o tanara curajoasa moare inecata in haznaua nemtilor.
NOU
Asta deja e mai spre liceu asa din cate imi aduc eu aminte.
NOU
Ai de plm, nu stiam de ce ma oprisem eu se pare ca la timp, acum am aflat finalul, bine ca nu terminasem povestea
NOU
Am murit de vreo două ori când a murit maimuțica Suflețel din “Singur pe lume” de Hector Malot.
NOU
vai…
NOU
Si eu. Si acum cand ii povestesc fiicei mele de Sufletel imi dau lacrimile…
NOU
Era o povestioara “Cuiul”, prin clasa a doua cred. Na, ea era metaforica, dar in mintea unui copil de 7 ani aveau alte ecouri “gaurile in inima”
NOU
La Alba-ca-zapada imi amintesc cand puneam intrebarea “dar ai zis ca avea marul in gat, pai ala doar a pupat-o, nu merge asa”. Nu intelegeam cum i-a ajuns ala pana-n gat, sa-i sara marul, nu alta… un fel de heimlich invers.
La Capra cu trei iezi stiam varianta-n care lupul ii mai si manjeste peretii cu sangele propriilor copii, ca sa fie treaba treaba.
PS: Cum ai putut uita de Soacra cu trei nurori?!
NOU
Avand in vedere conditiile vremurilor, poate a avut aia reflex pentru ca la print ii putea gura…..
NOU
Niciodată nu am văzut filmul „Mica Sirenă” marca Disney, ci varianta repovestită cu dublaj în limba română chiar din Studiourile Oradea, așa că am fost lovită în moalele capului din prima, fără a îmi croșeta vreo poveste mai sf-istică decât teoriile despre extratereștri.
www.youtube.com/watch?v=rhDvz6vQa3M
Copilărind prin anii 2000, am văzut multe dintre aceste basme sub forma unor animații.
NOU
Pe lângă diverse din cele de mai sus, mai era și „Podul de piatră”, o carte neinclusă în manuale sau în lista de lecturi, dar vândută drept carte pentru copii. E povestită din perspectiva unei fetițe dintr-un sat dintr-o zonă tăiată în două de Dictatul de la Viena și se termină după război când afli că o parte din copiii pe care-i urmăriseși cu toate năzdrăvăniile lor au murit, fiindcă au găsit niște cartușe neexplodate și nu le-a dat prin cap altceva decât să le adune grămadă și să le dea foc. Mișto carte!
NOU
Balada lui Toma Alimos. Toma Alimos este operat fara anestezie de boierul Manea pentru a i se lua un rinichi, ceva. Toma se supara, ca nu si.a dat consimtamantul si calareste dupa boier cu matele.n vant. Manea isi pierde capul prin praf. La sfarsit calul il ingroapa pe Toma si plange
NOU
Miorita. Doi ciobani planuiesc sa.l matraseasca pe cel de.al treilea. Miorita spioneaza si pe prost il informeaza (na, rima). Acesta, desi are caini barbati si cai turbati, sta ca prostu in depresie si isi face testamentul
NOU
Mesterul Manole. Un zidar cu noua zugravi, cam misogini dar prost meseriasi, nu reusesc sa faca o biserica. Baga o femeie in zid si romanii rezolva problema. Narcisistul Voda le ia scara de pe acoperis, iar meseriasii incearca primul zbor cu un wingsuit facut din lemne. Nici ca piloti nu erau grozavi, asa ca, rand pe rand se fac praf. In cadere, Manole o face lata, sparge o teava de apa si apare o fantana.
NOU
Desteapta.te, romane! singurul imn compus in gama minora. Toate celelalte sunt scrise in gama majora. Romanii depresivi nu.si pot invinge dusmanii si vor sa moara
NOU
esti dumnezeul povestilor:))))))))))))
NOU
Plusez cu: melodia era la orgine un cantec de leagan, “La sânul maicii mele”.
– Desteaptă-te, române!
– Încă 5 minute…
NOU
@ads: am ris in hohote…
Sa te fi avut coleg de scoala, as fi rezolvat rapid zecile de pagini de comentarii invatate pe de rost….
NOU
Badea Cartan – lectura cls IV. Un ardelean vrea sa plece la Roma, dar bozgorii falimenteaza Blueair.ul si ramane cu banii luati. Cum nu vrea sa dea banii la Wizz, badea Cartan, sau mai bine zis, badea Scartan, pleaca pe jos in Italea, doarme pe trotuar si.i baga in confuzie pe italieni care se crucesc cand il vad imbracat ca acum 2000 de ani. Se intoarce tot pe jos.
NOU
Stejarul din Borzesti si Imparatul mustelor. Cred ca de atunci au inceput sa imi placa filmele horror!