Contul meu
Câteodată mă gândesc, ajungând la o oarecare tinerețe secundă, la oamenii care mi-au trecut prin viață și i-am numit prieteni și de ce au plecat din viața mea, încercând să mă lămuresc dacă mă conformez normelor, rămânând cu puțini prieteni în preajma mea sau sunt eu special.
Unul din ei, la un moment dat, și-a cumpărat o mașină electrică. Și m-a anunțat că și-a cumpărat-o și a venit cu ea nuștiudince țară. Și, în timp ce povestea, s-a gândit să îmi spună Stai liniștit, că e luată second. Eu, politicos, am răspuns Nu e o problemă. Și nici acum nu înțeleg de ce mi-a zis așa ceva. Cei ce mă cunosc știu că nu am invidii și nu țin la lucruri sau bani, nu îmi pasă de mașini sau alte chestii de fațadă. Dunno.
Un altul, care venea la mine în casă săptămânal, s-a decis, împreună cu nevastă-sa, să aleagă partea cealaltă atunci când m-am despărțit de o ex-a. Deși, de fapt, nu le-a cerut nimeni asta, nu exista nicio parte cealaltă, nu m-am certat cu nimeni, nu am rămas inamici, doar a simțit el că trebuie să ia partea oropsită de soartă. Interesant e că, după câțiva ani, nevastă-sa a decis că e cazul să o ia pe drumuri separate. Nu știu de care parte a fost el.
Alt plecat dintre noi, foarte haios, foarte deschis la party și alcool, era tot timpul cu glumițe despre cum femeia trebuie bătută ca să își știe locul, femeia trebuie bătută în fiecare zi, știe ea de ce și alte tâmpenii care, pe moment, par haioase, când le faci într-o gașcă de băieți dar știi că sunt doar glume exagerate. După care am aflat, complet întâmplător, că nu e deloc glumă și își bătea nevasta, profitând de faptul că femeia nu mai mergea la muncă, pentru că aveau copil mic, născut de vreun an, ceva de genul. Au și divorțat, după câțiva ani, sper că i-a luat totul, nu am mai ținut legătura, am blocat tot.
Anyway, mai sunt, dar sunt deja lucruri prea personale, care nu merită menționate în public. Ce e cert este că, odată cu trecerea timpului, cercul de prieteni se micșorează. Din a cui vină, nici nu mai contează, cert e că se micșorează. Și, după un timp, începe să se micșoreze și prin deces.
Zece negri mititei, din cinci au mai rămas trei, Luca și Matei. Now you.
NOU
Nu am avut niciodata mai mult de 2-3 prieteni, dupa ce am terminat liceul si am plecat la facultate.
Viata m-a trimis pe alte meleaguri, socializam destul de mult, dar din motive ce mi le explic, nu am avut niciodata pe cineva atat de apropiat incat sa il pot numi prieten.
Probabil ca si definitia mea de prieten cuprinde niste chestiuni foarte stricte, dar nu ma plang, e ok – prieten pentru mine e un amic care ma cunoaste extrem de bine si la care pot apela in caz de probleme serioase, fara sa ma judece.
Am o sotie care imi este si iubita, si prietena, si nu am nevoie de alti prieteni.
Uneori simt nevoia socializarii, dar imi amintesc cat de usor de suparat sau distantat sunt amicii, si imi trece.
Unii dintre noi sunt altfel, si asta e viata, in fond poate ca nici nu am nevoie reala de un prieten, am 5-10 colegi de la munca, amici, pentru chestiile banale si aia e.
In acest moment al vietii pot spune ca am un singur prieten care nu e sotia, un tip foarte cumsecade, la randul lui insurat cu copii.
Ne vedem o data pe luna, bem ceva, povestim despre munca, glumim, ascultam muzica retro si aia e, imi ajunge pentru inca o luna.
NOU
Fix pentru că există oameni ca cel din povestea a 3-a, în momentele în care se produce o separare, reacția automată a celor din jur este cea din povestea a 2-a, adică să treacă a priori de partea femeii. Pentru că sigur “ăla” e un nenorocit, dacă n-o bate, sigur bea și dacă nu bea, atunci sigur e un ratat care nu vrea să facă nimic cu viața lui. E un automatism comportamental, dar care din păcate, cel puțin în România, este statistic corect.
Înțeleg ce zici, că fiindu-ți prieteni, ar trebui să știe mai bine, dar am observat de-a lungul vieții că oamenii, dacă au un automatism format deja pentru o anumită situație îl vor aplica pe acela, nu vor sta să analizeze din nou contextul.
NOU
dar nu e men cazul, oamenii chiar ne cunosteau, nu exista asa ceva, nici macar ca potential, eram vinovat doar ptr ca eram cel ce a initiat.
NOU
Eu doar atâta pot sa zic: bine c-ai scăpat de “intelijentu'” care si-a luat electrica second…
NOU
Stai liniștit, că e luată second :
parca erau ceva studii că dacă cineva vrea sa fie ecologist vero-vero electrica second e mai eco decat aia noua?
Poate voia sa te asigure că el e din a doua categorie și să nu il dojenești ca una noua a poluat foarte mult cand a fost produsă.
NOU
Cand o sa te obisnuiesti cu ideea ca oamenii nu reactioneaza la cum esti tu, reactioneaza la ce gandesc, simt sau traiesc ei in interior? Replica aia era mostra a monologului lui interior, incerca sa calmeze spiritele infierbantate ale celorlalte voci din capul lui, care au sau nu dreptate obiectiva.
NOU
da, m-am gandit si eu la asta. sigur, nu ne-am racit din cauza asta, mi s-a parut doar funny, in context.
NOU
În poza aia sunt 12, dacă am numărat eu bine. Cei 10 negri mititei plus Luca și Matei
NOU
Încă mai păstrez legătura și eu chiar îi consider prieteni pe cei pe care-i aveam în liceu. Nu vorbim foarte des, aș putea spune chiar rar, dar încă suntem OK.
De asemenea, de prin locurile pe unde m-a purtat viața (nu multe, eu sunt mult mai tânăr) am rămas cu destui prieteni cu care țin legătura, chiar dacă mai mult prin diverse aplicații, deoarece față-n față e mai greu. Dacă au nevoie de ajutor prin România, fac tot posibilul, dacă am nevoie de ajutor prin țările pe unde sunt ei, mă pot baza.
Pe de altă parte, parcă nu mai sunt așa de entuziasmat de întâlniri și timp petrecut cu oameni, prefer mai pe lângă casă, cu soția, mai pe leneveală, așa.
”Și, după un timp, începe să se micșoreze și prin deces.” La vârsta dvs. se pare că au descoperit mașina timpului, ar zice niște oameni fffff răi.
NOU
Pe aia o stii cu: da’ de ce sa scriu eu sau sa sun eu primul? sa ne caute ei prima data!
Asta in momentele in care joburile si viata te indeparteaza de grupul vechi de prieteni sau, de ce nu, de familie.
Am cunoscut si eu oameni cumva asemanatori cu ce ai descris tu si nici acum nu imi vine sa cred cum pot gandi asa, in conditiile in care, aparent, pareau baieti destepti, cu scoala…
NOU
Cercul de prieteni se micșorează pana devine un punct, daca mai ramane si punctul ala…
La 49 de ani pot spune linistit ca cei mai buni prieteni ai mei sunt sotia si copilul, restul doar oameni cunoscuti care la un moment dat se vor evapora de parca nici nu ar fi existat.
La unii situatia este mult mai trista, dispar prietenii, dispare partenera , dispar copiii , raman cu o singuratate apasatoare si ranceda.Pentru altii singuratatea si lipsa prietenilor este misto si nu ii afecteaza, suntem diferiti si asta este bine.