De Marius Tudor

Stiu, nu v-am mai scris demult. Arhi cu mici junghiuri made in Romania, eu cu ceva plimbari.

Am asteptat ani buni ca “performantele” fotbalului nostru caragialian sa depaseasca granitele capitalei. Incet, dar sigur, evolutia oarecum normala a fotbalului estic, nu mai defineste cuvantul “performanta” legat de capitale comuniste.

Dinamo Minsk a disparut lent, la fel Donetsk-ul a luat fata Kiev-ului, Moscova nu mai da la pedale la fel cum o face Sankt Petersburgul istoric. Bucurestiul incepe si el sa faca transfer de glorie pe la “sate”. Investitiile plus aviditatea de rezultate, au facut din Cluj, Urziceni sau Vaslui mici puncte de referinta pe harta UEFA.

Ma bucura tare mult egalurile, cu gust de Europa, reusite in seara asta de Unirea si FC Vaslui. Sunt dinamovist, si ma bucur si mai mult pentru ca Borcea (un exemplu reusit al proastei administrari de club de fotbal) azi roade unghii si da de pamant cu singurele doua carti pe care le are in biblioteca. N-as fi vrut sa le dau numele, dar sunt ilare: “Povesti nemuritoare” de Petre Ispirescu si “Asul de pica”, lucrare ce este de fapt un scenariu al lui Milos Forman.

La “tara” nu-s cluburi de noapte, la “tara” nu-s dame de companie, “la tara” nu-s bauturi fine si trabucuri aromate. Seriozitatea fotbalului romanesc s-a mutat la “tara”.

P.S.: Am si un mic concurs pentru blogeri si comentatori pe blogul meu. Premii de vreo 400 $.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.