Dragi vedete mapamondiale ale fotbalului românesc,

Sunt un umil privitor de meciuri de fotbal, încă de la vârsta la care părinţii voştri încă nu îşi întâlniseră organele reproductive, cu scopul de a vă aduce pe pământ. Stelist din tată în fiu, am crescut cu vuietul tribunelor în urechi şi cu setea de gol în vârful bocancului.

Am crescut alături de marile glorii ale fotbalului românesc. Îl ştiu pe Lăcătuş de când era un puşti şi mama îi spunea Barabulă. Mi-i aduc aminte de când erau tineri pe pomanagiul Cămătaru, pe pomanagiul Piţurcă, pe pantera Belodedici, pe hoţul de piaţă grecească Lupu sau pe tizul său cu talent Lupescu.

Cel mai frumos eveniment pentru mine, ca fotbalist şi amator de fotbal, a fost întotdeauna Cupa Mondială. Faptul că se desfăşoară o dată la 4 ani, faptul că fiecare ediţie mă găsea mai bătrân, mai melancolic, cu o nevoie absurdă aproape de cât mai mult fotbal, de cât mai multă glorie sportivă, mă motiva ca la fiecare ediţie să stau şi să sorb fiecare meci, fiecare pasă sau fiecare gol..

Oamenii menţionaţi mai sus mi-au adus cele mai multe bucurii fotbalistice, la toate cele 3 turnee finale la care au participat. Andone, Rednic şi Klein m-au fermecat în 90, Balint, Dan Petrescu şi Sabău m-au ţinut cu sufletul la gură în 94 iar în 98 plângeam lângă Ilie Dumitrescu, Dorinel Munteanu sau Viorel Moldovan.

Şi ce echipă a fost cea din 98. Stelea, Gică Popescu, Dan petrescu, Ilie Dumitrescu, Hagi… O echipă de milioane, la propriu şi la figurat.
Da, în 1998 a fost ultima noastră participare la un turneu final.

Pentru că, domnilor Chivu şi Lobonţ, aţi apărut voi, generaţia lui Mircea Sandu şi Mitică Dragomir. Şi de când aţi apărut voi, performanţele româneşti la fotbal s-au încheiat brusc. Nu aţi mai fost capabili nici măcar de o calificare la un campionat european.

Tot timpul v-aţi găsit scuze. Ba aţi fost prea tineri. Ba aţi fost generaţia de sacrificiu. Ba aţi fost nedreptăţiţi de public. În tot acest timp, generaţia voastră priza cocaină, îşi cumpăra telefoane Vertu şi se etala cu Laura Andreşan sau alte doamne celebre de consumaţie, care îşi vând farmecele pe miile de euro câştigate de voi, mai mult sau mai puţin corect. Acestea au fost toate performanţele voastre. Acum, ultima scuză este că sunteţi cam bătrâni.

Domnule Chivu, domnule Lobonţ, voi şi generaţia voastră au dezămăgit milioane de români, o dată la 4 ani în ultimii 12 ani. De la voi am primit doar bârfe, escapade fotbalistice, cocaină şi istericalele familiiolr voastre (da domnule Chivu, ştim cum făcea mama dumneavoastră prin presă, da domnule Lobonţ, ştim cum vă judecaţi custodia copilului prin aceiaşi presă).

Cum vă permiteţi, domnilor, să apăreţi în reclame, să vă alintaţi delicat căpitane şi să plângeţi pe umerii sticlelor goale de bere pe care le goliţi în timp ce temuta echipă a Coastei de Fildeş joacă la Cupa Mondială? Câtă aroganţă, câtă nesimţire puteţi avea, ca în loc să vă ascundeţi în cea mai adâncă gaură de pe terra (recte Groapa Marianelor, 11.034 metri), să apăreţi la TV, lăudând sticlele care şi-au dat viaţa pe teren?

Domnule Chivu, domnule Lobonţ, în aşa hal v-aţi atrofiat bunul simţ încât nu mai aveţi discernământ?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.