Scrisoare către Moș Crăciun

Dostoievski avea o teorie interesanta despre puterea amintirilor frumoase din copilarie si despre felul in care acestea ne pot influenta deciziile ca oameni maturi, mai ales atunci cand simtim dorinta de a vedea lumea-ntreaga cuprinsa de flacari.

Pe vremea mea era la moda sa-l suni pe Moș Gerilă și să-i spui ce vrei. L-am sunat (de la un telefon public) și la capătul firului chiar era o voce de moș care mi-a ascultat dorințele. O păpușă pentru mine și un trenuleț pentru fratele meu, că nu aveam două fise ca sa-l sunăm fiecare pe Moș. Mi-a spus că așa va face, dar din păcate noi am primit atunci cu totul altceva. Cu toate astea țin minte și azi numărul acela de telefon, atât de mult am crezut că eu chiar am vorbit cu Moșul: 936 😀

Cum Arhi, scrisoare fără tâgâdâm-tâgâdâm?! 🙁

Asa începe totul…
Acum a scris “si ce mai vrei tu”. Peste 2 ani o sa bifeze 15 jucării din catalogul noriel, o sa duci munca de convingere si o sa rămână doar cu 5 jucării bifate, ca “jucăriile trebuie sa ajungă la toti copiii”. Poveste adevarata 🙂

Eu i-am zis lui tati ce-mi mai doresc dupa black friday. Mereu le zic sa nu-mi mai ia nimic si tot ma trezesc cu cadouase. Ajunge-as-ai bogata, sa le platesc cu aceeasi moneda…

Nu-mi amintesc cand exact am incetat sa cred, deci probabil de foarte mica. Vinovati de asta sunt cel mai sigur verisorii mei mai mari.
Cu fiul meu am incercat sa prelungim magia cat mai mult. Scria ravasele pe care le punea in buzunarasul unui ciorap din ala pt cadouri pe care era marcat cu un fir verde “Scrisoave pehtru Mos Craciun” si ne straduiam sa-i indeplinim dorintele. Bine, nici nu ne-a cerut luna de pe cer. Pe la 9 ani a inceput sa auda de la prietenii mai mari ca nu exista mosul, ca parintii aduc darurile, a facut chiar si o expeditie cu cativa copii de la bloc intr-un supermarket ca sa testeze piata 😀 si ne-a speriat groaznic cu ocazia asta. In acel an, in noaptea de ajun a incercat din rasputeri sa stea treaz ca sa se convinga. A adormit dupa miezul noptii. La 4 dimineata l-am auzit repezindu-se sa se dea jos din pat (avea pat supraetajat si noi dezvoltasem un al saselea simt in legatura cu miscarile lui in timpul noptii). Visase ca l-a vazut pe mosul la geamul de la balcon unde asezam bradul. Si a fugit in pijamale si fara papuci sa-si ia jucariile de sub brad. “Mami, mami! Mosul chiar exista! Si mi-a adus exact ce am cerut!” Atat de real i se paruse visul ca a mai durat vreo 2 ani pana i-a crezut pe ceilalti, in sfarsit.

ba am si vorbit cu el la telefon in 1987. i-a zis sa-mi aduca ciocolata golden bee (pentru cunoascatorii vremurilor) si cascaval.
mi-a adus ciocolata, cascaval, portocale, o masinuta cu arc, ce functioneaza si acum…

dar dupa aia n-am mai dat de el…

O sa-i scriu in numele fiului meu pana invata el sa scrie.
Ai o fetita minunata, stii asta si pe mine m-a sensibilizat profund.

nu ştiu cum a apărut moş gerilă, adică ştiu, dar, mai ştiu că de Crăciun se lucra iar moş gerilă se serba de anul nou. adică, mai pe scurt, moş gerilă nu avea nici o treabă cu Crăciunul că de, era o sărbătoare religioasă ce trebuia distrusă. bieţii comunişti, consumul de masă distruge mai bine orice credinţă. în familia mea, de oameni simpli, foarte simpli, Ctăciunul era Crăciun şi venea Moş Crăciun iar moş gerilă venea de anul nou. v-o spune un om născut în 1967, adică demult, tare demult. ţin minte cum, de anul nou mama a lăsat geamul la camera mea deschis (pe atunci nu existau repartitoare că nu şi-ar fi permis) şi, la miezul nopţii, adică puţin după, am găsit pe pat o păpuşă. nu o barbie, deşi tare frumoase sunt, ci una de pluş, portocalie (nu e nici o aluzie, biata mama nici nu se gândea pe atunci în 70 şi-un pic la nu ştiu ce partide). mult timp am păstrat păpuşa aceea adusă de moş gerilă de anul nou. una petse alta, deşi păpuşile barbie sunt scumpe merită. v-o spune un om care acum 10-15 ani a luat cu sacrificii una pentru fii-sa. una cu toalete, măsuţă de machiat şi altele. a meritat. sunt frumoase.