După ce m-au zăpăcit de picioare prin Ikea, căutând șifonierul și comoda perfecte, soacră-mea și fi-sa au ales un dressing fain, scump, cu crăci, cu sticlă și oglindă, evident. Pe care Ikea a trebuit să îl livreze la moldova, desigur, că era prea mare să îl duc eu la Brăila cu Honda.

Au livrat ieri băieții, fără discuții, până în casă, politicos, au salutat și au plecat.
Iar pe la finalul montării, am constatat că geamurile erau zob în cutia lor dedicată. Vă zic, mi-a crescut tensiunea instant, mă și vedeam certându-mă la telefon cu un callcenterist ardelean, care să îmi explice că e vina mea, că trebuia să desfac pachetul și alte chestii de astea simpatice de români. Plus, pentru cunoscători, știți faza cu becul…

Dar iată, totuși, Ikea rămâne Ikea. A răspuns cineva la telefon, m-a rugat să trimit niște poze cu pachetul și mi-au zis că revin ei cu noutăți. Eram, în continuare, cu tensiunea sus, că na, experiențele românești te bântuie.

Au sunat în 10 minute, pe 30 se efectuează altă livrare, cu sticla necesară.
Poți cere mai mult? Nu.
Flawless.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.