Taiam ieri o bucata de varza, ca sa fac un bors ucrainean, despre care nevastă-mea a zis ca e fff bun, dar are un gust, asa, adica nu i-a placut, mersi, sufletel, in viata asta nu mai pupi si m-am trezit ca iau cotorul de la varza si incep sa il curăț incet si calm, fara vreun scop imediat.
V-am zis ca eu nu am multe amintiri din copilărie, din cauza ADHD-ului sunt complet singur, toata viața mea de pana in prezent e stearsa si revine doar in flashuri scurte, de care leg alte flashuri, anterioare si incerc sa le dezleg, ca pe o ghicitoare temporală, încercând sa imi dau seama cine am fost, inainte de a fi cel ce sunt.
Si m-a lovit una din scanteioarele astea de memorie. Bunica mea, cand curata varza, imi pastra intotdeauna partea aia, curatata, frumos si mi-o dadea cand ma adunam de pe drumuri, ia, Cetinelul bunichii, mananca. Si mancam cu cea mai mare pofta, desi mie nu mi-a placut niciodata varza, pentru ca imi dadea si o bucatica din iubirea ei pentru mine. Si mancam, sa o fac fericita, pentru ca eram slab scandura.
Mi-i dor de tine, bunică. Si de tine, bunicule…
Ce a mai cautat lumea pe Google
- aparat de taiat cartofi pai
- aplicatii office
- poprire cont wise
- shilajit mumie
- cadou fetita 6 ani
- afla data mortii
- condroitina ce este
- bcr vanzare aur
- bicicleta cu pedale 2 ani
- aspirina richter
Cățelul meu mânca aproape orice dacă îi dădeam din mână… chiar și chestii pe care în mod normal le ocolea de la mare distanță.
Din mână bunicilor… mâncam orice.
Rădăcină de varză, morcov, napi, ceapă verde, ridichi, leurdă… nu m-aș fi atins niciodată de ele, dar din mâna bunicii aveau gust de Dimineața de Crăciun.
Cotorul de la varză… Mmmm! Ne băteam pe el în copilărie, eu și soră-mea.
Dar mie chiar îmi place varza, și în general astea din categoria cruciferelor – așa s-o traduce oare cruciferous?
Mănânc cu plăcere, chiar și crude: varză, broccoli, conopidă, bok choy, nappa cabbage, etc. Mai e una, am descoperit-o relativ recent prin aprozarele asiatice: chinese mustard. N-am încercat crudă că e cam intensă, dar steamed sau blanched are gust de Wasabi, altă chestie după care mor de drag. (Unora poate le displace Wasabi, trebuie să recunosc că este un acquired taste. Am un văr care zicea: bag p*la în el de sushi, cu tot peștele lor crud, bă vere, dar Wasabi… îl întind pe pâine și-l mănânc ca pe muștar! :)))
Seniorul și slab scândură, am trăit să văd și asta! 🙂
Poate în cretacic…
N-am fost tot timpul R2D2. În vremuri imemoriale și demult apuse, când și bunica mea trăia, eram – puținkii babinkii.
Vazand poza cu cutitul pe fundal, mi s-a facut dor de braila.
Pui și sfeclă roșie în borș? Mie îmi place să ronțăi cotorul crud și de la broccoli sau conopidă.
absolut, fara sfecla rosie nu are sens
RETETA!!!!
Ceapă tăiată cum vrei tu, pusă la călit, în timp ce fierbi domol, separat, ce carne ai tu chef, ca să iasă o supă concentrată. Când e gata călită ceapa, pui rădăcinoase (gen morcov, pătrunjel, leuștean), tăiate pai, subțirele.
Le lași vreo 10 minute, iar când sunt gata pui bulion cât ai chef și amesteci bine, plus 4 foi de dafin și 20 de boabe de piper, după care pui apă să le acopere.
Când apa ajunge la fiert, pui un sfert de varză tăiată subțire și 2 sfecle roșii tăiate cum vrei tu. Le lași să fiarbă un sfert de oră, după care pui 2 cartofi cubulețe sau cum îi preferi. Pui și carnea cu supa aferentă și lași să fiarbă până sunt cartofii gata, adică fierți, fără să se dezintegreze.
Tragi de pe foc, pui leuștean cât cuprinde, lași 10 minute, după care mănânci, în fiecare castron punând întâi un linguroi de smântână.
The end.
@Arhi Chiar căutam o rețetă din asta, dar fiecare e diferită. Cu ce acrești?
bors, zeama de lamaie, same shit.
te rog eu frumos, potoleste-te cu flashurile de memorie ca ma enervezi.
s-au dus toti, si bunicii si parintii si matusile si unchii, toti. am ajuns sa ma simt ca Chingachgook si imi este din ce in ce mai greu sa ma stapanesc.
da, trebuie sa-l vad iar, muzica lui ma mai linistete, e sambata pe film mania.
Pui si carne la ea, ca un boss?