Eu sunt ascultător de O-Zone încă de la nașterea lor, ca formație, pentru că, atunci când au apărut ei, în forță erau mizerii de alea cu Aurelian Temișan, Vasile Ve Vasilache, Adrian Romcescu și alți gladiatori ai muzicii ușoare românește, muzică de care, mulți dintre voi, nu au auzit și și mai mulți au uitat că există. Au adus un suflu nou, muzica era veselă, plăcută, m-a prins și a rămas acolo. Plecam la drum cu caseta de O-Zone best of, care mergea față verso și era cel mai plăcut drum, pentru mine. I-am ascultat și după ce s-au despărțit. Dan Bălan a rămas în atenția publicului, venind în continuare cu muzică (poate unii dintre voi țin minte Lepeztkami Slioz), ceilalți doi, Arsenium și….nu mai țin minte, au continuat cu stilul O-Zone, dar s-au cam răsuflat și nu s-a mai auzit de ei.

Ce voiam să zic este că bro, deci această operă de artă danbălaniană, la care suspină Radio Zu, este copiată notă cu notă după Jessica Jay și a ei Casablancă. Ghinionul face ca Jessica Jay să fie pe val la Gara de Est, românia, fix când eram eu în armată și o ascultau toți cei de acolo încontinuu, ca disperații. E tatuată pe creier și nu neapărat într-un mod plăcut.
Rușinică, doamna Irina Rîmeș.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.
Susține-mă pe Patreon

Scurte

Povestea vieții mele
Si cred ca grasul chiar a fost reținut in a-l lovi
Ce se poate intampla in afara de a spune NU
It’s time…
Uite indianul, nu e indianul
Dar cum, 23 de ani diferență nu e dezgustător deloc?

Alte articole din arhiva de aur

Să ne delimităm piaristic de cei ce nu merg cu valul
Articole Vechi
Only god can judge me