români cu care ne mândrim

Unul din lucrurile care ne ajuta sa facem fata la avalansa de mizerii cu care suntem bombardati din toate partile este ca nu suntem capabili sa le intelegem sau vizualizam. Te rog eu, lasa-ne asa inocenti macar in imaginar. Pentru mine a fost prea mult si sa citesc ce ai scris tu, am deja gheara in gat si bordura de granit in stomac.

Dar pe la 1 an și ceva, începe să meargă, bălăbănindu-se, cu mânuțele întinse spre tine, zicând peltic TA-TA și simți, brusc, ceva în piept, ca o căldură, ceva similar cu ce ai simțit prima dată când ai terminat în nevastă-ta, dar fără să termini, doar îți place. Crezi că ai început să o iubești.

Pai vezi, aici gresesti si de aia ti se rupe filmul. Ai venit odata beat acasa cu chef de futut, ai behait de 3 ori peste nevasta-ta, care a stat mai mult de frica si ca oricum e mai bine decat bataia, si a ramas proasta gravida. Mortii ei, sa se descurce, ca de aia e femeie. Naste o fata, aia inseamna ca peste 5-6 ani va mai fi o femeie sa faca treburile prin casa. Pana e copilul mic, oricum esti mai mult plecat si cand esti acasa esti beat, deci nu simti nici o caldura, nici sa faca primii pasi cu tine de mana, te stie de tata doar din fraze de genul “hai ca iar vine tac-to acasa si ne bate pe amandoua daca nu esti cuminte”. Tu n-ai avut niciodata un copil acasa, ai avut o alta (viitoare) femeie care sa aiba grija de casa. Si cand copilul ala creste si incepe sa arate a femeie, doar n-o mai futi pe nevasta-ta, care e batrana si cam naspa, cand ai alta femeie mai proaspata la indemana. Si, vorba aia, daca eu te-am facut eu te omor, doar n-oi muri ca te violez putin. De fapt nici macar nu e viol, ca doar e femeie si normal ca trebuie sa asculte de barbatul casei.

Deci cam aici este greseala ta – presupui ca in timpul vietii copilului ala se dezvolta niste sentimente mai mult decat pentru porcul pe care il cresti doar ca sa ai ce taia de craciun. SI nu e asa, ala nu s-a insurat din dragoste, s-a insurat ca asa se face si ii trebuie si lui o femeie sa aiba grija de el. Copiii sunt doar muncitori pe care nu trebuie sa ii platesti – daca e fata are grija de casa, daca e baiat lucreaza la camp pana pe la 13-14 ani cand devine barbat si poti sa il iei cu tine la birt dupa ce lucreaza la camp.

Despre asta cu făcutul de băieți, știu și eu o poveste. Mi-a spus-o un unchi de-al meu și s-a întâmplat când era el tânăr sau, mă rog, încă tânăr, adică prin anii ’70 – începutul anilor ’80. Avea un coleg cam de-un leat cu el, poate un pic mai bătrân. C.F.R.-iști amândoi. Și se însoară omul și se apucă de făcut viitoare clasă muncitoare, după indicațiile prețioase ale tovarășului. Primul viitor proletar, fată. Omul înghite în sec, nu zice nimic. Las’ că mai vin și alții, că doar tovarășul a zis să fie vreo cinci de fiecare familie. Următorul constructor al socialismului, așteptat cu sufletul la gură, tot fată. Omul strâmbă din nas, dă de dușcă vreo două sticle de “Ochii lui Dobrin” și își înjură printre dinți nevasta, cu tot neamul ei de pui de curve. Între timp, colegii se lăudau, care cu Gică, Mitică, Sile, Nae, Gigi …, tot unul și unul, viitoare cadre de nădejde, nu curviștine, apoi curve și la urmă curvoaie bătrâne, ca ale lui. Mergea pe la botezuri, cumetrii, tăieri de moț, rupt de turte și alte obiceiuri strămoșești, rămase tocmai de la Gerula, Mircea cel ngâ-ngâ Mare, comisarul Moldovan și Pistruiatul și crăpa inima-n el văzând pulicica plodului, când îl băga popa-n cristelniță, în numele materialismului dialectic, al umanismului revoluționar și al marxism-leninismului, amin! Se uita cu admirație la nevestele colegilor. Alea muieri! Tovarășe de viață și de luptă, revoluționare, nu ca a lui! Ia uite ce au făcut! A lui, lăsa rușinată capu-n jos. Când ajungeau acasă, o deznoda în bătaie, apoi o arunca în vârful patului și se descheia la prohab. “Și să dea dracu’ să-mi mai pizdești vreo fleoarță, că te trimit la mă-ta în palton de scânduri, auzi tu!?”, era preludiul amorului conjugal. Când i-a zis nevastă-sa că-i iar gravidă, n-a mai putut de bucurie. “Gata, ăsta-i băiat, mânca-l-ar tata! Nu se poate altfel”! Colegii îl încurajau: “Să-ți trăiască ăla micu’, ești bun de cinste! Ce bem? Ce-l faci când o fi mare? Lasă, numai sănătos să fie!” Când a ieșit asistenta din sală și i-a zis: “Tovarășul Cutare, aveți o fetiță!”, a încremenit. A rămas țeapăn pe scaun vreo două ore. Știa că dacă o vede pe nevastă-sa în față, acolo o mântuie. S-a târât până-n biroul unui doctor. “Tovarășe doctor, ce să fac? E a treia fată! Vreau un băiat, tovarășe! Unul, și-apoi pot muri! Există vreo pastilă, vreun tratament, ceva”? A râs doctorul de el. Au râs și colegii. “Tot fată?! Aoleu …, au să-ți mănânce golanii de gineri urechile! Da’ cum nu poți tu face, bă, un băiat? N-oi fi destul de bărbat …, ți-o fi lipsind ceva pe-acolo …”. Să intre în pământ, nu alta. Vreo lună n-a dat pe-acasă. A stat în gazdă la o babă. L-a învățat baba: “Domnu’ Cutare, dacă vrei să faci băieți, trebuie să mănânci ouă fierte tari, cu usturoi mult și ardei iuți. Cât mai iuți! D-ăia, puță de mâță”! “Faci matale o cură de vreo lună numai cu ouă, usturoi și ardei și de n-o ieși băiat, să mor io nespovedită și fără lumânare la cap”! S-a dus omul acasă, și-a mângâiat nevasta, că nu era ea de vină că nu mâncase el ce trebuia. A aruncat o privire și celei de-a treia viitoare mamă eroină, care deocamdată gângurea în scutece. Și s-a pus pe treabă. Dimineață, îi fierbea nevasta o duzină de ouă. Se găseau greu, dar ce nu face omul pentru un băiat? Cinci le mânca la micul dejun, cu 2-3 căpățâni de usturoi și vreo 10 ardei iuți. 7 le lua la pachet, pentru prânz, cu vreo 5 căpățâni și 12 puțe de mâță. Duhnea săracul de nu mai putea sta nimeni în jurul lui. Îl fugăreau colegii ca pe câine: “Du-te bă dracului d-aicea cu usturoiul tău, că-mi borăsc mațele”! Secretarele îl dădeau afară de prin birouri și deschideau geamurile: “Lasă, scrie matale ce vrei și depune la registratură! Pfoai, ieși afară, că mor”! Seara mai mânca 10 ouă, cu usturoiul și ardeii de cuviință. Ardeau “puțele de mâță” și la intrare și la ieșire. Mânca și plângea, ca Labiș și curgeau șiroaie apele pe el, iar când sta pe budă, ziceai că s-a mutat Tarzan în bloc la ei. După aia, se băga cu curul într-un lighean cu apă rece, să-și potolească arșița. Când adormea, nevastă-sa fugea din dormitor și se lungea și ea, săraca, pe unde apuca. Mai deschidea un geam, să nu se sufoce alea mici. Când o lua să-l plămădească pe ăla mic, credea că i-a sunat ceasul. Nici Desdemona nu murise așa de sufocată. Nu le mai intra nimeni în casă. Începuse să-i fie rău de nu mai putea. Ardeau mațele-n el, în gât și-n piept parcă avea tăciuni aprinși, dar nu se lăsa. În fiecare zi ouăle, usturoiul și ardeii, iar seara își călărea muierea pe unde o prindea. După vreo trei săptămâni bora sânge și fiere iar ficatul sta să-i iasă pe gât. A leșinat într-o zi și l-au dus colegii la dispensar, ținându-se de nas. Au chemat salvarea. La spital, s-au crucit doctorii. Din gură până-n cur, nu mai era nimic întreg în el. L-au tăiat, au încercat să-l cârpească pe dinăuntru …, ce să mai cârpești? A venit nevastă-sa cu vestea cea mare și a trebuit să-i țină lumânarea. Așa i-a spus că-i iar gravidă. A deschis omul ochii pentru o clipă, întors de pe drumul ăl lung: “Ăsta o să fie băiat, mânca-l-ar tata …”, a mai apucat să zică și dus a fost. L-a îngropat nevastă-sa, blestemând în gura mare pe baba care-i învățase omul cum se fac băieții. Când i-a venit sorocul, a născut. Două fete.