Contul meu
Câteodată, cum ar fi acum, mi-e tare dor de oameni cu care am fost prieten de-alungul anilor și cu care, din varii motive, nu mai vorbesc. Din aroganța mea, din aroganța lor, acum stăm și ne amintim unii de alții doar când ne vedem pozele pe undeva.
Câteodată aș vrea să dau timpul înapoi, să găsesc acea a 4 a dimensiune temporală și să îmi învăț eul mai tânăr și mai prost să fie om, să învețe să ierte și să învețe să ceară iertare.
Câteodată aș vrea să pot deschide morminte din care să trag oameni afară și să le urlu Iartă-mă.
Câteodată.
Later edit: Câteodată, unii ar vrea să vorbească cu Claudiu si Marius așa cum vorbeau înainte.
Later edit 2: Vă dați seama că nu e vorba de mine, da?
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Nu cred ca existe cineva care sa fi trait fara vreun regret.
NOU
Cateodata, sau de fiecare data gasim loc de mai mult, de mai bine, dar oare altii sunt in stare sa inteleaga ca sunt ajutati prin orgoliul si rautatea noastra sa nu devina mai … rai ? Sa revina cu picioarele pe pamant ?
NOU
E trist cand regretele vin, de cele mai multe ori, cand e prea tarziu.
NOU
Din greselile pe care le facem, invatam.
NOU
Supararile lasa tristeti.
NOU
Am si eu o intrebare,fara nici o treaba cu subiectul.Daca ar fi ca Basescu sa mai poata candita o data,l-ai mai vota?
NOU
Tu…. esti….. special?
NOU
baxter » +1
NOU
ba ce-a zis-o baxter asta :)))
NOU
@baxter He sees dead people!
NOU
Pai Mircea are dreptate ca doar persoana de care vorbeste e un zombi
NOU
da si eu i-as cere iertare bunicii
NOU
Ce sufocant e cum secunda care tocmai a trecut e intangibilă și sigilată în trecut.
NOU
Adevărul este că oamenii, când sunt pe patul de moarte, regretă că şi-au înghiţit cuvintele cât au trăit. Este şi un studiu pe tema asta. Cât trăieşti, ai două variante. Spui ce ai de spus, cu repercusiunile de rigoare, ori taci şi înghiţi. Dacă alegi prima variantă, rişti să rămâi fără prieteni, însă ţine numai de tine dacă vrei să plăteşti cu preţul ăsta nevoia de a spune ce ai pe inimă şi de a acţiona în consecinţă. Din moment ce ai făcut alegerea asta o dată, nu mai are rost să revii să te gândeşti ce bine ar fi fost dacă ai fi procedat altfel. Fii bărbat, neamurile şi prietenii, mai devreme sau mai târziu, se dovedesc a fi curve şi atunci îţi vine să spui “Futu-te-n gură!”. Dar stai, că nu vrei să mori singur şi atunci taci din gură, nu? Bine… scenarii sunt cu nemiluita şi includ şi fapte. În cele din urmă, pe planeta asta rămâi doar cu tine şi dacă suferi acum că nu ţi-ai cerut iertare, mai rabdă câteva ore că o să-ţi treacă. În altă ordine de idei, Theo e noul Stângaciu al blogurilor sau ce plm!?
NOU
Amintirile mă năpadesc…! Deh, bătrânețile…
NOU
Multumesc!
NOU
Niciodată nu e prea tîrziu să-i spui cuiva că-ţi pare rău.
NOU
Sa nu ai regrete… cine greseste odata, greseste si a doua oara. Nu cauta iertarea ca odata iertat te vei complace in situatie.
NOU
la mine e caracteristic ca nu imi cer scuze cam..niciodata. da, e foarte urat, stiu, sunt un om oribil..asta e, fiecare le avem pe ale noastre 🙂 mi-a parut rau in sinea mea uneori ca sunt prea incapatanata ca sa zic da m-am gandit ca-i mai simplu sa merg pur i simplu mai departe. daca cineva tine atat de mult sa auda niste scuze, atunci e problema lui 😀
NOU
Lucian citeste comentul cu nr 2 si trage tu o concluzie !!!!
NOU
Daca o prietenie nu s-a intamplat, pur si simplu nu trebuia sa se intample, altfel ar fi mers de la sine.
Cand am descoperit eliberarea data de -asa, si acum ce sa ne mai facem ?-, am inceput realmente sa simt ca traiesc. Nu mai doresc sa iert si nu mai doresc sa fiu iertata, ca n-am omorat pe nimeni si n-am facut nimic rau in viata mea, nimanui. Dar atitudinea – sa fie pace in lume si sa salvam balenele albastre- nu mi-a adus decat deservicii.
NOU
@Marius, comentariul nr. 2, desi nu sunt in totalitate de acord cu el, e valabil in toate directiile, nu doar in directia pe care o vrea unul sau altul.