În tinerețile mele, am lucrat o vară, ca magazioner, la hotelul Jupiter Junona din Mamaia. Acolo am cunoscut îndeaproape ce înseamnă comportamentul managementului față de angajați, cum sunt priviți, cu câtă scârbă și cum sunt considerați sclavi și, mai ales, cât de prost sunt plătiți. Ca idee, am fost angajat pe fabuloasa sumă de 4 milioane de lei, cu promisiunea că, dacă performez, luna următoare vor fi 6 și în ultima lună vor fi 8. În ultima lună, când am realizat că nu îmi va mări nimeni salariul și că se încheie sezonul, am aruncat cheia de la magazie și am plecat. Rezultatul, amenințări prin poștă și închiderea contractului de muncă cu litera i, de la indisciplină.

Cel mai penibil interviu cu un manager posibil, nu cred să fi citit vreodată ceva mai jos de atât. Bine, având în vedere că e managerul de la lanțul pușcăriașului Copos, e de înțeles cum a fost angajată și pe ce criterii.

Românii par să nu se lase „impresionați” de salariile din domeniu și nici de beneficiile oferite de angajatori. Această situație se regăsește și la Ana Hotels din Eforie Nord, după cum ne povestește Iuliana Tasie, general manager al unității, într-un interviu acordat wall-street.ro.

Rețineți, vă rog, că românii nu se lasă impresionați de salariile oferite și de către beneficiile incredibile, din industria hotelieră, da?

Angajații din hoteluri și restaurante încasează, în medie, 2.016 lei și au cele mai mici salarii medii nete din România, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică (INS)

În medie, da? Aici intră și salariul managerilor, care ajunge, la managerii generali, și de 100 de ori salariul unei cameriste, și asistenților, și recepționeri, bucătari și bucătari șefi, șoferi etc. Deci gândiți-vă, ce înseamnă, de fapt, media asta, nu de alta, dar pe mine mă duce cu gândul la 2 ore pe cartea de muncă. Salariu mediu de 2000 de lei pentru oameni care muncesc zi lumină, fără weekenduri, fără libere, tot sezonul, pentru că, după aia, sunt puși pe liber, nimeni nu ține angajați tot anul decât minimul necesar pentru conservarea șandramalei.

Nu reușim să îi atragem cu niciun fel de stimulente sau beneficii. Financiarul primează. Te întreabă de salariu de la început. Un tânăr m-a întrebat la interviu `Dvs. credeți că puteți să trăiți în ziua de azi cu 2.000 de lei?` Și eu i-am zis că acestea sunt salariile pentru entry-level, cum este și cel de recepție, pentru cei care nu au experiență.

Oare de ce financiarul primează, atunci când vrei să te angajezi? De ce ai vrea ca, din munca ta, să poți trăi decent, să poți să mănânci, să îți cumperi cele necesare, să îți plătești cheltuielile, când poți munci ca să facă posteriorul mare shaormista asta, împreună cu patronul ei?

În primul rând, eu de ce i-aș da un salariu mai mare în condițiile în care eu în primul an trebuie să îl învăț tot, pentru că nu are abilități. Vorbim de un caz concret, de o un băiat care era anul 3 și termina facultatea și nu a făcut practică. Termini facultate și te înscrii la master și nu știi nimic.

Pentru că așa faci retenția angajatului. Îl antrenezi, îl formezi, îi creezi dependențe și afinități cu tine și cu munca și îl păstrezi pentru o perioadă lungă, în care va performa și va aduce din ce în ce mai multe venituri pe cap de vită furajată. De aia.

I-am povestit cum am făcut eu în facultate și cum ar putea trăi din acești 2.000 de lei. Soluția e să îți iei un doilea job și să câștigi cel puțin jumătate din primul. Și atunci ai o viață bună, investești în tine un an, apoi ajungi să ai salariu mai mare.

Deci da? Soluția e să consideri că la jobul de la hotel vii de plăcere și ca să finanțezi cheltuielile familiei Copos, după care, dacă arăți că poți, ți se mai mărește salariul. Între timp, în timpul liber, bagi la Mec sau KFC, ca să ai ce să mănânci, mai furi o pulpiță, mai iei o chiflă din gunoi, cum se face în industria hotelieră românească. Dormi în pauze, că așa s-a construit socialismul unilateral cu față umană.

Anyway, mi-e o scârbă masivă, citiți în continuare, dacă vreți, articolul cu aberațiile doamnei fan shaorma cu icre negre. Concluzia e că, de fapt, românii sunt proști și nu înțeleg că trebuie să muncească degeaba și să fie recunoscători că cineva le oferă salariul minim pe economie pentru 14 ore de muncă zilnică.

Niciodată, vă spun, niciodată nu o să scăpăm de mentalitatea asta de stăpâni de sclavi, să fii mulțimit că te primesc și îți dau un salariu, nu să ai și pretenția să și trăiești din salariul ăla. Zise ea, urcându-se în X7 și plecând la shaormeria cu sturion.

În altă ordine de idei, încă una, din același domeniu. Ce mirare, ce nesimțiți, nu vor să muncească în soare, o zi întreagă, pentru 1600 de lei. Ce, parizerul nu vă mai suferă?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.