Scris de Serban

Am schimbat zilele trecute niște comentarii cu cineva, pe tema „cine are sub 30 de ani și conduce AMG, nu l-a luat din banii lui”. Nu mă agit cu discuții pe cifre și urăsc sfaturile despre cum să faci bani, dar m-am gândit că ar ieși o postare despre cum să nu-ți pierzi multe luni din viață făcând absolut nimic.

M-am trezit într-o dimineață cu telefonul în mână, gata să aflu de pe Facebook ce s-a mai întâmplat. Primul lucru pe care îl făceam era să iau la rând notificările pe Facebook, Twitter și LinkedIn, că doar trebuiau anihilate prin citire. Costel s-a căsătorit, Mitică are deja copil, Gigel și-a luat mașină. Toți ăștia sunt oameni cu care nu țin legătura, nici măcar la nivel de un la mulți ani de ziua lor. Atunci am reazlizat că îmi pierd o parte din zi procesând informație de care nu am nevoie. Cât de mult? Am monitorizat. Puțin mai mult de o oră, în fiecare zi.

Problema e că, uneori, treaba asta a reușit să-mi submineze niște priorități, problemă care a avut nevoie de o rezolvare.

Traseul meu înspre rezolvarea problemei:

Pasul 1: Am dezinstalat tot ce înseamnă social media de pe telefoane și tablete. Acum, dacă mă interesează ceva de pe Facebook, Twitter sau LinkedIn, trebuie să mă car la birou, să bag email și parolă și să văd despre ce e vorba. E un efort, și eu urăsc să fac efort. De multe ori mă opresc la pagina de login, fiindcă îmi dau seama că nu sunt îndeajuns de curios, apoi continui cu ce am de făcut. N-am nevoie, de fapt.

Pasul 2: Am dat unfollow tuturor prietenilor de pe Facebook. Dacă am nevoie de informații despre cineva, înseamnă că am timp să-l caut sau să îi trimit un mesaj. În cinci ani de când aplic metoda, cred că-mi mai apar postări de la cinci persoane.

Pasul 3: Am separat mediul de lucru de mediul de făcut orice altceva. Utilizator separat de Windows pentru muncă, în plus, birou separat de dormitor.

Acum e puțin mai bine. Am câștigat, în medie, o oră pe zi, din cele 18 pe care nu le dorm. Costel, Mitică și Gigel pot să aștepte până când ne vedem, în cazul în care ne vom mai întâlni vreodată. Concluzia e că mulți ne autobombardăm cu informație care, uneori, ne agită, ne crește așteptările, ne ține departe de ceea ce ne interesează de fapt.

Revenind la faptul că nu-ți permiți un AMG la 30 de ani: câte ore de citit informație inutilă ai prestat în ultima săptămână? Dar în ultimul an?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.