V-am zis că la mine televizorul stă deschis pe History sau unul din alea 10 canale de așa zisă science, HGTV și cam atât. Mai mult pe history, că îi place fiică-mii jingleul lor și dansează și râde când îl aude.

Știți că pe History nu mai merge nimic decât amanetul și licitațiile, având, ca desert, pe nebunul ăla cu extratereștri, probabil stau să se vândă sau ceva, mi se pare imposibil să plătești publicitate pentru emisiuni reluate, fără exagerare de sute de ori.

Anyway, am văzut, măcar el fugitiv sau auditiv, de zeci de ori cam toate episoadele din ăla cu amanetul și mi-a rămas în cap un pattern.

Vine tipul la amanet cu o porcărioară veche, monedă, trenuleț, porcărie care i-a aparținut bunicului, o prezintă elogios, este o dragă amintire de familie, cere jde de țâșpe sute de dolari pe ea, mândru și așteaptă evaluarea.

Vine evaluatorul, o evaluează, îi explică că nu are valoare, nu orice e vechi are valoare, o apreciază la 100 de dolari sau mai puțin. Și atunci vine replica tuturor:

– A, nu, e o amintire dragă de familie de la bunicul meu, valoarea e prea mare ca să o cedez, prefer să o țin și să o las copiilor.
Păi bă pandele, când credeai că e 1000 de dolari, erai dispus să renunți instant la moștenirea de familie cu această incredibilă valoare sentimentală, dar la 50 de dolari devine chinuitoare despărțirea?

Așa stăm și ne agităm, zi de zi. Învățăm, devenim mai buni în toate, pentru a putea fi provideri pentru familia noastră, pentru copiii noștri, pentru a le asigura un viitor bun, mai bun, poate, decât al nostru. Nu știu dacă e vorba de instinct, de încercarea de a fi ținut minte mai mult timp după ce termenul de valabilitate expiră, poate așa percepe omul, genetic, nemurirea.

Doar că nemurirea aceea ține până la a doua generație. Maxim. Să spunem că copiii tăi sunt cei ce te prețuiesc, o perioadă, până când devii senil și corvoadă. Iar nepoții te plac cât sunt mici și le faci poftele, ca un bunic șmecher ce ești. După ce trec de perioada asta, devii tot o corvoadă, ajungând să te rogi de ei să vină să te mai vadă.

După care mori și îți vând amintirile neprețuite pe olx.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.