Una din cele mai grave probleme din viața tinerilor este presiunea socială a rudelor și, eventual, a prietenilor. Modalitatea grosolană de a călca cu bocancii murdari de gunoi prin viața unor oameni care nu au altă vină decât de a fi apropiați de ei.

Se începe cu presiunea pe relație. Pfuai, sunteți împreună de atâția ani, e rușine să nu vă căsătoriți, de ce nu vă căsătoriți, ce vă reține să vă căsătoriți? Și ei se căsătoresc, ce dracu să facă, dacă toată lumea îi bate la cap că trebuie să se căsătorească? Pentru că sunt tineri și ușor influențabili. Toți oamenii care au avut relații lungi și s-au căsătorit de gura lumii, au divorțat într-un an, maxim 2. Cel puțin din cei ce îi cunosc eu. Desigur, or exista și excepții, dar regula e asta.

După care hai să te frecăm la cap să îți iei casă, pentru că, nu-i așa, așa se realizează un om, atunci când are casă. Problema e că părinții și oamenii de vârsta acelor părinți nu au prins alte vremuri și ei știu că a-ți lua casa binemeritată de la stat era vârful realizărilor pe care le puteai avea. Dacă mai prindeai și un CEC cu Dacia 1310, deja erai marfă de contrabandă, trebuia să te căsătorești cu o membră de partid sau ceva. Iar oamenii aceștia habar nu au de nimic.

Serios, oamenii de la vârsta mea în sus (15 ani la revoluție) sunt incredebil de pierduți în meandrele irealului disconcret. Nu știu nimic, nu au vrut să învețe nimic dar, în același timp, sunt atotștiutori, tehnologia i-a pierdut pe drum, iar ei știu că nimic din ce e făcut de mașini nu e bun. Nu ar fi o problemă dacă nu și-ar educa și copiii așa. Și iată, copiii trebuie să aibă casă, să fie la casa lor.

Neînțelegând că, în vremurile de azi, un om are nevoie de mobilitate mai mult decât oricând. El trebuie să poată pleca, după job, în orice parte a țării sau a lumii, nu să fie blocat de un coteț din beton, care nu îl ajută cu nimic, ci doar îi produce cheltuieli. Ce e mai trist de atât este că și oameni tineri vin cu argumente gen Nu contează, apartamentul îl ai pe viață, dacă pleci, îl închiriezi, faci bani, lași la copii, win win. Vai de capul vostru, bă copii. Până la un 35 de ani nici nu ar trebui să te gândești la împovărat stupid de rate, ci să te concentrezi pe viață, carieră, relație, călătorii, pentru că ai o singură viață, indiferent de ce te mint băăieții în negru.

Iar următoarea este. FĂ UN COPIL! DUPĂ CARE MAI FĂ UNUL!
Cea mai cumplită dintre toate. Din cauza îndemnului ăsta s-au născut atâția copii nedoriți, neiubiți, crescuți alandala și transformați în adulți nefuncționali, ce duc mai departe disfuncționalitățile părinților lor.
Pentru că e foarte ușor să dai din gură. Fă un copil. După care te duci la tine acasă, îți bagi mâna în cur și ți-ai făcut datoria față de rege, patrie și dumnezeu, doar nu îl crești tu.

Nu faceți copii. Nu simțiți nevoia de a avea copii, nu îi faceți. Nu toți oamenii sunt făcuți pentru a avea copii, nu trăim în evul mediu, nu trebuie să salvăm lumea, dimpotrivă, deja suntem prea mulți. Copiii au nevoie de dedicare 100% și de iubire. Copiii nu trebuie să facă parte din greutățile vieții, ci trebuie să fie cei ce vă ușurează viața, cei care alungă grijile din inimă, nu invers.

Și poate faptul că acum nu simțiți că vreți un copil este temporar. Eu nu am vrut niciodată copii. Nu m-am considerat vreodată suficient de matur pentru a-mi lua responsabilitatea unui copil. După care am făcut unul la 35 de ani. Și acum am 3. Și sunt foarte fericit cu ei, nu am nicio greutate, nu îi simt ca pe o greutate, nimeni nu se amestecă în viața mea și a lor. Și pentru voi, la fel, poate nu e timpul.

Lăsați gura lumii. Nu gura lumii vă pune pâine pe masă, nu gura lumii nu doarme nopți. Ci voi. Deciziile de viață se iau doar de către voi, de nimeni altcineva.

76 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Ti pup pe fruntea aia mare si eminesciana, de tatar moldovean shi bucovinean !

    You’ve made my day !

    Dragos

    58

  2. #5

    Words of wisdom.

    10

  3. #6

    “nu trebuie să salvăm lumea, dimpotrivă, deja suntem prea mulți”
    Las’ ca produc conlocuitorii puradei si pentru voi…

    40

    • #7

      foarte bine. pentru un om care a facut copil la 46 de ani, dupa care a plecat in US, nu stiu daca esti cel mai potrivit sa comentezi

    • #8

      Poate da, poate nu. Nici eu nu m-am considerat gata sa fac copil cind eram plecat cu lunile pe santiere. Norocul a fost ca m-am resetat la timp si avind nevasta mai tinara n-au fost probleme. Nasol este de cei/cele care se trezesc cind e prea tirziu ca poate e mai bine sa ai un copil decit o cariera si o pisica. Cred ca fiecare din noi cunoaste pe cineva.

      26

    • #9

      De ce?

      8

  4. #10

    A-ti lua casa nu e neaparat un dezavantaj.
    E o investitie (daca ti-o permiti).
    Nu ai riscul sa te trezesti pe strada daca lucrurile merg prost si nu mai ai de unde plati chiria.
    Ai un loc unde sa stai la batranete, cand trebuie sa traiesti dintr-o pensie de cacat.

    41

    • #11

      da da, fix asa e, mai ales ca vorbim de case luate in rate.

    • #12

      se stie ca in romania bancile dau dovada de clementa, te pot pasui si cateva luni daca nu ai bani de rata

    • #13

      Casa in rate este o povara, pratic iti pironesti toata viata intr-un punct si nu mai pleci de acolo ever pentru ca mereu ai rata.Este ok cu rata daca sa zicem platesti 75% din valoarea casei si mai ai acolo un mizilic pe 3-4 ani.

      10

    • #14

      Ce aveți cu casele luate în rate poți oricând să vinzi una din celelalte pe care le ai deja și achiți rata

      38

    • #15

      Daca vei mai avea bani de impozite cand vei ajunge sa ai pensia aia de kkt. Sa nu uitam ca noi avem niste impozite de 2 lei care poate nu vor ramane de 2 lei.

      Iar intre timp casa aia e un generator de cheltuieli ( been there, inca done that) si poate copii tai o sa plateasca cand dai coltul – 80 -110% taxe pe mostenire, cum e de exemplu in Andalucia – caz in care cam toti mostenitorii doneaza casa statului spaniol ca sa nu ii doara mintea si contul pentru o janghina de 70 de ani vechime.

      Meanwhile e o investitie…..

      3

    • #16

      In general vorbind, cu apartamentul/casa ai dreptate.

      Dar daca un apartament ti-l poti lua cash (fara sa te legi la cap cu rate), nu vad ce te tine legat de acel cotet de beton. Il poti vinde oricand sau daca nu, cu chiria obtinuta, platesti chiria la randul tau in orice alt oras din Ro (asta daca nu ai apartament de inchiriat intr-un oras ca Pascani sau Motru).

      In cazul in care nu te pricepi la business si nu esti confortabil sa investesti banii in alte directii, mai bine tii banii intr-un apartament decat sa se devalorizeze in banca.

      7

    • #17

      evident, dar daca la 20 de ani ai bani de apartament cash, sfaturile mele nu ti se aplica

    • #18

      Catalin, ce ai cu Motru?
      E prima oara cand vad Motru amintit si nici macar nu e un comentariu sa il preamareasca.

      2

    • #19

      Daca iei casa cu banu’ jos. Altfel, ii dau dreptate d-lui Cetin!

      0

    • #20

      Ratele nu sunt bau bau. Ratele te ajuta, daca stii sa te folosesti de ele cu cap. Si daca ai deja banii, pe care oricum ii puneai deoparte. In loc sa strangi, sa zicem, 10 ani pentru o casa, daca veniturile iti permit, iei creditul acum si scapi de el in 10 ani.
      Ratele sunt o povara pentru cei care nu stiu sa isi organizeze veniturile, sau iau rate de-an boulea.
      Iei rate, atunci cand ai un avans de minim 30%. Apoi, iei rate, cand stii ca ai venituri care iti acopera rata pe 2 luni si iti mai raman si bani de o ciunga. Si sa nu stai in baza ca platesti 30 de ani. E cea mai mare prostie, ever. Noi am luat pe 20 de ani.

      Secretul e sa o platesti cat mai repede. Ca nu mai platesti dobanda aia. De fapt, dobanda te omoara, nu rata in sine.
      Exemplu eu: rata 2000 de lei (aproximativ 800 de lei rata, 1200 de lei dobanda).
      Ma duc la banca si platesc pe 3 luni, doar 3800 de lei, in loc de 6000. Pentru ca nu mai dau dobanda. Am acoperit deja, cam 7 ani de rate, in 2 ani jumate.
      Banicle nu spun asta, ca e interesul lor sa nu stii. Dar, se poate. Si pe mine m-a invatat cineva.
      Te penalizeaza doar daca te duci cu toti banii si vrei sa achiti tot, dintr-o data. Dar daca te duci cu cate putin, 2-3 rate acolo, luna de luna, scapi de dobanda. Iti ia doar dobanda de pe luna curenta. Si important e sa ceri sa iti reduca numarul de rate, nu valoarea ratei lunare. Foarte important.

      Asa ca nu, n-as face rate dupa 35 de ani, decat daca as sti ca in 5-10 ani termin cu ele. Daca faci rate la 35 si vrei sa platesti pana la 65… nu stiu ce sa zic.
      Ma putin starbucks, mai putine citi break-uri, mai rarut cu telefoane noi si televizor schimbat an de an si se poate.

      Cat despre discutia cu copii. E simplu. Suntdem de 11 ani impreuna. Pana anul asta, toata familia muncea. Concediul de mtaernitate iese din discutie, ca avem anumite planuri financiare, iar statul acasa mai mult de 6 luni, mi le da peste cap. Cum a zis si Cetin, se aduna frustrari care se pot evita. Anul asta ies socrii la pensie, deci am cu cine sa las copilul. Cel putin, soacra-mea abia asteapta. Abia de acum pot sa incep sa planific ceva. Eu mereu am planificat, de-aia nu m-am aruncat cu capul inainte la nimic.

      Planificarea e cheia. Sa fii sincer cu tine, cu realizarile de pana acum, cu ce esti sigur ca poti sa realizezi in urmatorii 5 ani. Daca n-ai habar ce faci maine, ratele si copilul nu-s ceva la care sa te arunci.

      Nunta iese din discutie, e o cheltuiala inutila pentru o noapte de paranghelie. Poate o sa fac, atunci cand nu o sa mi se para mare suma, sau poate dupa ce vine copilul. Nu stiu cum faci unii rate pentru nunta, mi se par cei mai prosti oameni din univers. Mai si divorteaza la 2 ani dupa.

      21

  5. #21

    “decat sa imbogatesti pe altu platind chirie, mai bine platesti pentru tine” overheard

  6. #22

    La mine a fost pe dos. Presiunea era cu “sa nu te măriți prea devreme”, “mai bine fără copil pana nu ai casa”, “mai tre’ sa copilărești”. Când mi-a venit maritisul la ușa, vremea marii așezări, îmi era și rușine sa fac invitațiile la nunta, de parca făceam ceva gresit. Cand anunțasem nunta, o gramada de persoane ma întrebau dacă nu cumva sunt însărcinată, ca și când asta sigur e motivul, o obligație și nicidecum o dorința.
    În fine, presiunea funcționează în o gramada de feluri și nu cred ca exista persoana care sa nu fi cedat măcar o data.

    43

  7. #27

    Gura lumii nu trebuie băgată-n seamă pentru că nu tace niciodată: de ce facultate? De ce nu facultate? De ce facultatea aia și nu cealaltă? De ce meseria aia și nu cealaltă? De ce tipa/tipul asta/ăsta? De ce (nu) pleci în lumea largă? Șamd…

    31

  8. #28

    Poate da, poate nu. Nici eu nu m-am considerat gata sa fac copil cind eram plecat cu lunile pe santiere. Norocul a fost ca m-am resetat la timp si avind nevasta mai tinara n-au fost probleme. Nasol este de cei/cele care se trezesc cind e prea tirziu ca poate e mai bine sa ai un copil decit o cariera si o pisica. Cred ca fiecare din noi cunoaste pe cineva.

    3

  9. #29

    Nu inteleg . Daca nu ai vrut niciodata copii, de ce ai 3? Ai schimbat gandul pentru ca (si tu) ai fost presat si ai cedat, ai fost invins de parinti care vor sa fie bunici si sotia care vrea sa devina mama?

    10

    • #30

      daca nu intelegi un text simplu, cred ca e greu sa iti explic. mai citeste o data, cu atentie, ca e explicat acolo. dar ia cuvant cu cuvant

  10. #31

    Tinere, am zis-o si o repet: de la batrani nu ai nimic de invatat. Nu sunt cu nimic mai buni ca tine, singura diferenta intre ei si tine e ca au supravietuit mai mult decat tine, nu trebuie sa-i respecti pentru asta si in nici un caz sa asculti ce-ti spun.
    Daca vrei sfaturi, ia-le de la oameni care au demonstrat ceva in zona respectiva, indiferent de vartsa, pot sa fie si mai tineri ca tine.

    51

    • #32

      Toată lumea minte + autoșantajul e sport românesc.

      0

  11. #33

    Nu m-am considerat vreodată suficient de matur pentru a-mi lua responsabilitatea unui copil. După care am făcut unul la 35 de ani.

    Am inceput de la aceeasi varsta, am doi copii si inca nu ma consider suficient de matur ca sa am responsabilitatea lor :)))

    10

  12. #35

    Like&Share

    0

  13. #36

    educatie + societate retrogada + economie in chinurile facerii

    4

  14. #37

    cam asa e si masca, vezi, gura lumii :))

    sunt de acord cu toate, mai putin cu casa
    daca ai putin cap casa poate deveni o investitie, nu doar “coteț din beton, care nu îl ajută cu nimic, ci doar îi produce cheltuieli”

    but thats just me.

    Eu cred ca fiecare trebuie sa faca ce-l taie capul, si nu “de gura lumii”

    Cu toate astea cand vine vorba de copii trebuie trasa frana de mana.
    Esti asistat social sau tragi targa pe uscat lunar? – nu faci copii
    Esti cu 10000000 de probleme de sanatate? – nu faci copii
    Votezi psd? – nu faci copii
    Crezi ca Pamantul e plat? – nu faci copii
    Nu vrei copii dar simti presiuni din toate partile? – nu faci copii

    Si ar mai fi da-mi scapa acum.

    24

    • #38

      Ar mai fi de adăugat: – votezi PNL, USR, PLUS, PMP, etc, NU faci copii.

      9

    • #39

      pe principiul “ma pis pe el de vot”?
      that went well…

      2

    • #40

      Si ar mai fi da-mi scapa acum.

      Provii dintr-o familie de nomenclatură „fostă” ori postcomunistă sau și securiști? Nu fă copii, deja ai tăi au comis crime împotriva umanității.

      Problema rămâne cu cei care n-au urmat sfatul…

      0

  15. #41

    Da, asa ar fi frumos. Sa nu tii cont si sa-ti vezi de viata si nevoile tale, sa faci lucrurile in ritmul tau. Eu inca nu reusesc sa scap totusi de disconfortul/frustrarea de a-i auzi. Inca n-am ajuns in stadiul ala de maturitate in care sa nu ma afecteze deloc ce aud, sa fiu zen si sa-mi vad de viata, in special cand vorbim de cei apropiati. Da, eu decid si nu ma las influentata atat de usor, dar sa dea naiba daca n-ar fi frumos ca lumea sa nu se mai bage atat in viata ta si sa-si vada de propriile mizerii. M-am saturat de intentii pozitive dublate de un egoism insuportabil. Pana nu de mult ma certam si eu cu mama ca de ce nu ma marit. Wtf? Nu mai zic de copii, casa etc. Ca deh graba in a face lucrurile i-a dus pe toti departe si sunt toti atat de multumiti cu vietile lor…

    29

  16. #42

    am plecat de tanar de acasa, ceea ce a fost un mega plus, si fiind si o fire mai rezervata, nu am lasat pe nimeni sa imi dicteze viata. Am luat si decizii gresite dar mi le am asumat. Parintii mei au fost oameni destul de destupati la minte ca sa nu mi buleasca major personalitatea.
    Alta chestie e ca nimeni nu iti plateste facturile, asa ca prostia cu ce zice lumea trebuie total eliminata.
    Cred ca nu e o idee rea sa ai o casa, oriunde, ca backup sau safety net, mai ales ca daca esti in IT, poti lucra remotely de oriunde. Nu ca trebuie sau ca ailalti si au luat etc.

    18

  17. #43

    cand am vazut titlul am crezut ca te vei ocupa de „subiectul” anului

    – Ce faci, nu vii pe la noi? De ce nu, va e frica? Esti fraier, tu crezi in virusul asta?
    – Nu vii cu mine la mare? Cu trenul, ce-o fi?
    – Scoate masca aia, ce nu ai incredere in mine?

    20

  18. #44

    Mda – nu stiu ce sa zic… Cred ca pana la urma as lua din sfatul tau doar partea cu “Deciziile de viață se iau doar de către voi, de nimeni altcineva. “.
    Una din deciziile mele in viata a fost sa-mi iau o casa . Nu m-a fortat nimeni – aveam unde sa stau.
    N-am regretat nici-o secunda. Ce sa inteleg acu? Ca am facut prost? 😀
    Pai de ce? Ca zici tu ( si vad ca mai sunt si altii) ? Pai asta nu e presiune sociala?

    22

    • #45

      casa sau alveola la comun?
      cu avans 5-10% si rate peste nivelul de 1/3 din venituri?

      3

  19. “Nu gura lumii vă pune pâine pe masă”. Gold.

    16

  20. #47

    Ah, vocea lumii… Cel mai bine se aude la tara, unde lumea n-are alta treaba decat sa vorbeasca. De ani de zile bagam bani intr-o vie care nu produce, sau daca produce o mananca mistretii si caprioarele, ori graurii, ori grindina, ori se maneste… Dar nu o putem abandona din cauza ca se supara bunica-mea. “Rade lumea de noi” e motivul. Cum sa lasi via nemuncita, sa rada lumea? Nu exista inca nici un argument logic care sa reziste in fata clasicului “ce-o sa zica lumea”.

    Cred ca treaba asta a aparut totusi de nevoie, e antidotul celuilalt romanism, “las ca merge si-asa”.

    38

  21. #48

    Sa iti iei/sa iti faci o casa: in Romania, o tara eminamente de proprietari, este vazut ca un must have, insa trebuie facuta distinctie intre modul in care au devenit proprietari multi(case cumparate de la stat la pret derizoriu) si realitatea actuala. Cred ca depinde de fiecare, de buget, aspiratii, venituri, stil de viata…sunt persoane care reusesc in 8-10 ani sa cumpere o locuinta, avant un stil de viata orientat spre economisire, atunci eu zic ca e o decizie buna. Sa nu credeti ca in vestul europei, tarile alea cu multi chiriasi e multa fericire, multi nu au casa lor pentru ca pur si simplu parintii lor nu si-au permis, ei nu isi permit, si nici copiii lor poate nu isi vor permite.

    decizia de a avea un copil si presiunea tine si de esecul societatii de a integra si avea grija de persoanele varstnice, practic sunt foarte multi batrani care depind fizic si financiar de copiii lor pentru o batranete decenta, de aceea este impamantenita ideea de a avea obligatoriu copii.Multi spun ca e bine sa faci copiii cand situatia financiara/locativa nu mai constituie o problema, cand dpdv profesional lucrurile sunt asezate, insa nu trebuie neglijat faptul ca avem o oarecare energie /rabdare la 20+ ani, si altfel mai stai treaz noptile cu biberoane la 35+, asa ca si aici, daca cineva isi doreste copii, si a identificat partenerul de lunga durata pentru asa ceva, nu ar trebui sa astepte urmatoarea eclipsa/intalnirea de 20 de ani de la liceu pentru asta.

    Pana la urma orice proiect implica energie, anumite resurse, anumite renuntari, lucru de care fiecare trebuie sa fie oarecum constient. Am remarcat ca in general femeile sunt mai dispuse sa se alinieze la cerintele sociale, insa e greu de evaluat, deoarece la ele intervin si hormonii/ceasul biologic, plus pozele cu bebelusi puse de prietene pe facebook.

    21

  22. #49

    35 de ani, singur cuc, dandy relaxat, fericit și destul de mulțumit cu ce am făcut, mulțumit cât să nu îmi dispară nervul și dorința de a construi în continuare pentru mine.
    Sunt întrebat frecvent dacă îmi fac și eu o muiere și am de gând să mă însor. Răspunsul e simplu… care de obicei e o întrebare: băbăeț, vouă vi s-au terminat problemele? Le-ați rezolvat pe toate și aveți timp și pentru mine? Nu aveți niște beri de băut, ceva de tras pă făcăleț, o plimbare de făcut, niște copii de ajutat? Mie mi se pare că sunteți în rahat până în gât cu viețile voastre și aveți probleme mai mari decât ale mele.
    De bine de rău am construit ceva, am făcut chestii pentru mine, încă fac, am preocupări. Voi in cuplu ați făcut nimic, v-ați mâncat zilele unu altuia, iar acuma nu mai plecați unu de lângă altu, că nu aveți alternative.
    Ușor cu pianul pe scări, că dacă m-oi însura, vă anunț eu. Până atunci, am datoria față de mine să trăiesc și să prosper.
    Cam ăsta e speech-ul cu care în general potolesc oamenii care au prea mult timp liber și nu au subiect de dezbatere, gasindu-mi mie viața.
    Viață cu care sunt destul de ok.
    In general ustură când le dai un răspuns, pe care nu se așteaptă să îl audă. Dar na, viața nu e corectă, iau eu nu am datoria să satisfac mental rude și curioși.
    Dorm chiar foarte bine noaptea. O fi de la nesimțire.

    65

    • #50

      Un raspuns perfect!

      4

    • #51

      Vai ce răspuns. Ce faci când alții au facut ce ai făcut tu și chiar mai mult și cu toate astea au și familie și copil ? Cum le mai dai tu peste bot cu marele tau raspuns arogant ?

      5

    • #52

      Oamenii aia de care zici tu, George, au facut atatea tocmai pentru ca nu si-au irosit timpul intrebandu-si cunostintele cand se căsătoresc. Deci, sunt slabe sansele sa devina brusc interesați de astfel de chestiuni, asa ca nu e nevoie sa aiba un raspuns pregatit si pentru ei.

      6

  23. #53

    Se cheama cultura. Asta e cultura romana: casa, copii, femeia la cratita, barbatul repara prizele,etc. Problema nu e ca exista, problema e ca e proasta. Ignorarea din pacate nu e o solutie, ca ignori elefantul de dupa perdea. Ignori tu, nu ignora nevasta-ta, sau soacra, sau varu Ionica, si asa ajungi sa faci nunta cu lautari si 3 popi desi tu voiai singur la Las Vegas. Nu schimbi cultura asta, o sa se lupte si copiii tai cu ea, ca doar nu o sa cresca in vid, si nepotii si stranepotii.
    Acum mare lucru nu stiu daca poate face omul individual, in afara de a-si exprima sus si tare opiniile diferite si a mai baga in maica-sa pe unul si pe altul.

    14

  24. #55

    M-am casatorit la 29-30 ani pt ca asa am simtit atunci, ar fi lucrul firesc; ne-am luat o garsoniera ca sa ne gasim mai usor…:)) 0 datorii, economii cat sa ne gandim la vanzarea ei +diferenta sa construim o casa (am terenul deja).

    Copii… nu ii doresc nici eu nici ea; a fost mai greu in primii 2-3 ani dupa nunta… acum s-au calmat toti si ne lasa in ale noastre (au contribuit si niste raspunsuri taioase ale sotiei catre unii :)) ).

    In principiu daca ai si putin noroc gasesti partenera/ul potrivit in idei si restul decurge mai lin. Altfel daca te duci cu ce o sa zica lumea iti blestemi zilele tale si ale alora.

    18

  25. #56

    Si daca cumva vedeti magazin VS fugiti cat va tin picioarele!

    1

  26. #57

    Salut. Din 8 cupluri casatoriti in 2006-2007, mai suntem cupluri casatorite doar 2, un cuplu a ramas doar ea, el a murit, restul de 5 au divortat, cu copii facuti si care sufera, etc.

    Acum la capitolul presiuni, suntem casatoriti din 2005 si am avut si noi exact aceleasi etape, cu intrebari tampite: “cand va casatoriti? cand faceti un copil? cand va cumparati si voi o casa? de ce va faceti casa doar parter, ca asa au doar saracii (tb casa cu etaj si balcon, asa frumos vila) – btw, cel ce comenta asa, tata socru, acum si-a cumparat o casa doar parter pe strada noastra (oh ce dulce e razbunarea), da cand faceti al doilea copil?, da cum sa iti dai demisia din serviciu etc etc”.

    Cheia la toate aceste intrebari tampite e sa raspunzi astfel incat sa le inchizi gura din start, cumva jumate gluma jumate tonul ala “eu am viata mea nu te baga” dar la multi parinti nu prea tine sa le vorbesti asa. Si daca nu tine, distantarea e fericire, pleci sau plecati daca sunteti 2 si o sa linisteasca ei, sau nu…

    8

  27. #58

    “Neînțelegând că, în vremurile de azi, un om are nevoie de mobilitate mai mult decât oricând. El trebuie să poată pleca, după job, în orice parte a țării sau a lumii, nu să fie blocat de un coteț din beton”
    ^uite, asta e un punct foarte important pe care mai nimeni nu il intelege. Poate am ceva de facut acasa, poate n-am cu cine sa las copilul bolnav si ma reped 10 minute sa vad cum se mai simte. N-ai cum sa faci asta daca ai casa in pipera si lucrezi in ferentari sau invers si faci minim o ora de colo pana colo. E drept ca in romania (din cate stiu) nu ai absolut nicio protectie in calitate de chirias (toti avem povesti horror), dar trebuie sa exista si alte solutii, nu cum ai zis tu “cotet din beton” intr-un punct fix.

    Iar la punctul cu facutul copiilor, cred ca toti decreteii iti putem da dreptate 100%.

    4

  28. #59

    Presiune sociala sau nu, o casa ajuta enorm. As putea sa ma dau zmeu ca stau in chirie dar, ceva, tot vreau sa las copilului. Daca va avea un start in viata, material vorbind, mai bun decat al meu as fi mega incantat. Cred ca la asta se rezuma tot. Majoritatea dintre noi or sa mai mosteneasca ceva si de la parinti sau socri asa ca hai sa nu ne mai cacam pe noi, ca nu suntem cea mai amarata generatie si putem sta relativ linistiti din punctul asta de vedere. Cum spunea un antevorbitor sunt tari in care taxa pe mostenire te darama si atunci clar nu merita. Am coleg francez care si-a facut firma de imobiliare sa poata ”primi”si pastra casele bunicilor. Altfel, taxa de mostenire pur si simplu nu si-o permitea. E undeva la 40 – 50% daca nu ma insel. Alta societate, alta mancare de peste. Pune taxa asta in RO si o sa dai foc la tara si la propriu si la figurat.

    11

    • #60

      daca nu ti-ai propus sa mori relativ tanar, de prea mare folos nu o sa-i fie mostenirea!

      7

    • #61

      @daddy viata este complexa si are multe aspecte Stau in chirie dar un apartament de vacanta nu strica. Stau linistit in chirie pentru ca sunt de acord in mare cu ideea de mobilitate in zilele noastre. Dar, spre/la pensie cand veniturile scad pentru majoritatea, daca ai avea un loc al tau platit deja, ar ajuta enorm. Cum spuneam, nu o sa fim cei mai amarati din punctul asta de vedere. Treaba este clara pentru mine in sensul ca prin vest daca vorbesti cu un proprietar fara rate la banca iti dai seama ca vreo 3 – 4 generatii au contribuit la situatia lui actuala. Nu trebuie sa reinvantam noi roata.

      2

  29. #62

    usor de zis, greu in realitate.

    inca de pe la 20 de ani tot aud “eh, nu vrei acum un copil dar o sa vezi tu ca o sa-ti doresti si o sa apara”. 2 decenii mai tarziu, aceiasi placa: “in 2-3 ani apare si copilul, sa vedeti voi” :))

    cumva inteleg atitudinea oamenilor pentru ca de fapt ea se bazeaza pe faptul ca oamenii sunt schimbatori sau ca nici ei nu cred ce zic. daca as avea 1 euro de fiecare data cand am auzit “eu nu ma insor/marit caci mi se pare o prostie in ziua de azi sa te agati de un act si o petrecere tampita” si apoi sa-i vad cum unul cate unul se casatoresc.

    am detestat mereu lipsa asta de verticalitate, frate, daca nu esti sigur pe ceva, bagi si tu acolo un “vom vedea ce aduce viitorul” dar mi se pare de porc azi sa te dai mare progresist anti casatorie/copil si maine sa fii casatorit si cu 2 copii.

    15

    • #63

      >>dar mi se pare de porc azi sa si maine sa
      Si mai de porc e sa persisti intr-o prostie numai ca sa nu para ca n-ai verticalitate. Ai zis ceva ieri care azi nu mai e valabil, care e problema?

      2

    • #64

      Da, e un trend asta, sa fii impotriva trendului general si cat mai vocal posibil.
      Apoi sa faci mai abitir ca cei pe care i-ai comentat! Am observat cateva comportamente de genul. Eu cred ca sunt oameni care ar vrea, dar pt ca nu au cum incep.cu strugurii acri. Pai cand ai o parere, o ai pana la capat daca tot esti asa pornit.

      6

  30. De ce vă enervați, copii? Eu le răspund folosind un proverb învățat de la un sibian:
    “Nu-i treaba măgarului de unde beau oile apă”. 🙂
    În tinerețe am fost mai… “direct” (ca să spun așa), unei domnișoare bătrâne care m-a întrebat de ce nu mă însor i-am spus vorba aceea cu paharul de lapte și vaca întreagă.
    Ea s-a făcut roșie ca focul, tata mi-a dat una după ceafă (era supărat că pufnise în râs, nu se putuse stăpâni).
    Și? A venit micuța mea, aveam 41 de ani, la a doua vizită am luat-o acasă (asta a fost acum 14 ani, încă mă mai suportă).

    6

  31. #66

    Din punctul meu de vedere “presiunea socială” există doar pentru că primitorul o permite. În cazul meu nu am absolut pe nimeni care să-mi spună chestii de genul, principalul motiv fiind faptul că atunci când totul era la nivel de discuții random eram tot timpul tare pe poziție și nu permiteam să îmi fie induse mentalități sau idei care nu îmi aparțin și lumea a înțeles asta, the easy way (înțeles pur și simplu) sau the hard way (scoși complet din viața mea). 90% din rude nu mai au nici o treabă cu mine pentru că nu mă interesează pe mine sa am vreo treaba cu rudele respective (bonus: la nuntă nu am chemat pe nimeni, doar rudele de gradul 1. Și ce bine a fost)

    5

  32. #67

    eu am altă curiozitate în organism.
    dacă relația aia pe termen lung era funcțională (în ziua de azi o reletație pe termen lung seamănă mult dpdv tehnic cu o căsnicie, uneori e inclusiv cu copii), ce naiba se întâmplă de căsnicia se duce dracu’ în 1-2 ani?

    cum și cu ce îi schimbă, ce schimbă hârtia aia?!

    cum și de ce se schimbă cei doi de transformă o relație funcțională în nimic?!

    și dacă relația nu e funcțională, de ce nu o termină înainte să-i frece la cap cu nunta? pare mai ușor să închei o relație neparafată la o vârstă mai tânără, când poate n-au apărut copiii și nu e nimic sau nu mare lucru financiar de împărțit, decât să închei o căsnicie, mai târziu, cu împărțit casa și drepturile de vizită ale fiecăruia dintre părinți (de obicei ale tatălui).

    9

    • #68

      Nu stiu, e super ciudat, dar am in cercul de prieteni un cuplu care au fost impreuna mai mult de 15 ani, fara copii, oameni destepti, echilibrati, se intelegeau, mergea totul bine. S-au casatorit din motive pragmatice, chiar organizatorice (proprietati, emotii ca daca patim ceva si unul dintre noi ajunge in spital celalat nu are un cuvant de spus etc.), si efectiv in cateva luni de zile dupa casatorie s-a dus totul naibii, si nici unul nu poate explica ce exact s-a intamplat. Au divortat la un an dupa ce s-au casatorit…

      2

  33. Spoiler: si dupa ce te mariti/ faci 2 copii/ ai casa/ termini rate, TOT MAI AU CEVA DE COMENTAT!!

    • #70

      Avantajul de a fi fiu de moldovean “sirma” ajuns in Banat si care nu a vizitat nici macar manastirile din Moldova: nu ai rude care sa te futa la cap! As mai zice ceva si de avantajul de a avea o sotie care a petrecut niste ani la orfelinat si pe chestia asta nu iti cunosti soacra, cumnatii, dar suna cam de porc… Si se mai intreaba unii “bai, dar lasi tot in urma si pleci?” Las… ce?

      8

    • #71

      my man

    • #72

      Aista-i un nou thread, duduiță Maddame 🙂

      Lung di tăt !

      1

  34. #73

    io cand m am casatorit mi am dorit o partenera nu o bucatareasa, spalatoreasa etc. Chiar am facut un obiectiv sa outsource chestiile de menaj pe cat posibil. Bine,sunt o fire independenta, pragmatica, si ca partenera imi doream cineva cam la fel, neavand chef sa car in spate bagaj, sa fiu carja etc. Cel mai correct este asa, cred eu, niciunul dependent de celalalt , pentru ca asta duce la probleme, complexe etc

    Din nefericire, am intalnit situatii in care cineva proaspat casatorit pretindea sa fie totul ca la mama lui. Mda.. Alta situatie, un fost coleg s a casatorit fiind in facultate si tanara familie a incaput pe mana soacrei. Dezastru. Mai ales cand i s a spus direct in fata ca “aici nu ei tu deciziile”. Misto, ce sa zic. Nu mai dau exemple din trecut, cu sotiile vecinilor carand sifoane si vin pentru sotul care futea vremea la teve.

    12

  35. #74

    Bucurie de nedescris sa vad articolul asta, de ani de zile tot spun la lume, cate vieti au fost distruse de vorbele “lasa maica ca-i bine asa”, toate proastele la varsta a doua care au nenorocit oameni cu sfaturile si presiunea lor.

    9

  36. #75

    Nu prea inteleg chestia cu mobilitatea in tara.In Romania nu sunt foarte multe zone care mustesc de civilizatie si prosperitate.Insa daca primesti un salariu baban , esti vreun IT-ist talentat , sau CEO, sau CFO ,da, merge sa te relochezi , nu ai emotii.
    In afara tarii sunt de acord cu mobilitatea pana gasesti ceva care ti se potriveste ca munca/ beneficii..etc, acolo daca faci pasul presupun ca nu ai timp de mofturi daca tot vrei o schimbare radicala dar si banii sunt altii.

    2