La nuștiucâți ani, deja, de când curtea constituțională și legea au decis că nu e legal să ceri ca copilul să fie scos de la religie, ci trebuie să faci cerere pentru a-l baga la aceast “orã”, la școală la copiii mei trebuie să faci cerere tip. Și, pe lângă cererea tip, trebuie să faci și o cerere de mână, unde să specifici că va sta în clasă pe perioada orelor, pentru că școala nu asigură nimic altceva.

Mă gândeam la asta, citind această capodoperă de civilizație românească:

Un incident deosebit de grav s-a petrecut într-o şcoală din judeţul Botoşani. Un elev de 11 ani ar fi fost lovit fără milă de profesorul de religie.

Pentru că băiatul nu a vrut să-şi facă semnul crucii, preotul l-ar fi luat de urechi şi l-ar fi dat cu capul de perete. Copilul a ajuns sângerând la spital, unde a fost internat.

Dacă eu, ca părinte sau ca om cu frica lui dumnezeu gata să apăr un suflet nevinovat, l-aș lua pe dom’părinte de urechi și l-aș da cu capul de perete, cu martori, aș fi arestat. Fără discuție. Nu mai știu cum e acum, înainte de noul cod penal era art.80 și erau 2 ani de închisoare, eventual cu suspendare.

Ce riscă dom’părinte pentru că a umplut de sânge un copil?

Poliţiştii au întocmit un dosar penal pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă şi continuă cercetările pentru stabilirea cu exactitate a împrejurărilor în care a avut loc evenimentul.”

Dacă va fi găsit vinovat, preotul risca să rămână fără catedră.

Deci nu lovituri, nu ultraj, nu nimic, avem doar o purtare abuzivă a sfinției sale, care riscă, repet, RISCĂ să rămână fără catedră.

Cumva, ca societate, am impresia că am eșuat în menirea noastră. Pentru că societatea ar trebui să aibă grijă de cei mai slabi și să îi apere. Se pare că nu reușim să facem asta ci îi protejăm pe agresori, fără nicio problemă, pe baza funcției sau a statului religios.

Ceea ce e cam grav, zic. În rest, am aflat ieri, de la un miting PSD, că roșii lui Dragnea au redat demnitatea profesorilor.
Am râs.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.