Caută un om simplu, dintre oameni, niște ajutor pentru starea de bine a unuia din cartierele bucureștiului, ceva să facem bine, să nu facem rău, doar niște muncă.

După care vine românul nostru hater și îl lovește la lingurică.

Păi e frumos așa? Unde ne e decența, domnilor? Unde este spiritul de ajutorare a comunităților?

Its a murder, gentlemans, i’m telling you!

Bine, domnu Gelu i-a și răspuns, gentil, elegant, uman.

După care a dat edit, că uitase să zică de rasism și discriminare.

Dar nici domnul Drăcosu nu e numit Drăcosu degeaba.

Și o mică observație, de la un amic. Oamenii ăștia, din rasa Gelu, sunt atât de obișnuiți că lucrurile și banii le apar, de undeva din senin, încât nu știu că ele costă bani și uite, dl. Gelu e DISPUS să plătească dacă se lucrează bine. Putea să nu fie…

Și gata, s-a strigat rasist de cea mai joasă speță. Le jeusonfe. Hai, fiecare la portofelul lui.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.