V-am zis că l-am cunoscut pe Adi Hădean, care e unul din cei mai faini ficiori cunoscuţi de subsemnatul ever.
Aseară, în timp ce mânca o salată cu multă lămâie, el având 1.90 şi 100 de kile, şi-a adus aminte de ceva din tinereţe, ceva pe care îl reproduc sub rezerva proximităţii, pentru că nu îmi aduc aminte extrem de bine.

Deci cică vine o domnişorică la Adi în oraş şi nu avea unde să doarmă. Normal, el băiat finuţ, o invită să doarmă la el acasă, unde avea o garsonieră cu un pat.

Se bagă ei în pat şi al nostru cugeta cam ce ar trebui să facă, sau dacă ar trebui să facă ceva. Şi no, fiind el din Maramu, a adormit cugetând.
Şi tot aşa, timp de 6 seri.

În a 6 a seară, vine domnişoara şi îl întreabă:

– Auzi, dar ţie nu îţi place de mine, sunt urâtă sau cum?
– Păi doamne fere`, cum poţi să spui asta? De ce mă întrebi aşa ceva?
– Cum să nu te întreb, dacă de 6 nopţi ne băgăm în pat unul lângă celălalt şi tu adormi instantaneu, fără ca măcar să intenţionezi să îmi faci ceva.

Şi răspunsul lui Adi, care e cel ce mi s-a întipărit în memorie, de restul fiind nevoie de eforturi uriaşe să îmi aduc aminte:

– Apoi dragă, la noi în ardeal, somnu-i somn…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.