Astăzi, fiind cu treburi prin Timisoara, pentru a milioana oară anul acesta, împreună cu nebuloasa, am zis să mergem la restaurantul Porto Arte, să mâncăm și să bem niște Terapia Platin.

A fost, probabil, cea mai nefericită decizie luată în 2013, în domeniu și, probabil, nu va fi depășită de nimic, cel puțin anul acesta. Să vă explic.

Am ajuns, ne-am așezat la masă, am cerut eu o ciorbă de burtă, nebuloasa una rădăuțeană și, felul doi, mici. Și Platin. Platinul a venit după 25 de minute. Ar fi trebuit să fie un semn, dar l-am ignorat.

După o oră și zece minute, vine chelnerița și ne zice că acum au intrat ciorbele noastre la rând, dar nu mai au ciorbă de pui. Nebu zice Păi eu vreau rădăuțeană. Răspuns rădăuțeana se face cu pui. Ok, dați-mi una de legume.

După o oră și 30 de minute, după ce Nebu s-a dus să facă scandal în bucătărie, a venit ciorba mea de burtă. Ciorba de legume încă nu. De ce? De-abia ați dat comanda, o să vină.
Între timp, din ciorba mea de burtă, fără nici un gust dealtfel, am ales fix 6 fire de burtă. Șase. Atât. Restul, apă chioară.

După o oră și 50 de minute a trecut chelnerița pe lângă masa noastră. Am rugat-o să ia gunoiul ăla numit ciorbă de la masă. Ce să transmit bucătarului? Să și-o bage în cur. A dat din umeri și a plecat.

După 2 ore și 10 minute, timp în care micii nu au avut plăcerea să apară, am cerut nota. Dar de ce, vine acum și felul doi. Transmite-i bucătarului să își bage în cur și felul doi.

Și am plecat.
În viața mea nu am așteptat o oră jumate după o ciorbă. Dar mi s-a explicat și de ce. Pe lângă bucătarii de căcat maxim, mai este o problemă.

Patronul localului, care se plimba plin de mândrie pe acolo, supraveghind bunul mers al afacerii. Patronul are 2 chelneri pe tot restaurantul, care trebuie să deservească toți clienții. 2, mari și lați. Pentru că 600 lei sau cât naiba e un salariu de ospătar e prea mult, la prețurile nesimțite de acolo. Ca idee, 2 ciorbe de burtă, o ciorbă de legume, 2 platin și o limonadă, 70 lei. De ce să angajăm un om în plus, când putem să ne bazăm pe prostia celor ce vin aici să mănânce?

O să mai intru vreodată acolo? Nu, pentru că la restaurantul Porto Arte servirea este mizerabilă, nu sunt suficienți ospătari, mâncarea este scârboasă și fără nici un gust, wc-ul este împuțit și duhnind a urină stătută și, în general, Porto Arte este de maxim rahat.

Am zis cumva că Porto Arte din Timisoara este cel mai prost restaurant in care am intrat vreodată?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.