Poate Tudor Chirilă nu e chiar așa de rău

E binecunoscută aversiunea mea față de cunoscutul cantautor, foarte cunoscut pentru platitudinile sale beletristice și parodia de melodie în care face diverse chestii erotice și non erotice în hotelul Cișmigiu. Desigur, există o cireadă de gâsculițe care cad pe spate în poziția Ygrec când simt și aud chestiile astea, dar bravo lui, băiat inteligent, își asigură moștenirea genetică variată.

Dar nu despre asta e vorba.
Ci de Vocea României. Și scriu asta fără să știu cine a câștigat, dacă a câștigat și în ce condiții.
Scriu doar comparativ între Tudor Chirilă și Brenciu, fostul jurat de la Voce.

Iar diferența, dragii moșului, este de la cer la pământ. Față de măscăriciul jenibil care este și era Horia Brenciu, Chirilă este în cu totul altă sferă. Cam ca James Bond interpretat de Pierce Brosnan față de mizeria interpretată de Daniel Craig. Alt fel de profesionalism, altfel de om, o altă privire de ansamblu asupra emisiunii.

Da, aducerea lui Chirilă în emisiune este un câștig din toate punctele de vedere, inclusiv pentru concurenți, care nu mai sunt aleși în funcție de atracțiile sexuale resimțite de Brenciu, ci chiar după valoarea intrinsecă. Dacă nu mă înșel, o dovadă este în această seară când unul din finaliști este de fapt un fost elev al lui Smiley, care Smiley îl aruncase la coșul istoriei, alegându-l pe un tip în pielea goală cu chitară, iar Chirilă a decis să îl salveze și să îl ia în echipa sa.

Prin urmare, alt ochi.
Ce să zic, dacă cumva o să îl dea afară pe soțul Loredanei Groza de la ProTV și, implicit, Loredana va părăsi Vocea, avem șanse ca de la anul să mă uit și eu. Cică a plecat demult. Deci, nicio șansă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt