Bunicul meu, pe care l-am iubit nespus de mult și lângă care nu am putut fi atât de mult cât aș fi vrut, iubea caii cu pasiune. Întotdeauna a avut cel puțin un cal în grajdul său, dacă nu doi, cai pe care îi trata cu cea mai mare grijă posibilă, cea mai bună mâncare, îngrijit, țesălat, acoperit cu pături dacă i se părea lui că e prea frig, scos la plimbare liberi pe câmpuri, chestii de astea.

Totuși amintirile mele despre caii lui sunt absolut înfiorătoare.
Îmi aduc aminte cum trecea prin spatele unuia din ei, în grajd, iar calul, brusc și fără niciun avertisment, a azvârlit cu picioarele din spate de l-am văzut pe bunicul cum a zburat câțiva metri și s-a înfipt în peretele din spatele său. Fără niciun motiv, doar așa, să fie.

Eram cu calul undeva într-o poiană, la fân și mi-a zis să îl duc până la un izvor, să bea apă. Am dus-o de căpăstru, a băut, după care, când și-a ridicat capul, a mutat piciorul și l-a pus pe piciorul meu stâng și a refuzat să se mai miște. Urlam de durere, îi dădeam cu pumnii în bot să se miște, nici măcar nu m-a băgat în seamă. Și acum simt că mi se mărunțesc oasele din laba piciorului.

Eram cu calul la scăldat, împreună cu alți copii. Unnul din ei s-a urcat pe cal, nu știu de ce. Calul lui, de acasă, venise cu el, teoretic îl cunoștea. Și a început să se zbată, l-a aruncat din spate și, când a căzut pe pământ, l-a călcat, din săritură, pe mână. Cu intenție, a vrut să îl calce, probabil pe cap, dar s-a ferit.

Da, detest caii cu pasiune, nu m-aș apropia nici măcat de un ponei.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

43 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Cred că ar trebui să îmi schimb nick-ul

  2. Cei mai mari experti in cai sunt țiganii, pentru ca ii bat pana ii omoara. Caii caposi nu au viata lunga.

    Ps. Nu sunt deacord cu chinuirea animalelor, ziceam doar asa.

    • #5

      nu sunt de acord cu schingiuirea animalelor. nu imi plac mie, asta nu inseamna ca nu trebuie sa placa nimanui

  3. #6

    Pacat. Stii ca asta cu salamul de sibiu facut din cai e un mit, da?
    Si ca desi se numea “de sibiu”, nu a vazut in viata lui Sibiul?
    www.observatorulph.ro/exclusiv/66389-reteta-salamului-de-sibiu-inventata-la-sinaia-exclusiv

    • #7

      obvious. in plus, nu as manca carne de cal, ideea de a ingurgita fiinte care poseda inteligenta imi repugna

    • #8

      Daca nu am manca fiinte inteligente am fi ceva mai putini pe planeta, doar zic.

    • #9

      are loc un conflict interior de fiecare dată când mănânc caracatiță.

    • pai si porcu? Parerea mea e ca e el inteligent, dar are dezavantajul de a fi delicios…

    • #11

      cica calul e mai delicios decat porcul. porcul nu mi se pare inteligent. porcul e jegos, ador sa se rostogoleasca prin namol si nu face deosebirea dintre namol si cacat. calul in schimb, este un animal de o curatenie incredibila, nu mananca gunoaie, nu bea decat din locurile unde apa este extrem de curata, unul din lucrurile pe care il stiam cand eram mic era ca pot bea linistit din locul unde bea un cal. bine, nu beam, ca erau si broaste, probabil si mie mi-e scarba de braste. da, cred ca una din unitatile de masura ale inteligentei, pentru mine, este curatenia.

    • La fel e și cu broaștele.Ele stau unde e apa curata și nepoluata.Daca e apa curgătoare,cu atât mai bine,dacă nu,pas

    • #13

      Daca nici canibalii n-ar manca deloc fiinte inteligente, Mandruta s-ar putea plimba in Papua Noua Guinee ca pe Corso.

    • #14

      Nea zapada, sau ai vrut sa il complimentezi sau asta nu a iesit cum trebe

    • #15

      are un N in plus

    • #16

      Mabed, am vrut sa evit cacofonia si mi-am dat cu stangu’ in negatii, parc-as fi George Puscas in fata portii la orice meci:))

    • #17

      Cainele adora si el sa se tavaleasca prin noroi si mai ales prin cacat daca nu e tot de caine. Procul nu e neaparat un animal murdar, e murdar ca asa e crescut de obicei, in mizerie hranit cu mizerie.

    • #18

      mnu, si porcii salbatici au acelasi comportament. nu stiu cainii, niciunul din cainii mei nu era jegos

    • #19

      Cu regret trebuie sa marturisesc ca primul lucru pe care l-am facut prima data cind am ajuns in Belgia a fost sa caut restaurant unde sa maninc un steak de cal. Erau recente scandalurile cu importurile de carne romaneasca in UK care se pare ca era de cal si eram curios. Din primul restaurant m-au dat afara ca eram cu nevasta si juniorul si ei nu au vrut sa manince, si aparent pe acolo sunt restaurante in care nu e OK sa iei doar o bere si un suc… Ma rog, m-am dus singur in alt restaurant si am incercat. Mi-a intrat cam cu noduri, nu neaparat de la gust cit mai degraba ca m-au napadit diverse alte ginduri. Daca nu as fi stiut ce am comandat as fi zis ca e o vaca mai atzoasa.
      Oricum, eu maninc cu placere lacuste si viermi de matase daca sunt fripti bine, asa ca probabil am sa mai incerc diverse ciudatenii 🙂

    • murdar != inteligent. De fapt, murdaria este o chestie a noastra a oamenilor. Ala se taraste in namol ca il protejeaza. Mananca orice pentru ca ii permite organismul, nu ca e prost.
      Porcul este unu dintre cele mai inteligente animale. Problema lui este ca e si gustos 🙂

      Nu as manca deloc cal in Romania. Am o prietena care o arde mult in zona cailor si ea mi-a transmis acest tabu. Si nu a venit pe zona “vai, io lucrez cu cai, caii sunt telectuali care citesc numa kant”. Ci pe zona de “caii nu prea se mananca, deci nu exista un anumit standard in crescatorii si multi sunt hraniti cu hormoni si alte cacaturi”

    • #21

      Am incercat niste sashimi de cal pe undeva prin Japonia – absolut delicios. Si tocanita de magar, cu mamaliguta, prin nordul Italiei, pe la munte – de asemenea foarte gustoasa.

    • #22

      Proteina buna nu-i neapărat aia deșteaptă.
      Recycle bin and protein (c).

      Canibalii aia inteligenți, mai ales ăia care mâncau creierul și nu crupa de șef de trib au reușit sa împrăștie în lume minunea numită prion sau mai științific sindromul Creutzfeldt-Jakob. Abia după o vreme au ajutat și englezii cu vacile lor nebune.
      Necunoscute sunt căile vieții.
      Dacă e bun la gust, mănânc.

    • #23

      Nu e un mit. Exista in preajma Bucurestiului cel putin 1 abataor de cai

  4. #24

    Asta e ca articolul cu cainii, dar next-level. Tot animale sunt, chiar si domesticite, si pot fi imprevizibile. Cu toate astea, civilizatia umana a fost construita pe spinarea calului, timp de mii de ani. La propriu.

  5. #25

    Hehe, de cîte ori m-au călcat caii pe picioare cînd mergeam cu ei de căpăstru la arat sau rărițat/prășit, cărat bălegar, porumb sau sfeclă la cîmp. Cărat paie cu angîjul, iarbă sau fîn pentru iarnă, apoi baloți din cei mari, rotunzi, cîte 2 o dată. Iarna la cărat cărbuni (unde încărcam primul că porneam Ifronul cu el că nu aveau bateriile bune), lignit pentru încălzit, că-n țara multilateral dezvoltată a lui Ceașcă nu ajunsese gazul metan în sud, ca-n Transilvania.
    Dar și ce bun este ghiudemul, c-avea tatăl cîțiva colegi tătari și făceau schimb cu șuncă afumată.

  6. #26

    LMAO, al bunicilor s-a urcat cu picioarele din față în iesle și s-a blocat așa, să vezi balamuc până au reușit să-l scoată. Si bunicul și-a luat dreptul, chestia e că în grajdurile noastre strâmte pentru vaci n-ai cum să-i pui mâncare calului sau să-i cureti făra să treci prin spatele lui.

    Acum stau și mă gândesc ce bunici dilăi aveam dacă mă lăsau să călăresc dihania fără șa, doar ținându-mă de ham și hături.

    • #27

      deci aveam ceva gen 6-7 ani cand ma urca pe cal si ma lasa sa ma duc brambura. acum realizez ca poate era gen Daca scapi, scapi, daca nu, mai facem unul. nu l-as lasa pe fiu-miu să se urce pe un cal pe desalatelea nici pe bani.

    • #28

      Doamnelor si domnilor, dupa congolezul albinos si chinezul cu scula de 30cm, astazi va prezentam o alta anomalie a naturii: tatarul care fuge nu pe cal, ci de cal!

  7. #29

    avand in vedere radacinile tale, ar trebui sa fii seful cailor si total pasionat de ei.

    imi aduc si eu aminte de bunicul care avea o iapa cam sperioasa si cand eram mic si mergeam pe camp cu el, trebuia sa stau sa am grija de ea sa nu incerce sa fuga (mai ales daca trecea vreun camion sau tractor mai zgomotos pe drum) sau in general sa nu faca nasoale. mi se parea cel mai plictisitor lucru, dar cu calul n-am avut nimic. bine, am fost si ferit de incidente, dar cu caii tot timpul trebuie sa fii precaut.

  8. Am mâncat niste chiftele de cal. Știam că sunt cu carne de vită, dar nu înțelegeam de ce toți râdeau și îmi spuneau să am grijă să nu nechez la noapte… Au fost bune rău.

  9. #31

    Nu sunt vreun specialist dar stiu clar ca un animal – vorbim doar de animale domestice si excludem cazurile medicale – are un numar limitat de motive pentru care “reactioneaza” la modul violent. Ex – caii, in 99,99% din cazuri, lovesc cu picioarele din spate ca “reactie” de aparare. In general cand animalul aude zgomotul dar ceea ce a produs respectivul zgomot nu ii apare in raza vizuala. In acest caz, reactia este imediata si previzibila pentru cei care stiu cum sta treaba.
    Si vaca poate face fix la fel, iar vaca mai are si nu-stiu-ce muschi la picioarele din spate care ii permite sa loveasca si spre lateral, nu doar fix in spate.
    Nici cainii nu se mangaie pe cap decat daca pui mana dintr-un “unghi” care sa permita animalului sa te vada si sa intelega ce intentii ai. Exista o doza de “risc” in orice interactiune cu un animal pentru ca, deh, animalulul ramane animal oricat de domestic/dresat consideri tu ca este.

  10. #32

    Calul asta din video cred ca e din rasa pitbull.
    Blaaaaand precum câinele ăluia de a atacat o vaca :))))

  11. #33

    Pe mine m-a muscat o iapa de triceps cand aveam vreo 10 ani pt ca am deranjat-o de la masa, dar a fost asa mai mult o ciupeala, no biggie, am ramas bff dupa ce i-am dat vreo 2 bice pe spinare, all good!

    • #34

      Profetul să te apere : nu cumva să-i trosnească prin cap fiicei că vrea un ponei !

  12. #35

    Calul ca si alt animal trebuie sa-i intelegi comportamentul si sa te comporti ca atare. Trebuie sa respecti
    “bestia” din animal. Nu te apropii de cal pe la spate. Cand intrii in grajd sau chiar cand te apropii de el vorbeste ceva sa te auda ca altfel se sperie si are 400 de kg si in general sunt muschi si te poate rupe in 10 secunde. Trebuie mare atentie chiar si cand s-a obisnuit cu tine. La fel si cu cainii, mor cand aud prosti zicand ca un caine nu poate fi imprevizibil. Cunosc caz de fetita muscata de cel mai bland caine din lume pt ca fetita de 3 ani s-a dus spre castronul cainelui cand acesta manca. Nu te poti baza pe comportamentul animalului, mereu trebuie grija.

  13. #36

    Pe mine a vrut sa mă muște ptr. că….cal, sau mai bine zis iapă. Am scăpat la limită cu o sperietura zdravănă, am avut câteva nopți când mă trezeam urlând. Deși nu m-a mușcat când mă trezeam simțeam umarul drept arzând. Bunicul era un om calm cand era nervos fuma mult și atât. Suda țigările, daca era la a treia legată clar avea ceva pe suflet. După incident imediat cum mă tragea bunica in casă cu gura deschisă și fara grai a legat calul de o curuta veche și l-a bătut crunt. Culmea e ca animalul nu s-a zbătut sa scape sau sa il lovească. A nechezat și se mișca in loc doar de durere. De atunci animalul ăla nici macar nu m-a mai privit, cand mai veneam vara in vacanță obisnuia seara sa stea slobood prin ogradă până la ura de culcare cand venea cu bunicul de la câmp. Supa incidentul ăsta intra in grajd cand ma vedea pe afară. Nu am înțeles niciodată ce a avut cu mine atunci, efectiv am trecut pe lângă el la un metru, in trecut nu l-am bătut sau i-am făcut rău. De atunci indiferent de animal cand trec pe lângă el am tot timpul grija sa ip am in raza vizuală, indiferent ca e gâscan sau vacă. Fiul meu face călărie efectiv imi vine să vars cand îl văd pe cal, mai ales de cand am văzut dandu-i odată pinteni să il țină la trap. A fost momentul din care am inceput sa 9l aștept la mașină.

  14. #37

    Am mancat carne de cal de vreo 5-6 ori, de fiecare data cand am fost in sudul Italiei, intr-un mic orasel. Exista acolo, in centrul vechi o macelarie doar cu produse din carne de cal. Nu va ganditi ca gasiti halci de carne ingramadite in galantare ca la noi. Au 8-10 feluri de produse, toate proaspete, de la carpaccio, fripturi (nu steak, ci foarte subtiri), carnati si alte specialitati cu pancetta, ficat, burata etc., asezate frumos in vitrina frigorifica de unde macelarul te serveste cu ce vrei. Inainte mai aveau si un fel de salam subtire si foarte uscat (cu peperoncino sau fara) si un fel de fidea de carne, uscata, care se presara peste paste. Magazinul este deschis o zi da, o zi ba. Niciodata nu ramane marfa la ora inchiderii (asta o stiu de la taica-meu care locuieste in zona si de cate ori ajungea mai tarziu nu mai gasea nimic de cumparat). O foarte mare smecherie a acestui magazin e ca are in interior un cuptor, din caramida, cu lemne. Majoritatea produselor pe care le vand sunt gatite pe loc, in acel cuptor, dupa ora 18. Clientii care vor produsele gatite le comanda pana la ora 13 si spun la ce ora vor sa fie gata. De fiecare data cand am mancat de acolo carnea a fost perfect gatita si foarte gustoasa. Nu am avut niciodata retineri cand a fost vorba de mancare, atata timp cat nu avea muste sau păr in ea (si binenteles sa nu fie stricata). Stiu ce inseamna sa faci foamea si sa mananci paine cu mustar si parizerul sa fie un lux sau sa platesc 400€ pe un purcel de lapte la un restaurant in centrul Madridului. Pentru mine ramane una dintre cele mai placute experiente culinare, chiar daca multi nu vor fi de acord cu ceea ce am scris.

  15. #38

    Bisisica

  16. #39

    Chiar si eu, care nu am si nu am avut nici o treaba cu cabalinele, stiu ca poneii sunt mult mai rai si deci mai periculosi decat caii.

  17. #40

    Cand eram mini me (5-6 ani) la sat, mi-a placut un cal alb ce eral legat pe la amiaza la o caruta pe strada. Am vrut inocent sa il mangai asa cum am vazut ca fac si altii, mi-am luat scurt o copita in plex si somn instant in praf in mijlocul drumului. Nu m-a “deranjat” nimeni (!), m-am trezit spre seara tot acolo in drum in praf cu o durere de abdomen crunta, caruta plecase.. De atunci …cai, nu mersi. Si inca ma gandesc ce oameni pot fi unii pe la sat, sa nici nu te apropii sa vezi ce e cand zace un copil in mijlocul drumului 6 ore pe strada principala.

    • #41

      copiii sunt masa neglijabila la sat. o vaca e mult mai valoroasa

    • Nu chiar peste tot, nu cred că în satul în care am crescut se poate întâmpla asta.

    • #43

      nicio fractură de stern, nicio splină pleznită?
      am o cunoștință, copil fiind la țară l-a lovit calul, nu se simțea prea bine și s-a băgat în pat. bunicii erau pe modul ”las’ că-și revine el”. noroc c-a venit mă-sa în ziua aia, l-au dus la spital, splina pleznită, i-au scos-o, a supraviețuit.