Pariu că habar nu aveaţi că noi trăim într-un comunism feroce. Cum, mă înşel şi suntem în democraţie?
Păi atunci de ce văd pe absolut toate canalele din rromânia, odele aduse comuniştilor sub formă de filme în care eroicele armate rromâne luptă împotriva criminalilor nazişti, conduse în luptă cu hotărâre şi dăruire de bravii muncitori comunişti? Desigur, uitând că aceste hiene naziste ne erau prieteni până în urmă cu 24 de ore, când plini de eroism, i-am trădat şi ne-am dat de partea taberei câştigătoare.

Adică, să-mi fie cu iertare, o fi el Pistruiatul piesă de referinţă în filmografia sergiunicolaesciană, dar totuşi, vorbim de comunistul ilegalist Andrei, care băga la belea un puşti minor, punându-l să arunce manifeste comuniste de pe acoperişurile oraşului.

Detaşamentul Concordia e despre un tip care a văzut lumina comunistă şi vrea să arunce în aer rafinăriile propriei ţări, pentru a lupta împotriva ciumei naziste.

Un august în flăcari este despre eroismul clasei muncitoare în lupta cu fasciştii. Şi pe bune că e plin de comunişti eroi, care nu pregetă nimic pentru a instala o tiparniţă cu manifeste sau să arunce în aer vreun tren rromânesc, pentru a sabota războiul.

Revanşa, Duios Anastasia trecea, Drumuri in cumpană, Zile fierbinţi şi cam tot restul filmelor ce rulează de zor şi săptămânal pe televiziunile rromâneşti sunt cu comunişti, despre comunişti şi despre umanitatea lor înaltă. În schimb, nu văd deloc Nunta Mută, să vedem cu câtă bunătate îi ucid comuniştii pe toţi bărbaţii dintr-un sat, pentru că au îndrăznit să facă nuntă când rusia era în doliu după stalin. Sau Atunci i-am condamnat pe toti la moarte . Doamne, ce film…

Aşa că, domnilor, ne lăsaţi puţin cu eroismul comuniştilor? Că aşa învaţă analfabeţii aştia din licee ce bine era sub comunişti şi cum au ridicat ei ţara pe cele mai înalte culmi de civilizaţie.
Poate daţi filme despre colectivizare, să vedem şi noi cum se duceau ţăranii şi renunţau cu zâmbetul pe buze la hectarele de pământ şi de pădure, primind în schimb dreptul de a le munci gratuit, pentru partid.

Sau nişte filme de la canal, unde ca să se scape mai uşor de aceiaşi donatori de terenuri, îi urcau în benele basculantelor, îi răsturnau cu tot cu basculante şi turnau ciment peste ei. Aşa, ca să fie.

Pentru că de eroismul lui Sergiu Nicolaescu ne-am săturat.
Serios.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.