Femeia care conducea mașina aia, că nu îi pot spune om, zghihuia copilul ăla din toate țâțânile. Zbura stânga dreapta, în funcție de gropi și curbele mă-sii like no other. Sunt convins că mumă-sa nu s-a gândit nicio secundă că plodu-său poate zbura prin parbriz, dacă pune o frână bruscă. Sau poate fi făcut marmeladă, dacă îi intră cineva în spate.

Așa suntem noi. Nouă nu ni se poate întâmpla. Până ni se întâmplă, și atunci e de vină dumnezeu, pentru că ne-a pedepsit. Nu noi. Niciodată noi.

Link direct