Urmăream ieri știrile din lume (nu uitați, canalul de Telegram dedicat războiului din Ucraina este aici, deja userii se ocupă de urmărit și selectat știri), hlizindu-mă la declarația lui Boris Johnsons, cea prin care compara războiul din Ucraina cu luptă milenară a englezilor pentru eliberarea de sub asuprirea UE.

Una peste alta, după tot ce s-a întâmplat în lume, Brexitul a fost ceva bun și nu doar pentru englezi, ci si pentru Europa, în general și Ucraina în special.

Desigur, toți ne-am bucurat că le-a fost destul de rău după ieșire și încă ne mai bucurăm. Dar, din punct de vedere al securității în Europa, Ucraina ar fi fost mult mai în rahat decât este, fără ajutorul militar și financial al UK. Plus eforturile politice și diplomatice.

Dacă erau, încă, în UE, ce ar fi făcut? Păi, nimic, ar fi stat în aceeași anchilozare stupidă a europenilor, așteptând ca Leyden să se decidă dacă e mai importantă emanciparea feminină și obligarea corporațiilor la egalitate de gen sau pierderile de vieți de copii din Ucraina. Ar fi contemplat eforturile lui Schulz de a mima că face ceva și că îi pasă de ce se întâmplă, în timp ce plătește miliarde, zilnic, către Rusia. Sau ar fi trebuit să suporte veto-ul Ungariei la întreruperea cumpărării de energie de la Rusia, pentru că na, ce ministru de externe din UE a fost decorat de Putin, personal, cu ordinul prieteniei?

Iată că, totuși, se descurcă și singuri. Azi au semnat tratat de liber schimb cu US pentru oțel și aluminiu, un pas mare. După ce termină și cu problemele cu Franța, legate de pescuit, se reîntorc la viața lor monotonă și gri, dintr-o insulă ploioasă și deloc veselă.

Iar noi o să fim, în continuare, cu ale noastre.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.