Au fost aseară Oscarurile. Și, pentru prima dată în viață, după mulți, mulți ani, au ieșit oamenii pe care mi i-am dorit eu și filmul pe care mi l-am dorit eu.
Everything Everywhere All at Once chiar a fost mișto și a avut de toate, iar prestația lui Michelle Yeoh a fost fantastică, la fel și cea a doamnei Jamie Lee Curtis.

Și dacă e vorba de Michelle Yeoh, sunt fanul ei de zeci de ani, rolul din Crouching tiger, hidden dragon întipărind-o definitiv în mintea mea. În plus, ca om, suferă de o decență desăvârșită în viața publică. Nu știu dacă știți, dar a fost una din puținele actrițe de la Hollywood care nu a acceptat mediul de lucru weinsteinian, cel în care actrițele ofereau favoruri sexuale, toate, producătorilor, pentru roluri de succes. Pur și simplu și-a făcut bagajele și a preferat să nu mai lucreze.

Iar Brendan Frasier… Brendan Fraser este un actor imens care, din păcate, pentru mulți ani a intrat într-un con de umbră din cauza vieții personale, pe care i-a distrus-o fosta soție. Iată, cumva a reușit să revină, a luat Oscarul și acum poate continua. Omul este magic și este la nivelul de bun simț pe care, poate, doar Keanu îl mai are.

Sincer să fiu, mă așteptam să rupă ecranizarea aia a lui Nimic nou pe frontul de vest, dar, se pare că, anul acesta, a primat valoarea.
Me happy.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.