Mă uitam la doamna asta, jurnalist cultural, plină de cultură, care și-a aruncat veninul spre mine, plină de pătrundere și de dreptate.
Înainte de orice, mă gândeam să îi analizez una din afirmații.
Cum adică să îl susțină cititorii? Vă dați seama ce ciorbă e în mintea bietei femei? Ea e jurnalist cultural și trăiește din salariu, nu ca milogii ăștia de pe net. Ea nu e susținută de cititorii locului unde își exhibă cultura, ci e susținută de salariu. Îmi amintește mult de afirmați lui Tudor Chirilă, când a fost întrebat de banii pe care îi primea de la Gabriela Firea, prin ARCUB și a răspuns că banii ăia nu îi ia el, îi ia firma lui, lucru complet diferit care a și închis discuția.
Înțeleg că, în viziunea distinsei jurnaliste de cultură, toți amărâții ăștia, care nu sunt angajați la patronii ziarelor și revistelor de profil, sunt niște oportuniști flămânzi, de cea mai joasă speță. E ok, posibil chiar să și fiu de acord, punctual.
Ce nu mi-e clar mie, la modul general, când vine vorba de gândirea de genul ăsta și, să ne înțelegem, deja acum am trecut de discuția PAH, jurnalism, susținem jurnalismul etc este altceva.
În țara asta există, conform votului public exprimat la alegeri, vreo 11% oameni care cred ce credem noi, gen, ăștia de votăm cu USR, liberschimbism etc. Există o MASIVĂ majoritătate, neconcretizată parlamentar încă pentru că AUR e trecut la capitolul nefrecventabil, dar asta doar pentru că ceilalți vor să îi țină departe de ciolan, cum ziceam, o MASIVĂ MAJORITATE care este exact de cealaltă parte a noastră, cei care au guvernat țara timp de 37 de ani, făcând cu schimbul, numiți ba FSN, PDSR, PSD, PNL, PDL, USL. Oameni care conduc românia și, ce e mai important, oameni care sunt votați, la propriu, de milioane de români. Multe milioane de români, MULT MAI MULȚI decât noi.
Tot în această speță, în românia nu există vreun ziar/jurnal/televiziune care să fie nu părtinitoare cu noi, ăștia, liberschimbiștii, dar măcar să fie echidistantă, fără partiprixuri cu nimeni. Toate ziarele și televiziunile toacă, încontinuu, de partea cealaltă a baricadei, împotriva noastră, primind zeci de milioane de euro din bani publici ca să facă campanii jurnalistice pe față împotriva celor ce ar dori decăpușarea româniei, transparentizarea actului de justiție, depolitizarea judecătorilor etc.
Voi vreți să îmi spuneți că toți jurnaliștii ăștia, miile de oameni care lucrează în redacțiile astea, o fac pentru că sunt flămânzi, oportuniști de cea mai joasă speță, vânduți pesedismului, aurismului, rusofilismului și orice alt ism? Adică, de fapt, lumea crede că adevărul lor e singurul și toți ceilalți oameni care nu cred și care militează activ împotriva lor, o fac pentru că sunt cumpărați și, de fapt, ei știu că greșesc? Nimeni nu crede că există oameni care fac lucruri și le scriu din convingere, chiar dacă convingerea lor este alta decât a noastră? Adică deontologia se aplică doar dacă scrii de partea corectă, din punctul nostru de vedere corectă, a istoriei sau a prezentului? Nu poți fi deontolog și să crezi sincer că PSD sau AUR sunt ceea ce trebuie româniei?
E o întrebare care pare complicată dar e foarte simplă. PEntru că, dacă răspunsul este că nu, nu ai cum să fii pro CEILALȚI și să fii deontolog, profesionist etc, înseamnă că absolut toți sunt niște lichele care manipulează, se prostituează, se vând, ca flămânzi de cea mai joasă speță. Dacă răspunsul este Da, sunt deontologi și profesioniști, v-aș ruga să ne construiți o statuie, mie și lui Vali, pentru că, de 20 de ani, scriem de partea corectă a istoriei, fără să ne vindem ca ultimele lichele, trăind din firimiturile aruncate de câte o companie, versus Lamborghiniurile în care se lăfăie băieții influence pro rusia, pro ciolacu, pro morții lor care ce mai fac.
Cumva, mie îmi dă cu rest la genul acesta de cugetări, vă spun sincer.
Și nu am scris pentru că mi-ar păsa, mi se fălfâie cu o larghețe maximă de comentariile lăsate de niște anonimi pe facebook. Mă gândesc doar la ce preț de matineu suntem luați, ca oameni și ca profesioniști ai scrisului, deși noi, spre deosebire de ei, nu ne prostituăm, nu înghițim sperme de pesedist pentru a ne hrăni copiii și, în general, suferim de ceea ce se numește verticalitate, cu nume și prenume, la liber, noi contra lor, în scris, în procesele SLAPP pierdute prin tribunale pentru că le-am arătat cu degetul hoțiile, în toate chestiile astea la care ei, oamenii de tipul acesta, nici nu se gândesc, pentru că ei scriu pe salariu și altcineva le ține spatele.
Anyway.
Are dreptate!
Chiar nu imi imaginez ce barbat ar lasa asa o femeie. No red flags whatsoever.
Și locul ăla lăsat liber cum de nu este ocupat imediat de o femeie puternică?
Ideea pe care doamna, deși e jurnalist, nu a putut să o exprime este că tu ai scuzat așa zisa prostituție din ultimii ani ai lui PAH. Adică ei i se pare că ceea ce scria el nu corespundea cu ceea ce credea în intimitate dar o făcea pentru că altfel nu avea de ales, pentru că dacă ar fi scris ceea ce credea nu ar fi fost deloc remunerat corespunzător. Eu nu l-am citit decât la Cațavencu deci nu pot să emit o judecată corespunzătoare.
doar ca eu nu l-am scuzat pe PAH, eu am vorbit de un scriitor oarecare, in acest gen de situatie. PAH nu era muritor de foame, in primul rand.
Nu orice proasta care scrie ceva despre ceva se numeste jurnalist. Dar daca ai prins un job undeva care iti ofera intrari moca la spectacole, unde sa iti freci coatele de diversi suficienti, deja esti miez. Ce chizda ma-si e jurnalismul cultural? Nu merg la teatru, citesc la gazeta ca n-a jucat bine nush ce actor si de fapt nu am pierdut nimic? Si invers? Si-mi pun poza de profil una in care imi iese jurnalismul pe toate bubele…