Astăzi e 23 August, ziua națională a româniei. Dacă încă era comunismul la putere, azi eram liberi, liberi să sărbătorim victoria socialismului împotriva capitalismului sălbatic, cum am văzut eu văcuțe manifestând la parada gay/

Nu, nu am fi avut ce să mâncăm, în continuare, noi, ăia simpli, sărbătoream cu salam și un sfert de pâine, rația zilnică, iar cei care se descurcau firbeau doi pui de câte 400g bucata și făceau o masă de 4 feluri, dacă nu chiar 5.

Nu aș mai fi fost chemat pe stadion la defilare, dar copiii mei repetau, deja, de 2 săptămâni, scheme cu cartonașe de culori diferite, care desenau hărți, grâu, chipul tovarășului Nicu Ceaușescu și a tovarășei Nadia Ceaușescu (o recupera ăla din america, cu siguranță). Probabil aș fi fost îngrijorat, pentru că nu le-ar fi dat nimeni de mâncare sau apă, trebuiau să se descurce singuri și să fure de pe undeva. Tatăl lor, când era acolo, se descurcase și desfăcuse o gură de acces la apă din pământ și el împreună cu ceilalți copii se adăpau ca vacile din balta zoioasă care se făcea acolo.

Seara am fi ascultat 2 ore de victorii socialiste, amintiri despre cum am câștigat războiul și cum i-am pus pe fugă pe nemți datorită eroismul partidului comunist. Poate, cu puțin noroc, aveam și un film eroic, cu Dragoș Bucur în rol de român curajos, fumător și mâncător de ciorbă și Florin Piersic Jr drept arianul ucigaș pe care îl înfrânge dragostea nețărmurită de țară a românilor. S-ar fi numit Corcoduș, extremă urgență!

La 22.00 s-ar fi luat lumina, că nu ne batem așa joc de kilowatii partidului.
La mulți ani!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

42 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Mulțumesc. Chiar azi e ziua mea…

  2. #2

    Erea bine, toata lumea avea servici, avea case, nu ca acu…

  3. #4

    E bine acum maica ca e plin de chei si de maseori, foc din cer arunca Poseidon pe noi in fiecare zi!

    • #5

      @Vlad: ai typo la Posedion, ala cu posedarea cheilor.

  4. #6

    Ei, am fi avut și noi un internet cu vreo 20 de site-uri oficiale în cele câteva centre unde se întra cu aprobări de la partid, comitetul oamenilor muncii și câțiva dintre tovarășii de nădejde care te cunoșteau bine.

    • #7

      Aveam net la cuplat, dadeai ceva in browser si venea si la un vecin site-ul ala

    • #8

      Toate acestea pe calculatoare de la I.C. Felix.

  5. #9

    Pentru tovarasii iubitori de istorie la cinematografe este premiera filmului de mare succes Razboiul claselor 3: Intoarcerea Proletarilor, care prezinta lupta eroica de eliberare a patriei in ’44 de catre activistii de partid impreuna cu tovarasul Ceausescu (og-ul, nu labarul ala tanar), ajutati de catre eroicii si iubitorii de pace si dreptate soldati sovietici.

    Pentru tovarasii amatori de filme stiintifico-fantastice la cinematografe ruleaza Terminator – imperialistul Zuckerberg trimite in trecut un terminator jucat de Iohannis sa o asasineze pe ma-sa lui Lenin, iar RPR isi trimite al doilea cel mai capabil fiu*, tovarasul Nicu Ceausescu sa impiedice asasinatul.

    *cel mai capabil e Ceasca og … duh

  6. #11

    Plăcuţe – check. Am urât asta cum nu vă puteţi imagina majoritatea. Complotasem cu câţiva colegi să schimbăm ceva la plăcuţe, să apară un mesaj. Total întâmplător, înainte de repetiţia finală un coleg a fost înlocuit cu un necunoscut. Colegul a aparut în secţie (de fabrică) câteva zile mai târziu, ceva mai tras la faţă şi puţin mai slăbit. Nu am mai vorbit niciodată de altceva decât de maşini-unelte.

  7. #13

    Ce frumos ar fi ca sarbatoarea nationala sa fie intr-o zi de vara, asa cum era candva.
    Nu sunt nostalgic dupa regimul comunist, insa zilele de 23 august erau sarbatori frumoase, marcau sfarsitul verii. Nu am fost la manifestatii, mergeam cu familia la mare sau la munte, toata lumea era libera.
    Numai un popor trist isi poate pune sarbatoarea nationala intr-o zi de iarna.

    • #14

      Deh, coane, dacă numai iarna gîndește românul, cînd ajunge la fundul straiței și-l ia frigul primprejur (iar vara se scarpină de pureci pe burtă)… Ar fi bine ca și zilele de alegeri să fie cam tot pe atunci, nu prin duminicile orbilor sau proștilor.

    • #15

      1 Decembrie are o logica istorica. In vara si toamna lui 1918 armata romana era drastic redusa dupa Tratatul de la Buftea-Bucuresti din Martie. Abia dupa 11 Noiembrie 1918(armistitiul) armata se mobilizeaza iar. Apoi a urmat plebiscitul din Transilvania si nu se putea intra in Ardeal cu armata fara o scuza politica-care a fost Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia.

      Dar inainte de 1948 am avut 10 Mai, o data chiar mai potrivita pentru o zi nationala.

    • #16

      prefer sa nu sarbatoresc ziua unui asa zis monarh drept sărbătoare nationala. prefer 23 august

    • #17

      @Arhi-monarhia e moarta, a avut rolul ei candva, dar e perimata. Luna Mai e insa ok pt o sarbatoare nationala. Sau Iunie. Sau orice alta zi din zilele de vara.

    • #18

      dar, dar cu ocazia a ce?

    • #19

      @CatalinR, tu ce zi ai fi ales ca zi nationala a Romaniei?

    • #20

      @arhi
      Cu ocazia grătarelor, bre… Că restul semnificației nu mai contează.

    • #21

      Ca sa impacam si capra, si varza (aka monarhia si românismu’): 24 septembrie, aniversarea regelui Adrian Copchilu’ Minune.

    • #22

      @Andrei G:

      14 iunie 1848: A fost adoptat drapelul național tricolor.

    • #23

      iată

    • #24

      Arhi – 9 Mai 1877 – Ziua Independentei. Plus ca pica la fix si cu Ziua Europei.

      Btw… pe 23 August tot faptele unui rege le sarbatoream.

  8. #25

    Si 20 de ani mai tarziu magazinele pline ochi libertate maxima si jandarmi bateau si gazau si toti romanii erau in genunchi cu panselutele in mana.

    • #26

      „E păcat, maică, să omori oameni. Te vede Dumnezeu…”

  9. #27

    Mici, bere, defilare…..viata frumoasa, nu debandada de acum.

    Ma gandesc ca daca ajungea Nicusor presedinte, Serghei Mizil era ceva ministru….ce viata frumoasa ar fi fost, in mod clar pentru nomenclaturisti se legalizau toate, bautura era la putere. Ar fi fost si alte aspecte pozitive, scapam de Iliescu si Roman, si tiganii erau poate mai integrati/scolarizati ca in ziua de azi.

  10. #28

    Si acum citeam partidblog.ro si nu arhiblog.ro

    • #29

      De pe HC-2021 cu cipuri chinezesti legate la LCD-uri Tele-Color cu panel Goldstar(lg)…

  11. #30

    S-a intamplat de putine ori sa fiu acasa de 23 August. De obicei, eram la tara, la bunici. Nu era rau, pentru ca eram la cateva zeci de kilometri de granita cu Ungaria si, fara vreo antena speciala, cu cel mai harbuit televizor, “prindeai ungurii” destul de onorabil. Desene animate la greu, si d-ale lor, cu ursuletul Maci, Pumukli, dar si Tom si Jerry, Bugs Bunny, Road Runner … . Ca sa nu mai vorbim de filme, toate dublate in ungureste, din pacate. Ce conta? Pumnii si impuscaturile sunt universale, iar de imaginatie nu duceam lipsa. Sambata si duminica ne uitam la Benny Hill si la videoclipuri. In filmele de la unguri am vazut primele tate, primele buci, cateva pizde, cu frizurile specifice anilor `80 si scene erotice. Intors acasa, le povesteam pretenarilor moldoveni. Nu ma credeau. “Du-ti, uaaai!” Acasa, “prindeam rusii”, cu cate 2-3 filme pe zi, in care atata ii tot bateau pe nemti, de te-ntrebai cum de nu le-a pierit samanta. Cu o mana bateau la nazisti si cu cealalta munceau la colhoz, pentru partid si popor. De 23 August, ne mai uitam si “la noi”, sa vedem ce le-a mai trecut prin cap tovarasilor. Cine isi mai aduce aminte de “baletul muncitoresc”? Ii imbracau pe balerini si balerine in salopete si alte uniforme specifice diverselor indeletniciri ale clasei muncitoare, unii chiar cu casti si ochelari de protectie. Aia, saracii, executau un fel de balet, in care mimau miscarile muncitorilor pe care ii reprezentau prin costumatie. Unul se facea ca da cu tarnacopul, altul dadea la saiba, totul intr-un ritm saltaret, pe o muzica mobilizatoare. Dupa care urma baletul despre eroismul clasei muncitoare, in lupta pentru eliberarea … . Aceiasi, la fel costumati, doar ca aveau agatat de gat cate un pistol automat, de carton, probabil, ca sa nu le ingreuneze miscarile. Si incepeau lupta cu imperialistii fascisti. Muzica se transforma intr-una eroica iar proletarii dansatori topaiau de colo-colo, cu mitralierele-n maini, unii, mai norocosi, cazand eroic, ceilalti luptand pana la capat cu simtul ridicolului.

    • #31

      Ei, tu ești ceva mai tînăr, presupun, dar noi ăștia mai bătrîni sărbătoream prin muncă. Cu excepția unuia de prin ’85 cînd am făcut ”spectacol”, prin Bucale, de aniversare cu semănători și canal Agigea. Am mai scris pe aici despre asta.

  12. #32

    Mi se pare trist pentru ca fix din motivele din articol nu pot intelege cum unii pot fi nostalgici. Mai ales cei sub 30 de ani.

    Ceva similar e si cu UE, ce minunat era inainte de 2007, cand trebuia sa avem 500 de euro la granita, ce iesit la bulgari sau in Grecia cu buletinul. In plimbarile mele prin tara am gasit o gramada de locuri restaurate pe fonduri europene, dar deh, nasol cu astia, ne vindem tara strainilor.

  13. #34

    Tovarăși, frumoasă e viața. Mi e dor de cincinale, de siguranța locului de munca, salariul era salariu, îți permiteai să cumperi cam tot ce găseai prin magazine, era stimulat consumul de produse românești, de apartamentul dat de stat la un preț rezonabil, de cuvântările tovarășului secretar general, pline de patriotism și grija la adresa concetățenilor. Ne descurcam, aveam tot ce ne trebuie, mai puneam o haina pe noi, jertfindu-ne cu bună știință pentru un viitor luminos. Au venit hoții ăștia după ’90, au distrus/furat/vândut tot, au apărut firme străine, magazine cu produse străine, inflație, s-a dat drumul la granițe, au plecat românii să muncească la străini în loc să ajute la mărirea avutului national. Mi e dor de privirea blândă a tovarășei Elena Ceaușescu, de zâmbetul ei cald de mama, de cocul feminin și simplitatea ținutelor ei, fara fasoane și machiaj inutil…o savantă adevărată, de renume mondial, o familistă și o mamă desăvârșită. Mi e dor de defilări și parade, de micii proaspeți mâncați cu pâine și muștar, de berea Azuga și de muzica populara cantata in surdina de Irina Loghin și Benone Sinulescu. Mărețele realizări ale tovarășului și tovarășei nu vor putea fi înlocuite de nimic. In fiecare an merg la mormântul lor și aprind o lumanare pentru ei.
    Buuun…ganditi-va că o mare parte a romanilor cred ce am scris eu mai sus….tragedia e că și mulți născuți după ’90 cred și regreta vremurile de tristă amintire, pe care nu le-au prins…doar din auzite.

  14. #35

    9 mai, ca zi națională, ziua independenței

    • #36

      ar fi o metoda inepuizabila de scandal cu baietii cu regalitatea

    • Aprob pozitiv cu da.

      Mai ales că e și ziua mea.

    • #38

      Cetin ar fi bun un 9 mai si aia de care spui ar trebui sa se multumeasca si cu ziua dinainte de 10 si in definitiv cati or mai fi si oare cat timp o sa mai treaca pana cand vor fi oameni care sa nu stie nimic de regi si alte ifose?Eu zic ca nu o sa mai treaca mult.
      Maddame la multi ani de pe acum!

  15. #39

    Noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc…

  16. #40

    peste o saptamana-doua scoteam de la naftalina hainele de mers la rupt cucuruz, ca doar de aia faceai facultatea de matematica, ca sa bagi o luna de agricultura in fiecare toamna

    • #41

      Asta dacă nu erai deja acolo. La unii practica agricolă începea din timpul vacanței. Dar nu știu de ce te supărai. Nu doar studenții la matematică erau acolo, erau acolo toți studenții, toți elevii și jumatate din armata română.

    • #42

      kkmash pe cartofii lor, cat am urat mizeria aia. nu de altceva, ci din faptul ca eram sclavi. ti-e sete? descurca-te. ti-e foame? mananca niste cartofi cruzi. bine, muncea pulea spataru, acolo mi-am dezvoltat capacitatea de a tinti cand arunc cu orice.