Pentru absolvenții de liceu de anul acesta, muieți-s nu se referă la ce vă gândiți voi, ci la operațiunea de a muia, nu la cea de a mui.

Revenind.
Am un prieten care are câteva hectare de pământ și o casă într-unul din puzderia de sate sărace din ardel, undeva pe lângă Sibiu. E o moștenire de la o rudă decedată, el nu are treabă cu zona, cu pământul și în general nu deosebește o sapă de un corcoduș.

Ce s-a gândit omul, de ce să vând și să iau o sumă nesemnificativă pe tot, când mai bine pot ajuta pe cineva și, eventual, să fac și niște bani.
Așa că s-a interesat prin sat, de o familie de rromâni săracă, care are nevoie de ajutor

Și a găsit o familie cu 2 copii, săraci, fără serviciu, care munceau cu spatele prin sat pe la oameni, trăiau toți într-o chițimie cu o singură cameră, din lut, construită undeva pe terenul primăriei. Săraci, prost îmbrăcați, prost hrăniți, cu adevărat aveau nevoie de ajutor.

Așa că băiatul nostru se duce la ei și le face următoarea propunere.
Eu vă las să locuiți în casă pe o perioadă de 10 ani, cu condiția să aveți grijă de ea și vă dau în arendă 5 hectare de pământ, cu condiția să îl lucrați și 50% din ce vă iese de pe el îmi revine mie.

V-ați aștepta ca oamenii să fie foarte fericiți că se trezesc cu o casă cu 4 camere și etaj, cu canalizare, apă curentă plus grămadă de pământ de lucrat, adică cu bani, nu?

Ei bine nu. Răspunsul a fost

Dar e munca noastră, de ce să îți dau jumate?

Și cam aici s-a oprit totul. A decis că vinde tot, indiferent de preț. Funny, nu?

Foto Mandero, Cocalari, agroromania

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.