Scris de I.P.G
Nouă martie e una din zilele alea care par făcute special să îți amintească de ce e important să ai memorie. Și nu mă refer la memorie de om bătrân care și-a uitat ochelarii pe frunte, ci la memoria aia colectivă pe care românii o tratează cu aceeași grijă cu care tratează și gazonul din fața blocului.
Pe de o parte avem Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia. Povestea e simplă și cumplită în același timp. Patruzeci de soldați romani din Sevastia, care e undeva în Armenia de azi, au refuzat să renunțe la credința lor creștină. Împăratul Licinius le-a dat de ales între a se închina zeilor romani și a îngheța de vii într-un lac. Au ales lacul. E genul ăla de poveste care te face să te simți vinovat că te plângi de aerul condiționat prea rece din birou.
Tradiția populară spune că în această zi trebuie să bei 40 de pahare de vin și să mănânci mucenici, adică acele covrigi mici în formă de opt. Românul a găsit întotdeauna o metodă să transforme orice comemorare într-o ocazie de a mânca și bea. Nu judec, constat.
Partea cealaltă a zilei de 9 martie e mai recentă și mai puțin discutată la mesele festive. În 2010, Parlamentul României a declarat această zi ca fiind ziua de comemorare a deținuților politici anticomuniști. Alegerea datei nu e întâmplătoare. Sfinții Mucenici au fost persecutați pentru credința lor, iar deținuții politici din închisorile comuniste au trecut prin același tip de suferință.
Vorbim despre oameni care au fost aruncați în Pitești, Aiud, Sighet, Gherla și alte lagăre pentru că au îndrăznit să gândească diferit. Mulți dintre ei au murit acolo. Alții au supraviețuit cu trupurile și sufletele mutilate. Iar noi, în 2024, ne certăm pe internet despre prețul la avocado și uităm că acum câteva decenii oameni au fost torturați pentru o vorbă spusă greșit.
Ce legătură au cele două comemorări? Ambele sunt despre rezistență. Despre alegeri imposibile făcute de oameni care au decis că există lucruri pentru care merită să suferi. Că există principii mai importante decât confortul imediat.
Așa că pe 9 martie, dacă bei cele 40 de pahare de vin, poate să îți amintești și de cei care nu au avut luxul de a alege. Și dacă ți se pare că exagerez, întreabă-ți bunicii. Dacă mai poți.
In rest, ca sa revenim la treburile importante, care sunt mucenicii corecti, cei de Cocã, la cuptor, sau ăia ciorbă?
Cum adica ciorba?Eu stiam ca mucenicul este un fel de covrig cu nuca deasupra.De unde si pana unde ciorba?Mai cumpar de la Luca din cand in cand.
Cum sa traiesti in Romania de o viata si sa nu stii ca exista mucenicii ciorba ?! Si parca esti Bucurestean din ce-mi amintesc. Esti un baiat tare deosebit ma Roberte ma
Stai un pic, Robert, tu beștelești moldovenii cu orice ocazie, și de fapt ești familiarizat doar cu varianta moldovenească de mucenici? Hmm… cum ar spune un personaj celebru.
La sud de granița disputată dintre Moldova și Muntenia ( disputată, în sensul că pe acolo lumea e în negare pe tema apartenenței la moldovenism) mucenicii sunt ciorbă.
robert e ca aia care vor legislatie anttigay, iar ei sunt de fapt cu ecou anal
am citit comentariul tau la 05:17 dimineata. “ecou anal” va ramane cu mine toata ziua. mersi
Ba, nu stiu ce sa zic de mucenicii aia care oricum n-am habar sa-i pregatesc, dar la 40 de pahare de vin ma bag! Sa fie in memoria celor 40 dar mai mult in memoria astora de la noi, ucisi si torturati de comunistii dupa care suspina inca prea multi romanasi. (fi-mi-ar scarba!)
Asa ca, in memoria persecutatilor de orice fel, vom cinsti!
Daa… îmi amintesc de un moment mai din tinerețe când eram excesiv de pro… proconsumator, și am decis să țin tradiția, cu încă un pro…consumator. 40 de pahare. Normale, cam de 250 ml. Fiecare. Din ambiție și antrenament, am onorat corespunzător sărbătoarea, bine, nu chiar pe nerăsuflate, că nu doream să ajungem și noi sărbătoriți. Doar că am băut pentru 40 de mucenici, și ne-am făcut muci pentru tot restul nepomeniți cu această ocazie.
Problema cu mucenicii de coca este ca sunt prea comuni si banali, prea stil cozonac, patiserie, paine, ceva ce poti gasi asemanator la orice patiserie din orice colt de strada al Romaniei, sunt ok daca sunt insiropati bine, dar nu au haz ca sa zic asa, sunt prea stil ” paine ” .
Mucenicii ciorba sunt ceva destul de unic, n-ai ocazia sa mananci alt desert asemanator in alta perioada a anului, ceva dulce in stil oala de ciorba, dar daca mananci de la cineva care habar n-are sa faca zeama aia cum trebuie, parca nici ca-ti mai trebuie sa mai incerci a doua oara. Ciorba castiga, e mai interesanta.
Ma dezgusta mucenicii in ciorba, bleah. Ceilalti sunt ok, dar tot o coca ieftina sunt. Merg o data/an cu miere si multa nuca, eu pun si fulgi de migdale si scortisoara pe deasupra.
Cei tip ciorba/supa sunt o delicatesă dulce cu nucă și un pic de gust lămâie adăugat, peste care se adaugă un strat subțire de bucăți de lipie și nucă măcinată, eu așa îmi aduc aminte.
Că tot vorbim de ei, haideți și cu un plating și cu pozele aferente dacă sunteți norocoși și îi aveți deja pregătiți în casă!
Ciorba, sau la cuptor, toti mucenicii sa vina la mine !
Mucenicii sunt mucenici, ciorba e restul.
Mucenicii cu zeamă reprezintă o poezie culinară în care se îmbină armonios zahărul tos, nuca proaspăt măcinată, accente delicate de lămâie cu consistență de gel pe bază de făină, în care plutesc în armonie deplină mucenicii artizanali, la o temperatură și presiune controlată.
ciorba nene. si d-asupra pus din belsug amestec d-ala de nuca macinata cu zahar si scortisoara.
da la fel de bine bag si d-aia ca covrigu. da sa fie insiropati maxim.
Recomand mucenici Dubai
Ti-ai raspuns din articol la intrebare. Cretinii au fost lasati sa inghete intr-un lac. De aici ideea de supa scoasa rece de la frigider cu mucenici in ea in amintirea tuturor cretinilor care au murit pentru iubirea lor fata de matematica si semnul plus.
gunoi imputit
Eu am preferat mereu supa alfabet, nu supa numeral. “Acele covrigi mici”, combinate cu 40 de pahare de vin creeaza fenomenul metasensibil numit si rezistenta la insulina.
daca ciorba aia ar avea si un vizual care sa atraga, poate, poate.
dar arata ca o cufureala. fata de aia moldovenesti care arata intr-un mare fel de iti lasa gura apa.
Acum ce sa zic, daca unora le lasa gura apa la cufureala…
Mereu mi s-a parut ca arata a diaree.
apa cu scortisoara. ugh, detest gustul de scortisoara
ugh, detest gustul de apa
Pai si cati au suferit in inchisorile comuniste ? Ca sa stim cate pahare sa bem. 😀
Lasand gluma la o parte, nu cred ca vreodata o sa mai avem rezistenta ca natie la orice. Suntem mai usor de manipulat ca si coca pt mucenici si nu am fi in stare sa ne mai opunem la nimic.
Daca maine ne trezim cu tancuri rusesti in Bucuresti cateva sute sau zeci de mii o sa fuga, restul o sa zica… “asta este, se poate si mai rau”. 😀
Dar a incercat cineva sa manance ambele tipuri? Eu asa as face.
Mananc la inceput varianta lichida. Dupa ce consum toti 8-arii mici si toate nucile, mai ramane niste zeama dulce. Eh, aia cred ca merge de minune cu astia tip cozonaci. Mai ales ca ei par putin inecaciosi si ai nevoie de lichid sa bei dupa ei, si s-ar potrivi de minune.
Si uite asa ar disparea aceasta dilema.
Apoi putem trece la urmatoarea: otet in salata de rosii??
“ei par putin inecaciosi si ai nevoie de lichid sa bei dupa ei”
44 de pahare te duc cu gandul la ceva?
Nu contează de care. Conform zicalei, nevasta face mucenici, iar amanta – opturi.
buahahahahahahaha
Sa ‘mananci un ‘opt d-ala e ca si cum te-ar obliga cineva sa mananci cozonac – lasati, mai bine ciorba.
Cei moldovenesti, adica covrigii, se consuma bine insiropati cu nuca si cocos deasupra, ca un fel de polonez sau kurtos adaptat la gusturile nostre iar cei dobrogeni(aiai mici in ciorba) se consuma bine scursi cu scortisoara deasupra, fara zeama ca nu-i buna.
Respecatm oamenii care au bagat parnaie ani si poate zeci de ani sau chiar mai rau
(adica au murit) doar pentru ca nu erau de acord cu moskva, e inacceptabil asa ceva si speram ca timpurile alea nu se vor mai intoarce vreodata desi cu micii che de pe temu din ziua de azi totul e posibil…