Citeam azi undeva, dar nu reușesc să îmi aduc aminte unde, o povestire a unui tip care a făcut armata cu mult înaintea mea, despre cum îi învățau comuniștii pe bibanii români, cât de răi și duri sunt soldații americani, vizavi de viața de vis pe care o are soldatul român.

Și îmi aduc aminte ce instrucție cu arma am făcut eu în armată. pentru că, dacă nu știați, foștii pompieri sunt asimilați infanteriei, în caz de cataclism nuclear cu rușii. Prin urmare, dacă aș fi recrutat, aș fi un caporal de infanterie.

Care a fost instruit din punct de vedere militar, în felul următor.
A avut vreo 3 trageri cu arma. A învățat să bată pas de defilare. A învățat gradele din armata română, după care le-a uitat cu succes.

În rest, eu în armată, pe lângă instrucția și munca de pompier, care a fost și încă este, la orice oră din zi și din noapte pot arunca un furtun pe linia de cretă, 25 de metri, am spălat vase, am învățat să demontez pistolul mitralieră, am scris vreo 20 de caiete de tâmpenii despre cum se seceră de la distanță inamicul, cu arme de care probabil nici cei ce au scris chestiile alea nu le-au văzut și în general cam atât.

Deci da, în caz de concentrare, aș fi un bun soldat. Ușor grăsun, ușor bolnav, ușor miop, numai bun să mă iau la luptă cu cei din Spetsnaz.

Ah, și uitam, pentru încheiere, o ultimă pastilă. E haioasă credința tuturor puștilor care nu au mai prins armata obligatorie, că în caz de concentrare, ei nu vor fi chemați.
Haiosă haioasă, va zic :mrgreen:

spetsnaz

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.