Știți bancul cu indianul care stătea pe malul râului și se uita la nevastă-sa cum spăla vasele, moment în care se dezlipește un bolovan și dă peste doamna indiancă, trecând-o spre veșnicele plaiuri ale vânătoarei? La care indianul, sfătos, trage un puf din pipa păcii și zice Damn, son, încă o mașină de spălat distrusă de calcar. Howgh!

Am urât spălatul vaselor de când mă știu. Cu pasiune maximă, pasiune amplificată și de faptul că, fiind copilul cel mai mare, eram și cel care spăla vasele întotdeauna, că doar ce aveam de făcut decât să spăl 20 de farfurii, oale și linguri, cu apă rece, că pe vremea comunismului construiai oameni puternici, nu gladiole, ca acum, care se plâng că nu au apă caldă.

După ce m-am mutat singur, am avut o perioadă în care trăiam pe margine și lăsam farfuriile în chiuvetă, la noroc. Dacă reușeam să aduc vreo creștină pe-acasă, în scopuri biblice, cu siguranță o păcăleam să îmi spele și vasele, fiind simpatic și lăsând impresia de om neajutorat și cu nevoi speciale. Dacă nu reușeam, ceea ce se întâmpla destul de des, după vreo 2 săptămâni ajungeau la gunoi, pentru că dezvoltau viață proprie și eu nu mai voiam să le ating. Sigur, asta până când am descoperit farfuriile de unică folosință și au venit și în București livrările.

Anyway, pot spune că o căsnicie te aduce cu picioarele pe pământ, pentru că, deși eu speram că mi-am luat mașină de spălat vase cu rezistență la calcar și, simultan, procesator de copii, nu aveam niciun râu prin preajmă, era protejată de orice intemperii și chestii de astea periculoase, ea avea pretenția bizară de a spăla vasele cu rândul și nu știu cum se făcea că, întotdeauna, când venea rândul meu, erau mai multe vase de spălat. Lucru de nesuportat.

Așa că, pot să vă spun că, de vreo 15 ani am mașina de spălat vase și este, cred, poate singurul device din casă absolut de neînlocuit, dacă nu vreau să mănânc iar din farfurii de carton. Am schimbat câteva branduri de atunci, toate fac același lucru, cu aceeași calitate, contează detergentul folosit, timpul de spălare, presiunea apei, calitatea ei, folosirea unui anulator de calcar, pentru că nu se știe niciodată când începe să treacă un râu pe lângă voi.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.