Contul meu
Experiența de 12 ani de parenting m-a învățat un lucru. Dacă copiii sunt acasă și este liniște, înseamnă că se petrece ceva primejdios. Asta, prima oară am învățat-o când s-a născut fiul cel mijlociu și l-am adus acasă și am prins-o pe surioara drăgălăașă de 2.5 ani cărându-i pumni printre gratiile pătuțului.
Am primit vineri un pachet de la Playstation, legat de lansarea noii serii Galaxy de la controllerele Dualsense, am desfăcut pachetul, să le fac poze să mă laud pe facebook, gen. După care am plecat în treaba mea prin casă, în timp ce fiica cea mică mișuna pe jos nuștiuce. Și, la un moment dat, simțurile mele antrenate au detectat liniștea profundă din casă. Din păcate, a fost prea târziu…
Exact așa am găsit cutiile, frumos aranjate.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Decat sa te plangi mai bine ai aprecia ajutorul: cele albastre sunt cele mai bune urmate de cele rosii; cele mov sunt la fel de proaste indiferent pe care o vei vrea. Tinand cont de experienta trecuta eu zic sa nu te repezi la cea rosie care pare intreaga, s-ar putea sa fie totusi testata cu limba.
NOU
Well…
NOU
Mai bine asa de 1000 de ori decat fara copil/copii !
Cand nu era juniorul apartamentul semana cu un muzeu de istorie, totul aranjat ..etc. Acum totul este pictat, deranjat , stricat dar ma simt cel mai fericit om.
NOU
a, clar:)))
NOU
Eu vad Quality Assurance: albastrele sunt cele mai gustoase, urmate de cele roz iar pe ultimul loc sunt cele mov. Puncte bonus ca a lasat din fiecare cate ceva, in caz ca altcineva vrea sa se convinga singur.
NOU
Pentru fazele cu dulciuri/mâncare interzise la îndemână m-a antrenat înainte de copil câinele hraparet care rădea orice lăsam pe masa în lipsa mea, inclusiv niște briose cu ciocolata de era sa crape. :))
Oricum, e o delicata aia mică. Sa le pună la loc grațios în formele lor… pai a mea ți le întindea frumos pe covor și le tampona ca pe mașinuțe pana se combina roz cu verde și inventa culori noi.
NOU
Poate ti-au pus si jocul Pac-Man in pachet si nu ai vazut tu?!
NOU
O fi văzut fata logo-ul de la Apple . Mărul muscat – prăjitură muscata .
NOU
Ah linistea…linistea inseamna lucruri diferite de la varsta la varsta…Pe la 5-6 luni a insemnat autodiversificare cu portia de tabuleh a lu’ ma-sa. Pe la 1 an fursecuri sutite si ingurgitate sub masa. Acu un an in colaborare cu fra-su linistea a insemnat un monitor de calculator in minus. Cel mai recent a insemnat o corniza smulsa din tavan, tot ca urmare a muncii de echipa.
Linistea nu e de bine niciodata, e sau cu febra sau cu daune materiale.
NOU
Toate ca toate, poate sunt eu p-afaristă din cauză de lipsă de copii, dar care era problema cu tabulehu’?! Copil cu gusturi fine de mic. 🙂
Ăla parcă e cu mult pătrunjel, bulgur oarecum fiert (opărit, ceva, dar nu grăunțe tari că pt găini) și roșii. Toate destul de mici, cu risc cât de cât scăzut de înec pt bebel.
Că rămâneai flămândă!? Asta să fi fost cea mai mare supărare. 🙂
NOU
Excelenta intrebare! :))) Asta s-a intrebat si pediatra cand am sunat-o. Problema era ca eu eram mama noua si panicata, copilul mi se parea ca se poate otravi si cu lamaie si da, chiar imi era foame si nemernicul avea tabule si in ochi ca isi bagase toata moaca in caserola mea. :))) intre timp m-am mai calmat iar el la 7 ani inca rade tabuleh in timp record. Ala mic da dauna la butoiu cu varza murata dar asta e alta discutie si cum e al doilea de data asta am scutit pediatra de informatii urgente despre meniul zilei. You live, you learn, you relax, you keep your food away from your kids.
NOU
Faza asta îmi amintește când s-a autodiversificat și fii-mea cu un borcan de crema de scutece. Am lesinat pe canapea pe la 5 dimineața după multe nopți nedormite și copilul se juca în țarc, oarecum safe dar nu era nici de adormit pe lângă el, ca deh. A băgat mana prin gratii, a șutit crema semi desfacuta ca abia îl schimbasem și a făcut o îmbălsămare de toată frumusețea. Fix 4 minute am căzut în somn din ala lemn în care nu știam pe ce planeta sunt, ca am numărat ulterior pe camere.
Atât de rușine mi-a fost ca m-a luat somnul ca am curatat dezastrul, am schimbat copchilul și n-am zis nimic nimănui vreo juma de oră pana m-a izbit ca aoleu, dacă a mâncat?? Am intoxicat copilul, ce fac, moare copilul. Pana sa trezesc toată casa sa plec la urgente mi-am făcut curaj și am sunat pediatra deși era aproape 6 dimineața, nici n-avea program. A ras aia de mine, ca primește astfel de telefoane cu copii care “mănâncă” crema de funduleț de la 9/10 mămici și ca de 30 de ani de când face treaba asta nu a murit niciunul de la Sudocrem sau Bepanthen. Ca toți ajung sa le guste, nu se îndoapă cu ele, ca nu-s chiar delicatese și nici gust de lapte n-au, cel mai probabil doar s-a scăldat în ea și cam atât. Mi-a sugerat doar sa mai dorm si eu, ca dacă acum a fost crema, data viitoare poate sa fie vreun obiect ascuțit și atunci chiar trebuie sa ma duc la urgente. :))
NOU
Am înțeles, mamă la primul copil, neantrenată de vreun nepot. 🙂
Aia cu lămâia îmi amintește de o fază: acum niște ani buni, venea ziua mea, m-am apucat să experimentez dacă rețeta mea de înghețată merge și cu altceva în afară de vanilie-ness-cioco și am făcut cu lămâie. A mers uns.
Vine prietena mea, copila mare (cca 5 ani) primește hârtie și creioane colorate, copilul mic (1 an) în brațe la mami. Care-i dă să guste din înghețataei, ăla mic se strâmbă de puteai să scoți 5 memeuri de Oscar, dar linge lingurița. După câteva minute in care noi taca-taca, tipa a constatat că împărțise înghețata cu copilul. Faza e că de fiecare dată se strâmba, dar de fiecare dată lingea lingurița de parcă era ambrozie.
Azi are multiple alergii alimentare 🙁 , dar nu la lămâie, ouă și lactate. 🙂
NOU
Pai cineva trebuia sa testeze si cum tu ai diabet…
Controller-ul (inca mai) functioneaza?
Per total as zice ca esti in cistig….
NOU
De fapt, te a salvat de la o hiperglicemie :))
NOU
He, he, au jucat X si 0 si cine a jucat cu movul a castigat
NOU
Am citit comentariile inainte sa zic ca s-a jucat X si 0 :))
NOU
Tu pari a fi un parinte iubitor, dar corect.
Am vazut exactul opusul intr-un magazin acum cateve zile.
Recunosc, o parte din vina o am eu, de ce am intrat in Pepco.
Arat certificatul verde, si in spatele meu vine o ”doamna”. Cand ii cere dovada vaccinariii ”Evident ca o am , ce eu nu stiu, ma iei de idioata? Oricum nu o sa ma fie obligatoriu si imi incalci drepturile constitutionale”.
Am citit Constitituia, nu imi aduc aminte sa fie dreptul la acces liber in Pepco pe acolo.
Cel mai amuzant e ca in timp ce ”doamna” tot tipa la bietul om cu scanner, plodul s-a plictisit.
Si-a dat geaca jos, si a spus ca ultimul golan ”Imi bag pula”.
Mai mult de 3 ani nu cred ca avea.
”Vai, Damian, nu vorbi asa”.
10 minute pe care le-am petrecut in magazin, ca deh, niciodata nu ai destule caserole, am auzit doar ”Damian, nu’, ”Damian, da , iti cumpar daca nu mai tipi”, ”Damian, nu desface asta” etc.
Se pare ca numele chiar a fost ales dupa cel din Omen, a fost unul din cel mai obraznic copil pe care l-am vazut, dar avand in vedere cum era mama lui, il merita.
Dar noi ce vina avem ?
NOU
Am citit comentariile inainte sa zic ca s-a jucat X si 0 :))
NOU
Am doi papagali si fix aceeași situație, dacă nu se aude nimic ceva coc ei, când șeful face scurt ca purcelul e semnalul de adunare, garantat a găsit ceva de rupt și de obicei păsărica stă de șase sa bată pe cine se duce acolo 😀
NOU
“păsărica stă de șase sa bată pe cine se duce acolo ”
Word!!
NOU
Exact!
Mi-a povestit mama o chestie de cand aveam vreo 3 ani. Pe vremea lui Ceasca, inainte de Paste, era cu treaba prin bucatarie si dintr-o data se prinde ca era prea liniste in casa. Cand a venit la noi, eu cu sora-mea eram foarte ocupati: luam oua din cartonul lasat la indemana, le puneam jos si calcam pe ele, foarte fericiti de rezultat. Si erau vremuri cand nu prea gaseai oua pe toate drumurile.
NOU
“Asta, prima oară am învățat-o când s-a născut fiul cel mijlociu și l-am adus acasă și am prins-o pe surioara drăgălăașă de 2.5 ani cărându-i pumni printre gratiile pătuțului.” – stoic flacau ai, daca tacea in conditiile respective! 😀
NOU
avea cateva zile:)))
NOU
Exact aceeași situație și la noi, înainte de copil mai venea lumea pe la noi și ne intreba dacă chiar locuim acolo … ca e prea muzeu :)))) .Acum e dezastru all the time, însă fericirea maxima!!!
NOU
Nu v-a înspăimântat liniștea niciodată dacă nu ați auzit din camera lor
– Șșșșșt! Că ne-aude mami…
Am intrat amândoi buluc pe ușă.
Erau mai mici pe-atunci, am zis să nu facă vreo trăsnaie și să pățească ceva.
Când intrăm în camera lor, cel mare, cocoțat pe pătuțul celui mic, scria cu o cariocă pe tavan. Ceva hieroglife, arabescuri, chestii greu de definit. Era tot tavanul un nor de semne mistice.
Cel mijlociu desena pe pereți, că atâta ajungea. La el nu erau semne, se ducea de-a lungul peretelui cu linii cât de cât paralele. Ca o harpă celestă cu corzi întrerupte și mov. Erau unele mai mici de un verde deschis dublate cu un maro mai puternic.
Cel mic, în 4 labe se ocupa de parchet.
Am intrat. Ni s-au înnegrit gândurile. Și-am izbucnit în râs.
Lucru pe care l-am regretat mai târziu dar pe moment chiar nu mai aveai ce face.
Așa că am râs.
Vreo câteva zile mai târziu, încurajați de râsul nostru părintesc, am observat că se petrec râsete și chicoteli în baie. Cam de multișor.
Intrăm.
Nu știu acuma cum să vă zic…
Ați fost vreodată la peștera muierii?
Ați văzut stalactitele alea frumoase?
Eh. Așa era la noi în baie.
Ce nu reușise natura în milioane de ani, reușiseră ei în câteva minute.
Pe scurt:
1. se desface hârtia igienică de pe sul
2. se face mototol (ca un ghem mic)
3. se înmoaie ghemotocul de hârtie în cadă
4. se aruncă pe tavan
5. ghemul se lipește și formează o frumoasă stalactită
ARTĂ.
NOU
Cele mai infricosatoare cuvinte sunt astea spuse in soapta si voce de copil: am o idee.
NOU
Paralizezi de-un ochi când auzi așa… Nu?
Bine, eu sunt genul de părinte poznă. Se ia coana Tanța cu mâinile de cap când rămân eu cu ei acasă. De departe, cea mai urâtă fază a fost când…
Stai așa să-ți zic.
Eu aveam o limuzinuță de-asta de serviciu, elegantă, lustruită, scaune de executiv… coana Tanța avea un SUV decențel de cowgirl, dar urât de numa. Băi nene, nu-mi plăcea mașina ei nicicum. Mă rugam de ea de vreo 2 ani s-o schimbăm, culoare urâtă, scaune imposibile, de motor nu mai zic… Mă rog, nu știam cum s-o dau dezlipită de mașina aia, nu știu ce naiba văzuse la ea.
Gheorghe, fiul cel mijlociu, învăța pe vremea aia să meargă pe bicicletă.
Mă uit spre parcare, cum te duceai așa la vale, o ușoară înclinație spre mașina aia urâtă.
Zic:
– Gheorghe, gata! Ești bun pe biclă, fii atent cum faci. O iei așa înainte printre mașini să ieși încolo pe pajiște, da? Trust me, I’m an engineer.
Nu-i trebuie multe unui copil.
Hop pe bicicletă, pedală, viteză, înclinație bună, eram “gata, coană Tanță. îți trebuie altă mașină” când brusc, Gheorghe al meu virează dreapta și intră cu cornul bicicletei fix pe ușa mașinii mele și-mi lasă o dungă ce n-ai văzut tu niciodată.
Nu am cum să-ți zic, dar am simțit că e magnet în aer. Mi s-a ridicat părul pe mine…
– Băi Gheorghe, băi, de ce-ai tras băi dreapta?
– A, păi în stânga era mașina lu’ mami…
NOU
Hahahaha, cata loialitate feroce 🙂 smart kid si karma te-au rezolvat.
NOU
Asta e ca-n duma aia de pe Reddit cu copilul care plânge să nu se urce mami în pom să-i dea jos nu știu ce că poate cade și se lovește și să se urce tati. 🙂