Așa cum nu știi de ce o baladă cu crimă e operă fundamentală a poporului român, în viața oricărui părinte vine momentul când copilul te întreabă ceva și tu nu știi ce să răspunzi.
– Tati, tati, eu cum m-am născut?
– Întreg, sper…

Băi și mă gândesc că noi genul ăsta de întrebări îl puneam pe stradă nu acasă. Ai noștri erau ocupați, noi învățam anatomie la șeptica. Băi băiete, erau niște cărți de joc… mi-aduc aminte și-acum, ce blondă beton era dama de roșu… Pfaoleu. Pierdeam mâna dar nu dădeam dama de roșu nici mort.

Și pentru că n-am de unde să cumpăr cărți de joc și nici nu vreau să ajungem la “mami, ce-i ăla orgasm?” “nu știu, întreabă-l pe tac-tu”, am hotărât să le spunem copiilor care-i treaba cu sexul din timp, ca să nu avem surprize.

Se așează toți în jurul meu și încep.
Era o noapte neagră.
În Brașov era liniște.
La poalele muntelui susura ușor un pârâiaș.
Deodată se auzi un urlet.
Ăla mic sare de pe scăunel:
– Era un lup? Era un lup?
– Nu, tati, era un vecin din blocul de vizavi.
Ea era încuiată în camera ei iar el urla pe geam – din altă cameră.
– Loreno, deschide fă, n-auzi?
– Nu-ți deschid, mă, nu-ți deschid. Că ești beat și faci scandal.
– Cine e, fă Loreno, ăla din pat de la tine?
Ea nu răspundea și stingea lumina.
El atunci se enerva și-i arunca din hainele ei pe geam.
Arunca și plângea.
– Te iubesc fă Loreno, te iubesc…
Am început bine lecția de educație sexuală, nu?

N-apuc să văd continuarea că aud o bătaie în ușă.
Aoleu, poate-o fi Lorena.
Deschid, era recepționera.
– Vă caută cineva la telefon.
Nu erau telefoane mobile pe-atunci, primeam telefon la recepție.
Alerg pe scări, iau receptorul, era Tănțica. Mama voastră.
– Alo iubitule, am ajuns în gară, vino să mă iei.

Ca să înțelegeți contextul, eu eram la niște cursuri în Brașov, coana Tanța bătea Europa cu niște delegații. Nu ne văzusem de vreo 3 luni.
Și-aici le povestesc la ciutani cum oamenii trebuie să-și spună lucruri frumoase, cum motivul esențial al unei relații (de naivi ca noi) trebuie să fie dragostea, cum trebuie să fii responsabil pentru că în urma sexului pot rezulta copii, dar până la sex trebuie să existe un drum de cunoaștere care să nu dilueze admirația și încrederea, însă, orice-ai face, să fii tu.
Să nu-ți ascunzi caracterul.
Să iei flori dar să fii tu.
Așa sunt oamenii când se îndrăgostesc: se prefac.
Cică dragostea scoate ce-i mai bun din om.
Sanchi, el se preface.
Scopul lui e să facă sex.
Al ei e mai divers, dar și ea se preface.
De-aia după ani și ani ajung să nu-și mai recunoască partenerul.
– Dragă, dar nu erai așa proastă când te-am cunoscut.

Apoi le-am spus copiilor cum ne petreceam noi ore întregi la telefon, cum din vorbă-n vorbă ajungeam să ne spunem lucruri care înfierbântau spiritele și se uita aia din recepție la mine când luam stâlpul în brațe…
Ce s-o mai lungim, ideea era că abia așteptam să ne vedem.
Așa că de cum m-a sunat, am lăsat spectacolul pentru ceilalți vecini, am sărit în mașină și m-am dus la gară s-o iau.
Ăla a fost momentul în care Tănțica a știut că sunt un bărbat deosebit și responsabil.
Dar, mai presus de toate, sunt un bărbat care nu-și ascunde caracterul.
Pentru că nu m-am dus și eu ca orice om cu un buchet de flori, ci am sosit la gară cu o pereche de chiloți de-a lu’ Lorena agățați în antenă.

La voi cum a fost lecția de educație sexuală?