Ştiţi care e tradiţia seculară românească? Nu este crăciunul, nu este paştele, nu este boboteaza. Nu.
Tradiţia româneascăi este călcatul în picioare la cozi.

Ne reculegem in ajunul învierii mântuitorului? Nu putem să o facem decât in faţa bucatelor tradiţionale, cum zilnic ne pisează tinerele cu 2 neuroni de la pupitrul ştirilor de la orice televiziune. Asa că ne imbarcăm, cu căţel, cu purcel, şi ne ducem să ne aşezăm la cozi la hypermarketuri.

Vine Crăciunul? Păi ce ar fi Crăciunul fără bucatele tradiţionale băgate la burdihan? Deci, supermarket.
Eu, ca orice om cu tendinte occidentale în cap, dau să intru in Real azi, să îmi iau o cola. Jesus, mi-a venit să o iau la fugă. Se alergau oamenii pe acolo, se călcau pe bătături cu cărucioarele, se aruncau pâîni in coşuri de la distanţă, răcnete cu indicaţii despre cate kile de caşcaval să ia consortul, bătaie pe ultima roşie sau ultimul castravete din coşurile de pe culoare.

Dar ce pioşi vor fi toţi, în sfanta noapte de paşti, cu lumânarea si oul în mâna. Cum îşi vor face ei cruce cu sfântă evlavie, şi cum vor muşca din bucata de cozonac, câstigata cu preţul transpiraţiei si înjurăturilor de pe culoarele magazinelor.
Şi-aşa mai bifăm o sarbătoare.

Românii sunt un popor pios şi ortodox prin excelenţă. La noi s-a inventat sfinţirea.
Sunt sigur ca daca Iisus Hristos ar fi auzit de Burebista, ar fi venit să fie răstignit in Dacia.
Şi in timp ce i s-ar fi bătut cuiele in mâini, ar fi suspinat:

Mânz, viezure, miere, pârş, barză, brânză….

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.