Povestea cu Iyah May e foarte funny si legată de zilele în care trăim. Femeia este, probabil, antivax, fana idiotului de la Tesla, tot tacâmul. Mai e si medic.

Pe de altă parte, face si muzică. Bună, proastă, e irelevant, de exemplu cea de fata imi place.
Iar in versurile muzicii ei isi pune, evident, părerile si credințele proprii, in versuri, asa cum e si normal.

Si aici vine partea funny. Managerul ei a abandonat-o, daca nu schimbă versurile. La fel a făcut si casa de discuri, rupt contractul dacă nu schimbă mesajul.

Si e foarte, foarte fucking deranjanta aceasta dictatura a liniei general acceptate de puterea actuala. Suntem foarte liberi, suntem democrați si alea până când unul nu mai are aceeasi părere ca și noi, prin urmare îl expulzam, il scoatem in afara societății si gata. Până își intelege greșeala si revine la ganduri mai bine. Un fel de soft nazi style. Atâta tine democrația. Cât timp este așa cum credem noi, majoritatea. După aia e gata, se manifesta autarhia, nu avem nevoie si de alții.

După care ne mirăm că iese Trump sau că Musk a devenit cel mai bogat om din istoria planetei.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur