Scris de Dragos Coste

„Proiect recrutare, firmă mică (50 angajați). Rol administrativ.

Owner : „Andra, îți urmăresc activitatea, e grozav tot ce faci (bla bla bla complimente).
Ajută-mă pe recrutare că nu găsesc nimic bun. (….) Vreau în shortlist numai candidați cu studii superioare. Nu stau de vorbă cu ei dacă nu au facultate, licență. Personal nu stau de vorbă cu oricine. ”

Eu: „X, cred că nu m-ai urmărit suficient. Eu nu am terminat facultatea, nu am nici licență, așa că nu cred că sunt aptă să recrutez „ceva bun” ”

.

Diploma nu decide cât potențial este în tine. Diploma nu garantează calitatea ta ca resursă umană. Și nu e un indicator al capacității persoanei.”

Postarea de mai sus aparține unuia dintre recrutorii de top din România.

Personal, cred că este în cel mai bun caz inexactă și în cel mai rău caz doar o altă tentativă de a achiesa culturii progresiste de care începem să ne lovim din ce în ce mai des.

Ori, dacă nu îmi pasă foarte mult la nivel personal, având deja un CV lung de 20 de ani și plin de experiențe relevante – ceea ce a postat doamna este aplicabil sutelor de mii de tineri absolvenți ce se bat anual pe joburile listate în piață.

Am crescut auzind peste tot că „diploma e irelevantă”, că „experiența e ceea ce se caută”, că „te poți șterge la cur cu facultatea în ziua de azi”.

Probabil că această mentalitate a început să prindă și unul dintre efecte este ducerea în desuet a dovezilor de educație terțiară/universitară.

Nu știu despre alții, dar pe mine liceul și facultatea m-au format bine de tot în perspectiva traiectoriei profesionale ulterioare.

Da, am chiulit de-am rupt, am băut, am călătorit, am copiat, dar ceea ce mi-a fost predat de către profesorii mei s-a sedimentat și a reprezentat un factor covârșitor în succesul ulterior.

E „știut” că numai cine nu vrea, nu face carte, însă ducerea la polul opus, prin care norocoșii soartei învață din surse alternative – reprezintă doar excepții care confirmă regula.

„Da boss, dar uite la cei care au creat companii de sute de miliarde, ei cum au putut renunta la facultate ?”

Corect, dar ești dispus să îți asumi riscul de a ajunge pe drumuri ? Câți își permit asta ? Nu suntem cu toții genii.

Apoi, nu e suficient să ai surse de informare la dispoziție, trebuie să și știi să înveți, ori sunt prea puțini cei care știu să învețe, știu să caute, știu să se documenteze.

Acele „google skills” sunt critice, în special în domeniul IT unde este posibil să începi cu programare structurată în primii ani ai carierei, dar să ajungi după 10 ani la baze de date, SaaS sau game-development.

Se va întâmpla să fii nevoit să o iei cumva de la zero și „școala vieții” nu te va ajuta prea mult, dacă nu ai bine implementat acel „workflow” al învățării pe care doar școala ți-l poate oferi.

Lenin a spus „Învățați, învățați, învățați”.

Să învățăm deci, dar nu haotic, nu pe sărite, ci metodic, cu claritate și ambiție.

Poate chiar în facultate.

Viața noastră poate depinde de asta.