Intrăm în linie dreaptă spre alegeri, prin urmare, se arată pisicile

Daca stai asa si te gandesti ce proportii are rateul nostru. Noi nu ratam din saracie, dam rateu inconjurati de lux, din fucking cel mai mare palat de pe planeta, placat cu un milion de metrii cubi de marmura.

Mai bine ar face un campus universitar in stil englezesc din casa poporului. In ideea asta:

**
V-aș provoca să continuăm exercițiul nostru de imaginație și să vedem cum se construiește o universitate? Să zicem că se găsește un filantrop cu mulți bani care vrea să înființeze și să organizeze o universitate în așa fel încât să faciliteze învățarea prin contaminare. Ce ar avea de făcut? Iată câteva sugestii. Mai întâi, e nevoie de un loc care facilitează studiul. O universitate are nevoie de o mare bibliotecă. Nu vă gândiți doar la cărți. E nevoie de spațiu de lucru confortabil, legătură bună la internet, suficiente bănci de date electronice cât să faciliteze accesul la informația de ultimă oră. Suficiente mese, scaune, fotolii, spațiu de studiu și de reflecție, însă conectat la lumea globală a hiperspațiului. Această bibliotecă trebuie să stea deschisă non-stop (ca în marile campusuri americane) sau minimum 12 ore pe zi (ca în campusurile englezești). E nevoie apoi de spații care să faciliteze comunicarea: săli de tipul „common-room” în care să existe scaune confortabile, tablă, cafea – și în care profesorii și studenții să poată sta de vorbă. Cumva, aș vedea sălile de curs și seminar ca niște extensii ale acestor spații ale comunicării deschise, locuri în care universitarii se organizează să lucreze împreună. Laboratoarele ar fi pasul următor – iar laboratoarele trebuie nu doar dotate cu aparatură, cât interconectate între ele, și cu laboratoare similare din străinătate. Cel mai prețios dar pe care ni l-a adus secolul XX este posibilitatea de a extinde modelul colegial al universității și învățarea prin contaminare la scară planetară. Pot colabora cu colegii de la New York și Sidney, Belgrad sau Londra, Hamburg sau Cluj, pot învăța de la ei, așa cum studenții lor pot învăța de la mine, sau colabora cu studenții mei de la București. În sfârșit, într-o universitate e nevoie de spațiul în care cercetătorul sau studentul să se poată retrage să lucreze: biroul de lucru. Ideal, birourile s-ar agrega ca într-un fagure în jurul spațiilor comune de discuție, și ar fi aproape de bibliotecă și de laborator.
**
Copiat de aici:
letstalkaboutbooks.blog/2023/10/13/universitatea-si-invatarea-prin-contaminare/