Contul meu
Japonia va aproba pastila pentru avort, dar femeile ar putea avea nevoie de consimţământul partenerului
Bine, titlul e ușor tendențios, în Japonia femeile oricum au nevoie de acordul partenerului pentru a avorta. Dar e o discuție cel puțin interesantă, pe această bază.
Teoretic, femeia fiind cea care duce sarcina și care, în majoritatea cazurilor de abandon familial, rămâne cu copilul și își ca face praf viața, după acest moment, are tot dreptul de a decide singură dacă dorește sau nu să ducă o sarcină la capăt. Iar formularea din legea japoneză este complet stupidă, există relații sexuale consimțite între străini din care pot rezulta greșeli. Cum facem atunci, punem femeia să alerge după un necunoscut să îi ceară voie să avorteze? Cum oprim abuzurile, cum facem ca acel necunoscut să nu o șantajeze din greu pe tema asta, plătești sau faci un copil și te speli pe cap cu el? Cum faci cu relațiile pasagere, în care sunt doar prieteni și se despart, iar el dorește să se răzbune pe ea și o obligă să aibă un copil?
Daaaaar, consider că, atunci când cei doi parteneri sunt într-o uniune legală, precum căsătoria, atunci da, tatăl trebuie să își dea și el acordul pentru a renunța la copil, pentru că și el face parte din viața lui, și el participă la tot, și el are visuri de viitor alături de femeia de lângă el, iar o decizie de genul acesta se ia de comun acord.
Desigur, poate mă înșel.
Discutați.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Sigur nu, dacă sarcina este cu probleme (nu a apărut consensual – adică femeia sa accepte ca ar putea rămâne însărcinată – ex viol sau partener care ‘uita’ de protecție, sau dacă amenință sănătatea femeii, în orice fel). În rest se poate dezbate, aș spune ca un NU general este prea mult.
Părerea mea este ca în general femeia obține acordul în mod informal, chiar dacă nu oficializat/legalizat/whatever (sau dacă nu-l obține, pe potențialul tata oricum nu-l interesează progenitura). In cazul unui cuplu care a decis în comun sa facă un copil aș spune ca este cea mai clara situație pentru un DA (cu amendamentul din prima fraza). Pentru comparație sa vedem o situație oarecum similară – are dreptul o mama surogat (care s-a angajat sa poarte sarcina pana la termen) sa facă avort ? Sa nu uitam ca în societățile care-și permit astfel de probleme moralo-etice, rata natalității este oricum abisala. Probabil de-aia se și ridica ideea la fileu în Japonia.
NOU
Lasand la o parte argumentele absolut logice si de bun simt ca e trupul ei care se modifica, ea trebuie sa suporte toate durerile, modificarile hormonale si tot ce vine la pachet cu o sarcina, imi pun urmatoarea intrebare: ce fel de om esti tu, sa iti poti dori un copil cu o femeie, copil pe carea ea nu il doreste? Legea asta e facuta pentru animale si psihopati
NOU
Daca pui problema asa, nu se aplica si reciproca? Adica ce fel de om este o femeie care alege sa faca un copil cu un barbat care nu si-l doreste?
Razpunzand la intrebare, consider ca este decizia femeii daca pastreaza sau nu un copil, indiferent daca este intr-o relatie serioasa sau a fost doar o aventura de o noapte.
NOU
Daca-i majora e fix treaba ei. Daca nu e intre ea si tutorele legal.
NOU
Holy shit… Să decidă tutorele legal e mai rău decât să își dea acordul și tatăl…
NOU
Idee de afacere: pentru 100.000 de yeni ma declar ala care te-a lasat gracida si-mi dau acordu’ sa avortezi.
NOU
iată
NOU
Se ajunsese la o chestie decenta: femeia decidea ce face cu corpul ei si putea intrerupe o sarcina. Simplu si elegant, nu era o filozofie. Acum au iesit prosti din toate cotloanele si se fac auziti si mai nou s-a si politizat grav treaba. Poti fi unul care nu si-a futut femeia de 2 ani(dar fute curve de ziar), pot fi femei la menopauza la 40 de ani si brusc l-ai cunoscut pe Isus, pot fi N chestii ce in final nu au tangenta cu realitatea dar au o chestiune/vot/parere/etc despre asta si nu in sensul bun. Si realitatea e ca o femeie poate calca pe bec si ramane gravida si ar trebui sa poata avorta fara atata tam tam. Nu stiu … plm… ne ducem parca spre un nou ev mediu. Unul semi asumat. A fost antichitatea, a luat avant stiinta si arta si tot ce ne impinge in fata. Si apoi am trecut spre o isterie religioasa si tot ce a fost frumos a disparut si tot ce a fost uman a fost sters. Prostia si-a aratat cea mai hidoasa fata: s-au ars carti, s-au distrus opere si temple si ne-am intors in intuneric. Nu invatam nimic: religia se intorce acum pe cai mari, vracii de rit nou prospera, lume se prosteste.
NOU
Sa nu uitam ca s-a inceput inclusiv cenzurarea unor filme sau carti. Si nu ma refer la tarile musulmane sau comuniste.
NOU
Corectitudinea politica este noua Inchizitie.
NOU
Doar femeia să aibă dreptul, ideea e simplă, vrei copii? fă cu cine dorește să-i facă, doritoare mereu sunt.
NOU
Parca ar suna mai corect :” Are femeia nevoie de acordul celui cu care si-a pus-o, pentru avort?”
Raspuns: – Nope
Sunt atat de multe circumstante care duc la o sarcina, incat legea sau ce-o fi a japonezilor pare de domeniul SF, de facut un film pe tema asta, nicidecum in viata reala.
Stai! Este pastila pt avort? Adica se poate lua pana cand? Sunt in urma,aoleu…
NOU
Pe lângă “pilula de a doua zi” există avortul medicamentos. Nu știu dacă implică doar o pastilă.
NOU
Pastila + niste ovule. Been there.
NOU
In momentul in care partea feminina nu mai doreste un copil, adica emotional nu mai e dispusa sa se mai ocupe de inca unul, ar trebui sa inceteze discutia.
Nu e obligatoriu ca fiecare familie sa aiba mai mult de un copil.
Sau ca daca ti-a placut sa te f-ti acum tre sa suferi.
Nu e obligatoriu sa nasti un copil care o za iti futa viata pentru ca nu il vroiai, si caruia o sa ii futi viata la randul tau pt ca nu il suporti, nu il vroiai, ai fost obligata sa il faci.
Mai incetati cu idealizarile. Daca mama NU VREA ACEST COPIL, si el si ea (si voi implicit) o sa aveti o viata mizerabila.
NOU
Nu știu dacă nu îți iubești al doilea pe copil pentru ca nu l-ai vrut, cu siguranță îl iubești de te piși pe tine, la propriu, dar dacă nu te simți și nu ești în stare sa o iei de la capăt, cel mai probabil chiar nu ești, iar asta se va răsfrânge asupra copilului nou, asupra primului copil, asupra soțului, asupra întregii familii. Asta cu iubirea nu cred ca e o discuție. Eu as vrea 20 de copii după ce am “gustat” din ce înseamnă iubirea pentru propriul copil, jur. 100 as vrea. Dar știu cât de greu e și ma opresc la unul, știu că nu e doar despre iubire și momente frumoase și cred ca aș fi prea instabilă psihic și probabil distructivă dacă as trece prin cel puțin încă pe atât cu al doilea copil. Unele femei sunt mai puternice și curajoase, eu îmi știu limitele.
NOU
Ar putea sa reduca cazurile de razbunare, obligand partenerul care refuza avortul sa participe considerabil la cresterea copilului pana la 18 ani (sau cat o fi in Japonia).
Chestia cu sarcinile accidentale este tricky si nu are un raspuns corect. Exista sarcini din culpa comuna, accidentale, barbatul scoate prezervativul, femeia minte care ar fi pe contraceptive etc.
Multe feministe vin cu: daca nu-ti convine fa vasectomie sau ține-o in pantaloni. La fel as putea sa le raspund sa isi lege trompele, daca nu le convine.
Are Dave Chappell o faza intr-un Netflix special cu privire la avort: if you have the right to kill the fucker, at least let me abandon him.
NOU
Sunt femeie și am vrut să-mi leg trompele. Știi ce greu e să găsești un medic dispus să facă asta? Că dacă ma răzgândesc? Păi nu cumva asta e treaba mea? Doar nu alerg medicul dup-aia, că nu m-a consiliat psihologic. Eu am venit la el cu altă problemă.
Cât despre Chappelle, eu știu că e o glumă și e dusă la extrem, dar avortul presupune să omori un fetus, pe când tații abandonează oameni formați, cărora le fut viața prin abandon.
NOU
Eu as discuta si m-aș pune de acord cu partenerul daca vrem sau sau nu vrem sa incepem sau sa ducem o sarcina la capăt. Așa mi se pare normal în relația pe care o avem. Dar nu știe statul ce fel de relație am eu in spatele aparențelor, deci prefer să rămână decizia în mână femeii.
NOU
Daca prostul vrea cu dinadins copilul atunci bine,dupa nastere sa ii dea lui copilul.
NOU
Exact. Dacă femeia vrea copilul și bărbatul se opune, să-și asume scris că va primi custodia completă a copilului din ziua 1 de viață, să se ocupe exclusiv el de copil. Fără pensie alimentară din partea femeii.
Și eventual s-o despăgubească financiar pe femeie dacă i se întâmplă chestii nașpa din cauza sarcinii sau nașterii.
NOU
“caruia o sa ii futi viata la randul tau pt ca nu il suporti, nu il vroiai, ai fost obligata sa il faci.” Socant!
Eu pe astea/astia care nu-si “suporta” copilul i-as impusca! De zece mii de ori. Daca esti un astfel de monstru, nu aduci copii pe lume! Punct.
Altfel sunt de acord ca femeia sa aiba ultimul cuvant in cele mai multe situatii.
NOU
Pai exact despre asta vorbim
Dreptul de a nu aduce pe lume un copil pe care nu il vrei
Adica avort
NOU
Inteleg dreptul dar daca se intampla, totusi, sa vina copilul, atunci nu poti avea atitudinea criminala de a nu-l “suporta”. Copilul ala are dreptul la dragostea si grija parintilor. Este lege dar orice parinte normal nu are nevoie de lege ca sa-si iubeasca copilul.
Mai adaug ca pilula pentru avort este o experienta teribila, traumatizanta, menita sa descurajeze alte tentative de avort.
Este mai bine ca femeile sa se blindeze cu anticonceptionale decat sa ajunga la avort.
NOU
Pasager, calm down. Am făcut un avort acum mai mulți ani cu inima deschisă și fără nici o remușcare. Experiența (cel puțin pt mine) nu a fost mai neplăcuta decât un banal control medical. Dacă e cazul, voi mai repeta procedeul.
Iar opinia ta se încadrează foarte bine in politicile anti avort ale republicanilor din SUA. Ce va mai place sa le dictați altora ce sa facă cu propria viața și propriul corp.
Edit:typos
NOU
@sheridan Ai inteles exact ce ai vrut tu nu ce am spus eu.
NOU
Femeia poate sa faca ce vrea cu corpul ei.Punct.
NOU
Hai sa punem problema asa. Esti intr-o relatie cu una. Sa zicem ca dureaza de ceva vreme, cativa ani, a trecut deja si prin unele incercari … . Stati impreuna, normal, dar inca nu s-a pus clar problema casatoriei. E stadiul acela in care lancezesc multe relatii, cu prieteni comuni (cupluri, binenteles, unele casatorite, altele nu, altele pe cale sa), s-au cunoscut si parintii intre ei, ati ales si v-ati cumparat cateva bunuri pe care le folositi in comun, va ganditi si la o casa … . Si intr-o zi, asa, pe la micul dejun, iti spune, cam balbaindu-se, ca e cam ingrijorata, ca i-a cam intarziat, ca o sa-si faca un test, desi ea si-a luat pastilele la timp. Te cam balbai si tu, ii pui niste intrebari tampite despre calendar si eficienta pastilelor. Poate te si intrebi daca nu cumva te incearca, sa vada cum ai reactiona daca …? Sigur, va plac copiii, sunteti morti dupa cativa dintre plozii prietenilor, dupa altii mai putin. Si, peste cateva zile, cand astepti povestea obisnuita despre cat de jigodie e sefa si ce fraiera e colega, iti spune, apropo de ce ati vorbit in urma cu cateva zile, ca da, era insarcinata, dar a facut avort. Mai departe, nu stiu ce sa scriu.
NOU
nu ar exista un Mai departe, drumurile noastre s ar desparti
NOU
@Arhi, exact… Corect, corpul ei, decizia ei, dar se presupune că într-o relație deciziile majore le luați împreună. Sau măcar ceri și părerea partenerului înainte. Daca as fi in situația asta și ar discuta cu mine înainte, replica ar fi ceva de genul “Decizia finală îți aparține, dar mie mi-ar face plăcere să îl păstrăm”. Sigur as fi trist după avort, dar nu as fi un monstru sa o oblig, nici nu știu cum ar fi posibil.
Că sa fac o paralelă, cum ar fi ca într-un cuplu de ceva ani împreună, și care au discutat de copii în viitor, el sa vina într-o dimineață și să anunțe că și-a făcut vasectomie ireversibilă?
NOU
absolut, gandesc exact la fel
NOU
Sunt totalmente de acord ca opțiunea femeii să fie hotărâtoare, fiindcă e vorba, în ultimă instanță, de corpul ei. Totuși, de dragul egalității ar fi echitabil ca bărbatul să fie exonerat de orice responsabilitate legală de întreținere a copilului în cazul în care se exprimă contrar deciziei femeii de a duce sarcina până la capăt, lucru care să implice totodată și decăderea tatălui din orice drept privind copilul, precum orele de vizită. Iar această decădere să poată fi ridicată la cerere de către tată sub condiția asumării obligației de întreținere și având în vedere interesul superior al copilului, precum și opinia mamei (cei din urmă e un factor subiectiv în cazul în care e contra, dar hotărâtor când e afirmativ) – unde mă gândesc la situația în care mama și-a întemeiat o familie cu un alt bărbat, iar instanța poate să decidă că acel copil poate crește într-un cadrul normal și armonios, nefiindu-i afectat interesul copilului, caz în care instanța poate să respingă cererea, însă, în cazul în care mama își exprimă consimțământul în sensul admiterii cererii, instanța să aprobe respectiva cerere-.
NOU
Ce fel de om trebuie, totusi, sa fii stiind ca undeva, in lume, exista un copil care-i al tau, carne din carnea ta si sange din sangele tau si tie sa nu-ti pese de el?!
Daca nu l-ai dorit si el totusi a venit, regulile se schimba, nu mai sunt valabile alea de dinainte de venirea lui.
Imi amintesc ca o cantareata a facut un copil cu un actor, cel din urma nedorindu-si copilul si imi amintesc cum vaca de ma-sa il punea pe copil sa-i iese in drum boului de tata care-l respingea de fiecare data! Ce dureros trebuia si trebuie sa fie pentru copilul ala aflat intre doi dobitoci!
NOU
din pacate, enorm de multi oameni sunt asa
NOU
@Arhi Suntem niste bestii, asta e.. Suntem ceva ce pamantul nu ar trebui sa suporte! Scuze, azi e si ziua copilului si din cauza asta, subiectul e si mai sensibil..
NOU
@Marian, mi se pare cel mai cinic punct de vedere ăsta. :)) Cum adică, te las gravidă, n-am chef sa fiu tată, deci descurcă-te. Peste vreo 2-3 ani, mai călăresc lumea, ma plictisesc de destrăbălare, între timp tu, femeie, ai născut, bocit, crescut copil de una singura, ai îmbătrânit 5 ani intr-unul, iar eu parcă am chef să văd cum e viața de tatic. Hmmm, ia stai mă că parcă aveam un copil pe undeva. Dap, hai că acuma vreau din nou, sun fraiera și ii zic să mă prezinte în rolul de tatic yay.
Nu știu dacă ai copii, dar a fi tată și mamă nu e ceva on/off, nu te trezești azi și ai chef sa vii la munca iar mâine îți iei câteva zile libere și tot asa. Când pornești la drum, tragi pana la capăt. Dacă nu pornești la drum, îți vezi de drumul tău paralel și nu calci stanga-dreapta pentru ca nu e nimeni dator să își dea viata peste cap să accepte o figura paterna când are ea, figura paterna, chef să apară și sa dispară. Ca mamă, care e trup și suflet pentru copilul ăla din momentul conceperii, nu aș vrea să te văd nici în poză la 500 de km distanta de copilul pe care l-am crescut și educat singura, după ce tu l-ai refuzat din momentul în care era un embrion. Nu îți datorez nici eu, nici copilul, privilegiul de a fi tată. Că tată nu ești doar fiindcă am avut o noapte cu finalizare cu tine.
NOU
De acord doar cu prima parte. Barbatul nu vrea sa fie tata, femeia vrea. Ok, barbatul da o semnatura ca el nu vrea copil si cu asta si-a anulat definitiv orice drept legat de copilul respectiv, dar si orice obligatie financiara.
Sa poata peste 10 ani sa se razgandeasca mi se pare o tampenie.
NOU
In general parerea mea e ca nu ar trebui sa fie nevoie de acordul barbatului pt avort.
Asta nu pentru ca nu as fi de acord cu principiul care sta la baza acesti idei, ci pentru ca in practica sunt multe situatii in care barbatul nu ar trebui sa aiba aceasta prerogativa (de la viol la relatii pasagere la abuzuri etc) si nu cred ca se poate controla aplicarea asa incat sa se elimine aceste situatii.
Si oricum, daca e nevoie de acordul barbatului la avort, atunci ma intreb de ce nu ar fi nevoie de acelasi tip de acord si pentru a pastra copilul, moment in care o dam in diverse.
NOU
Nu si punct.
NOU
deci practic tu, ca sotie a mea, decizi daca avem copilul sau nu, fara drept de discutii si apel?
NOU
Intr-un cuplu functional, discutia ar trebui sa fie “vrem sa facem un copil?” sau “vrem sa mai facem inca un copil?”, inainte ca femeia sa ramana insarcinata, si nu “vrem sa pastram acest copil?”, dupa ce a ramas insarcinata.
Daca totusi se intampla o sarcina accidentala, raspunsul ar trebui sa existe deja si sa nu mai fie discutii.
NOU
Evident ca discutii pot sa existe, mai ales cand e vorba de o casnicie/relatie serioasa. Dar dreptul final de decizie e strict al persoanei care isi pune sanatatea, viata, cariera, timpul in joc.
NOU
complet de acord, in urma unei discutii. evident, discutia poate avea urmari pentru cuplu. dar nu la modul Iubi, nu pot acum, ca am facut un avort azi, pentru ca aia nu e relatie. iar tu fix asa prezinti optiunea feminina
NOU
Iti place sau nu, sotia afla inaintea ta ca a ramas insarcinata. Si poate lua masuri fara ca tu sa afli vreodata. Sigur ca aia nu mai e relatie de cuplu, dar asta e alta discutie.
O lege de genul asta, care s-o oblige sa vina cu act semnat si stampilat de tine daca vrea sa faca avort, ar duce probabil la reaparitia avorturilor clandestine de pe vremea lui Ceasca.
Plus ca de unde stiu aia cine e tatal? Se poate prezuma ca e sotul, in cazul femeilor casatorite, desi nici acolo nu e sigur (poate chiar de aia vrea sa faca avort fara sa-ti spuna, ca a ramas cu vecinul), dar la cele necasatorite ce faci?
NOU
nu vorbeam cu tine si ma refeream strict la intrebarea respectiva
NOU
Judecand la rece, da, aparent sunt multe aspecte care, din perspectiva noastra, sunt aiurea si nu au sens.
Judecand dupa faptul ca este vorba de Japonia, adica o natie care este inaintea celorlalte cu cativa zeci de ani, eu zic ca inca nu avem capacitatea de a intelege. Nu mai vorbim de cultura lor, total diferita de a noastra.
NOU
Sunt inainte tehnologic insa nu si uman. Japonezele au o pozitie inferioara in familie, societate. Adolescentele sunt acostate de barbati de toate varstele, in public, sunt pipaite, li se vorbeste vulgar si nu le apara nimeni. Faptul ca Japonia a fost izolata de lume aproape 300 de ani s-a lasat cu urmari in ce priveste evolutia pe plan uman, social si cultural. In partea aia a Asiei, structura sufleteasca a oamenilor este mai dura.
Sa nu uitam ca pe acolo se mananca caini si pisici. Daca asta se poate numi civilizatie apai eu zic nu, multumesc, raman la inapoierea mea in care mai bine mor de foame decat sa-mi mananc prietenii.
NOU
m.stiri.tvr.ro/sinucidere-pe-calea-ferata-povestea-tulburatoare-a-femeii-care-s-a-aruncat-cu-copiii-in-fata-trenului_821267.html
Cam asta se întâmplă când bărbatul decide cum dispune de trupul femeii. El se aștepta la un nou membru în familie, nu să îi fie decimați ăia deja existenți.
By the way, erau penticostali.
NOU
Eu cred ca femeia are upper hand in mod natural in toate discutiile legate de nastere si avorturi, plin simplul fapt ca e prezenta in mod activ.
Viitorul copil si ulterior adult nu e reprezentat, deci nici drepturile sale nu sunt afirmate sau “enforced”.
Pentru ca are si puiul ala de om niste drepturi acolo, cum ar fi cel la viata, nu ?
As privi mai circumspect mantra cu “corpul meu, decizia mea”, ca nu e vorba despre extirparea unei alunite, ci despre ucidere (dupa 12 saptamani, cand se presupune ca nu mai este vorba despre un simplu embrion).
Cand spun “mai circumspect”, vreau sa spun ca nu trebuie sa fim atat de drastici, ci ca ar fi nevoie de o analiza mai nuantata asupra contextului prin care femeia respectiva a devenit insarcinata.
Pe scurt, nu cred ca dreptul la avort ar trebui sa fie permis pe tip bufet suedez, liber pentru toata lumea, ci doar in urma unei analize detaliate.
In alta ordine de idei, aceeasi logica se poate aplica si pentru interzicerea labei, desi, din nou, de la laba pana la embrioni sau mai departe e o cale foarte lunga dar pe care fundamentalistii religiosi o parcurg instantaneu.
Jos malahia !
NOU
www.youtube.com/watch?v=EQ3rllqpcF8&t=49s
Nu înțeleg replica ăluia din spatele camerei. Doar pentru că s-au futut doi instabili, nu trebuie să mai aducă pe lume altul. Da, a fost un bou cu fecale la cur să o forțeze să avorteze, dar, într-un fel, a fost mai bine. De ce să crească un copil nedorit care i-ar fi legat mai mult de fațadă? Mă mănâncă undeva să știu dacă sătenii au cerut demisionarea lui din funcția de primar al comunei timișene.
www.viva.ro/galerie-foto/bianca-si-liviu-gherman-de-la-insula-iubirii-au-devenit-parinti-in-mare-secret-primele-imagini-cu-fetita-cuplului-2536850
NOU
www.youtube.com/watch?v=EQ3rllqpcF8&t=49s
Nu înțeleg replica ăluia din spatele camerei. Doar pentru că s-au futut doi instabili, nu trebuie să mai aducă pe lume altul. Da, a fost un bou cu fecale la cur să o forțeze să avorteze, dar, într-un fel, a fost mai bine. De ce să crească un copil nedorit care i-ar fi legat mai mult de fațadă? Mă mănâncă undeva să știu dacă sătenii au cerut demisionarea lui din funcția de primar al comunei timișene.
www.viva.ro/galerie-foto/bianca-si-liviu-gherman-de-la-insula-iubirii-au-devenit-parinti-in-mare-secret-primele-imagini-cu-fetita-cuplului-2536850
NOU
Daca langa semnatura tatalui este si un contract ca va fi alaturi de copil tot timpul si un cont cu ceva banuti cu multe zerouri…da, este nevoie de acordul lui. Copiii nu se cresc doar cu ambitii si semnaturi. Altfel corpul femeii e absolut optiunea ei!
NOU
Legea in sine ingradeste corpul femeii care totusi nu-i proprietate publica. Totusi, nu cred ca face nimeni test de paternitate, deci s-ar putea gasi vreun cetatean oarecare sa isi dea acordul.
Daca e vorba de un partener care nu isi da acordul, si prin absurd , sarcina ajunge la termen, copilul ala nu va avea zile bune cu mine. Si nici partenerul, pentru ca il voi face terci in toate modurile posibile, mai mult sau mai putin legale. Nici macar sa nu-si inchipuie ca pleaca si isi gaseste pe alta, pentru ca nici aia nu va mai avea o viata de trait. Nici eu evident, nu-mi va mai ramane decat sa traiesc pentru dreptate, si pentru asta fac orice.
NOU
E corpul ei, are drepturi depline asupra sa.
Da, inclusiv sa avorteze de 70.000 de ori, daca vrea.
NOU
Femeia ,doar femeia decide dacă face un copil, așa că decizia de a avorta este tot a ei 100%.E problema ei personală,nu a rudelor ,popilor și a politicienilor.
NOU
Fals, nu vorbim de partenogeneza aici. DOAR femeia decide in cazul inseminarii artificiale cu donator anonim. In rest, mai este implicat cineva , poate-ti dai seama totusi
NOU
Man, intrebarea e simpla, de la caz la caz. Nu toata lumea e sot iubitor si responsabil. In ultima instanta decizia trebuie sa fie a femeii. Imi dau seama ca unii barbati vor copii cu orice pret, dar pentru noi e usor, daca nu mai avem chef de relatie, ne caram, iar ea ramane cu copilul, desigur, legea o “protejeaza” cumva, pensie alimentara, suport de la stat (ok, nu la noi), dar viata ei e legata de a copilului, casatorie mai greu, neajunsuri, numai vorbesc de oprobiu public de mama necasatorita sau divortata.
Situatia e complicata, dar parerea mea e ca partenera ar trebui sa aiba ultimul cuvant, banuiesc ca in functie de ceea ce crede ea despre tine, despre devotamentul tau pentru ea si viitoarea viata. Desigur, intr-o uniune iubareata, amandoi vor lua decizia asta, nu cred ca se pune problema, ma gandesc ca femeia chiar doreste sa vada pe fata partenerului ei iubirea pentru ea, cea care va zamisli o noua viata. In cazul asta intrebarea ta nu se aplica.
NOU
sunt complet de acord ca partenera trebuie sa aiba ultimul cuvant. sunt de parere ca si sotul are dreptul la opinie in aceasta problema. eu as parasi-o in secunda 2 pe femeia care ar face precum zice Jo, gen Vezi ca azi am facut avort, btw.