Aseara, in Club Fire, la recitalul Guilty, imi povestea fiica-mea ca prietena ei cea mai buna vrea sa vada filmul Annabelle. Eu, normal, ca un tata grijuliu,i-am explicat cavea nu o sa il vada. La care fiica:

– Uuuuu brrrr, stai linistit, vrei sa ajung la 25 de ani, batrana si infrigurata, stand intr-un colt?

Nu am mai intrebat-o ce parere are de varsta de 45…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt

Loading RSS Feed

3 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Mai are până să înțeleagă care-i treaba cu Bacalaureatul, până la primele examene din primul semestru din facultate, până la lucrarea de sfârșit, până va vedea ce e & cum stau lucrurile cu listele de angajări de pe AJOFM și site-urile de angajări… mai are.

    Important este să nu (ajungă să) creadă că viața e un joc, film sau serial. Acesta ar fi prima lecție de viață (reală, adevărată) să-i dai unui adolescent.

    Însă… însă… copiii trebuie să înțeleagă la un moment dat că viața & civilizația e afară, nu aici. Și să facă bine să nu-și piardă/irosească viața aici, în deadend-ul românesc.

    • #2

      Ai copii, trăiești “afară” (unde?) , înger trist și deziluzionat?

  2. #3

    Filmul e prost, oricum. Poate un copil sa il vadă altfel, dar e timp si actori pierduti.