Contul meu
Aseara, in Club Fire, la recitalul Guilty, imi povestea fiica-mea ca prietena ei cea mai buna vrea sa vada filmul Annabelle. Eu, normal, ca un tata grijuliu,i-am explicat cavea nu o sa il vada. La care fiica:
– Uuuuu brrrr, stai linistit, vrei sa ajung la 25 de ani, batrana si infrigurata, stand intr-un colt?
Nu am mai intrebat-o ce parere are de varsta de 45…
Dacă v-a plăcut ce ați citit,
dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali,
avem și noi nevoie de voi.
NOU
Mai are până să înțeleagă care-i treaba cu Bacalaureatul, până la primele examene din primul semestru din facultate, până la lucrarea de sfârșit, până va vedea ce e & cum stau lucrurile cu listele de angajări de pe AJOFM și site-urile de angajări… mai are.
Important este să nu (ajungă să) creadă că viața e un joc, film sau serial. Acesta ar fi prima lecție de viață (reală, adevărată) să-i dai unui adolescent.
Însă… însă… copiii trebuie să înțeleagă la un moment dat că viața & civilizația e afară, nu aici. Și să facă bine să nu-și piardă/irosească viața aici, în deadend-ul românesc.
NOU
Ai copii, trăiești “afară” (unde?) , înger trist și deziluzionat?
NOU
Filmul e prost, oricum. Poate un copil sa il vadă altfel, dar e timp si actori pierduti.