O familie beton la o fabrică de beton

Am fost weekendul trecut în vizită la fabrica Holcim. De povestit, nu e mare lucru, pentru că e o chestie uriașă, care merge ceas. Se vede cel mai bine cât e de mare din poze.

Ce am reținut în mod direct, pentru că mi-a ars puțin retina.

1. Holcim are clasa lor la școala profesională din câmpulung. Nu garantează angajarea tuturor în fabrică, în general din 24 de oameni se selectează 3-4, dar restul oricum își găsesc de muncă în domeniu, specialiștii în ciment sunt extrem de căutați și foarte rari. Ba chiar majoritatea în cadrul firmelor care lucrează în cadrul fabricii, la diverse externalizări.

2. În fabrică, pentru producerea cimentului, se folosesc, pe lângă combustibilii clasici, și reziduuri diverse. De la cauciucuri până la deșeuri menajere, conform un standard foarte ridicat, datorat proceselor chimice rezultate din ardere. Așa că holcim a încercat să preia deșeurile din orașul câmpulung, pe bază de sortare, impărțind saci menajeri și punând la dispoziție tomberoane speciale pentru colectarea selectivă. După 2 ani au renunțat. Nimeni nu colecta selectiv, totul era la grămadă, toți banii investiți erau complet inutili.

3. Cornel Banu, directorul fabricii, este un tip super mișto, de care mi-a plăcut mult. Directore, soluția ta pentru zgomotul ventilatoarelor ălora sunt niște panouri absorbante de zgomot, similare cu panourile de pe autostradă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt