La ultimul meu loc de muncă cu birou, șef, sarcini și altele, adică la defunctul Happyfish (odihnească-se în pace, a reușit patronul să îl îngroape definitiv), când mă plictiseam, aveam un remediu fenomenal.

Trăgeam un pui de somn. Inițial, în scaunul de la birou, dar era inconfortabil, prin urmare mi-am găsit loc pe pervazul ferestrei, după perdelele grele de catifea. Nu mă găsea nimeni, nu mă vedea nimeni.

Desigur, până când am adormit mai adânc și am început să sforăi de s-a speriat și portarul de la intrare, nu doar colegii, care nu știau de unde vine zgomotul acela de godac sinucigaș.

Voi ce faceți când vă plictisiți la muncă, corporatriștilor?

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur