La ultimul meu loc de muncă cu birou, șef, sarcini și altele, adică la defunctul Happyfish (odihnească-se în pace, a reușit patronul să îl îngroape definitiv), când mă plictiseam, aveam un remediu fenomenal.

Trăgeam un pui de somn. Inițial, în scaunul de la birou, dar era inconfortabil, prin urmare mi-am găsit loc pe pervazul ferestrei, după perdelele grele de catifea. Nu mă găsea nimeni, nu mă vedea nimeni.

Desigur, până când am adormit mai adânc și am început să sforăi de s-a speriat și portarul de la intrare, nu doar colegii, care nu știau de unde vine zgomotul acela de godac sinucigaș.

Voi ce faceți când vă plictisiți la muncă, corporatriștilor?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.