Acum aproape 12 ani scriam un articol de mare angajament, despre curentul emo, care era în mare vogă în acea vreme.

În paranteză fie spus, se pare că, în 2007, când eu deja eram uber vechi și scriam un articol cu 800 de comentarii, de fapt, nu existam, ci am început să exist în 2013, când niște prostituate puse de un patron de așa zisă agenție să îi producă bani au adus blogurile în românia. Gg mie, scriind de la marginea eternității.

Revenind, am dat peste calupul acesta de poze și mă gândeam, nostalgic, dacă mai există emo? Pe lângă asta, mă pufnește râsul, citind, ce naiv puteam să fiu acum 12 ani și cât de normali erau copiii aceia, față de ce există acum.

Any emokids among us? 🙂

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.