cenobiti

Legat de linkul acesta, pe care îmi vine foarte greu să îl cred.
Când aveam vreo 9 ani, într-o noapte călduroasăd e vară, mă ridic brusc din pat, mă uit în stâng, mă uit în dreapta, având, desigur, ochii închiși, după care strig Stai, că vin acum și mă reped să încalec geamul deschis larg.

Noi locuiam la etajul 9. Norocul meu s-a numit că era mama în cameră și m-a prins practic din zbor. Mulți ani a stat terorizată de asta și îmi atrăgea atenția, și la mine acasă, să nu dorm cu geamul deschis. Cred că doar acum, când stau la casă, s-a liniștit complet.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur