Numai cine nu a vrut nu a văzut mutarea lui Stephen Elop din funcția de băgător de seamă la Microsoft, în cea de șef la Nokia, drept intenția vădită a Microsoft de a cumpăra Nokia. Am scris atunci, am comentat, dar mă simțeam ca un melc în melasă, toată lumea privea condescendent dar vai, nu înțelegi tu biznisul, de fapt e o mutare senzațională, se va relansa totul, se va drege.

Elop s-a dus, primul lucru făcut a fost să scoată de pe telefoane sistemele de operare native Nokia, le-a trecut pe muribundul windows, care nici el nu știe exact ce vrea să fie sau să facă. După care a ținut compania într-o permanentă stare de criză, de zbatere la marginea apei, cu tot felul de decizii inteligente, din care putem aminti anunțarea lansării unui telefon în februarie, iar lansarea fizică e făcută în octombrie, când nimeni nu mai știe despre ce vorbea.

Astfel, a devalorizat compania până la punctul în care a devenit accesibilă ca preț, pentru ca domnii de la Micro$oft să facă mișcarea definitivă de cumpărare. Și uite-așa, printr-o strategie aplicată pe câțiva ani, M$ cumpără cel mai mare producător mondial de telefoane, cu 5 miliarde. Nu e un preț rău.

Iar domnul Elop își încasează arginții de Iudă și se întoarce într-o funcție călduță la M$.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.