M-am speriat puțin degeaba, nu a fost deloc greu, ba chiar mi-a plăcut, mai ales că fi-mea era ocupată să îmi facă capul mare că îi distrug dovleacul și că nu mă pricep și să las pe cei ce știu mai bine, recte mumă-sa.

Dar am izbândit cu mare succes, obținând opera de față.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.