Contul meu
Un elev de clasa a 8-a din Băileşti, judeţul Dolj, a pus în încurcătură profesorii de matematică după ce a rezolvat o problemă, la olimpiada judeţeană, altfel decât era în barem. Iniţial elevul a fost chiar depunctat pentru că a dat o soluţie diferită. Abia după intervenţia celor de la Ministerul Educaţiei, elevul a primit punctajul maxim şi s-a calificat la faza naţională a olimpiadei de matematică.
Știți cum e. Noi, profesorii, nu verificăm la olimpiade pregătirea elevilor, capacitatea lor de sinteză și analiză, gândirea out of the box. Nu, noi verificăm dacă elevii sunt capabili să ajungă la rezultatele pe care le oferă tătucul cel mare, ministerul. Dacă ieși din această linie înseamnă că ești prost și trebuie să pleci.
Și lucrul se vede cel mai bine în declarația profesorului corector. Profesor corector care este clar acolo doar ca să verifice cu fițuica în față dacă cifrele și literele corespund. Pe el nu îl interesează răspunsul în sine, ci calea expusă de barem. Orice altceva este greșit.
Baremul pe care noi l-am avut la îndemână a venit pentru enunţul problemei pe care îl prevedea acel barem. Practic, el a dat răspunsul la altă problemă, dar s-a dovedit că este, într-adevăr, o rezolvare corectă”, spune Cătălin Cristea, profesor comisie de evaluare.
După care, Ani Drăghici, președintele executiv al olimpiadei de matematică, spune de fapt care e problema.
Având diferenţe între răspunsuri, am cerut un punct de vedere al ministerului prin care am solicitat încă de la prima abordare un loc la faza naţională, deoarece greşeala nu este a corectorilor, ci a ministerului
Înțelegeți? E o problemă de cine a greșit aici. Important e ca noi să avem spatele acoperit, noi nu am greșit, ceilalți au greșit, la noi e totul legal și acoperit de hârtii.
Totul e bine.
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Cel mai bine se potriveste aici un citat al celebrului actor si regizor Rocco Siffredi din filmul “Rocoo one on one #11” si anume “Close your eyes baby and take it all”
NOU
Bogdan Draguna te poate ajuta
NOU
” Noi, profesorii, nu verificăm la olimpiade pregătirea elevilor, capacitatea lor de sinteză și analiză, gândirea out of the box ”
De parca ar ei avea capacitatea mentala sa verifice un mod de gandire Out of the box…
Pai daca eram setati noi ca natie pe gandirea Out of the box eram cei mai tari acum…
NOU
romanii verzi considera ca ganditul out of the box e prea main stream si hipstareala. asa ca nu.
NOU
damn. am vrut sa spun altceva dar a iesit o varza. alegeti varianta dorita.
NOU
Eu sunt unul dintre norocoșii sistemului de învățământ. Am avut un profesor de matematică excepțional, deși eram la un liceu slab cotat. Niciodată nu ne-a obligat să mergem la ore (nu punea absențe) și tot timpul eram prezenți. La teze sau lucrări, dacă ajungeau cu demonstrația până în punctul unde mai contau doar calculele aritmetice era suficient să-i scrii “=(..,.)” și primeai punctajul maxim. Rezultatul este că am promovat toate examenele din facultate (inginerie) și că acum, la întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului, încă mă pot descurca onorabil la matematică. Dar, din păcate, eu și generația mea suntem doar excepții.
NOU
profa de romana din liceu, Cocu Elena, care ne-a invatat sa gandim, nu sa tocim. a facut simulari simulari de BAC gratis (oral si scris, fix precum la examenul oficial) inainte sa existe obligativitatea la nivel national (vb de anul 2002). Exceptionala din punctul meu de vedere.
NOU
la mine profa de romana din liceu, mi-a spus explicit atunci cand am spus parerea mea despre ce vroia poetul sa trasmita ca “parerea mea e zero. ce conteaza este doar baremul si cum e trecut acolo. sa fac bine sa asimilez exact cum e la barem”. nu a zis ca am spus gresit sau urat. doar ca nu conteaza.
NOU
meh, aici nu prea* ai dreptate. elevii trebuie sa invete sa respecte niste pasi. abia dupa ce invata ce se preda la scoala pot sa se apuce de scurtaturi.
* era olimpiada, nu trebuia sa se puna problema.
** eu tot ma abtin sa nu ma duc s-o iau pe invatatoarea lu fiica-mea de gat. stiu ca n-are nici o vina, ca programa-i tampita, da plm, ecuatii in clasa 1? operatii cu multimi? plm, eu cred ca am auzit de multimi intr-a 5-a
NOU
Daca toata copilaria inveti niste pasi si reguli, iti va fi greu sa iesi din respectiva rutina
NOU
Pai daca te abtii sa nu te duci, nu vrei sa ne povestesti si ce i-ai facut ;)?
NOU
Si cine decide cand e momentul sa folosesti scurtaturi? Un elev de olimpiada rezolva mai multe probleme intr-un an decat unul care a terminat o facultate tehnica.
Ar trebui incurajati elevii care vin cu alte rezolvari, indiferent de nivelul de pregatire.
NOU
Multimi a facut si tata in clasa intai. Se fac de pe vremea lui Ceausescu. Cauta-ti manualul de aritmetica de cand ai facut tu. Eu si acum tin minte cum incercau ai mei sa-mi explice ce-i cu multimile.
Asta nu insemana ca programa nu e si idioata si ca invatatorii/profesorii stiu sa explice.
NOU
@Der: Pune mana pe carte si vezi ce-i cu limba romana si ‘dubla negatie’, ca tot veni vorba de educatie, scoala si ce destepti suntem noi la dat replici dupa ce-am citit trei articole despre exprimarea corecta, scrise de analfabeti functional. Hint: limba romana nu e limba engleza.
NOU
Haide ma, eu tin minte ca am facut multimi in clasa 1-a. Da, parintii se mirau ca facem asa ceva si atunci.
NOU
Sunt operatii cu multimi ( reuniune, intersectie etc.) sau e predarea notiunii de numar natural cu ajutorul multimilor? Sunt lucruri diferite si da, sunt in metodica predarii la clasele Cp si intai…
NOU
Așa am pățit si eu în clasa a V-a, la olimpiada de mate faza județeană. Am ajuns la rezultatul corect prin cind mai tine minte ce metodă, dar nu prin metoda agreată de ei. Am fost maxim dezamăgit, dar atunci nu am vrut/stiu să mă lupt mai departe. Este unul din puținele regrete din viață
NOU
Eu stiu pe unul care rezolva problemele la matematica prin incercari succesive. stiti ca 1 e raspunsul corect la 80% din probleme, nu? a ajuns programator.
NOU
In faculta aveam cativa colegi foarte destepti. Unul era chiar genial. Si la un examen, individul (care nu se omora foarte tare cu invatatul), intrucat nu stia demonstatia oficiala a teoremei, a gasit o alta demonstratie. Evident ca profesorul nu a vrut sa ii puncteze demonstratia. Acum, dupa 20 si de ani, facultatea, asa cum era a disparut (se preda exclusiv aspectul teoretic). Datorita unor profesori mai tineri (inclusiv o fosta colega de-a noastra), are si profil practic si scoate oameni (ceva) mai bine pregatiti. E un caz mai fericit
NOU
La pariu ca toti aia destepti stiau ca se spune facultate, nu faculta.
NOU
Au fost dati cand am scos la imprimanta subiecte pentru competentele digitale unde se cerea sa se traseze un cerc de culoare verde, incadrat intr-un patrat rosu. Toate bune si frumoase, doar ca un nevazator nu are aceasta notiune de rosu/verde. La dracu, nu poate sa traseze un cerc incadrat intr-un patrat. Iti poate desena imaginar cu mana un cerc si/sau un patrat dar in paint, este dificil spre imposibil.
Am facut un memoriu si au trecut ani buni pana cand s-a luat in considerare ca la cerintele imposibile de rezolvat pentru un nevazator de clasa 12, sa se acorde punctajul existent acelor cerinte.
La probele scrise la bac (romana, istorie, optionalul) subiectele sosesc in format PDF. Imprimanta braille nu stie sa lucreze cu pdf, are nevoie de .rtf, .doc, .docx, nu am incercat .txt, dar cred ca il ia si pe acesta.
Ei bine, iau subiectul de romana, de exemplu. Acest pdf este protejat cu o parola. Scot protectia pentru a putea face conversia pdf to word. Dupa conversie, am un script facut in word de un bun prieten care ma ajuta sa scot watermarkul.
Pe acesta, daca il las, f*te printarea finala de la braille, nevazatorul nu mai stie ce sa inteleaga din litere. Noi avem capacitatea sa distingem pentru ca vedem iar contrastul de la watermark e slab comparativ cu literele subiectelor de examen.
Dupa ce am facut toate acestea, trec la printarea in braille ajutat de catre un coleg de serviciu care cunoaste metehnele imprimantei. Verificam translatarea negru to braille. O pagina de A4 in negru reprezinta 4 foi de printare braille, deci va dati seama ca e ceva de asteptat.
De ce toata aceasta poveste? Am facut memoriu si aici sa nu mai bage watermarkul pentru noi. Degeaba. Apoi mai e alta chestie: le-a trecut prin cap celor din minister sa faca o rotire de informaticieni la bac: eu sa ma duc la un centru si alta persoana sa vina in locul meu. Persoana care a venit anul trecut a zis ca nu ramane pentru ca e depasita de situatie si o inteleg perfect. Nu ai cum sa te pui la punct in cel mult o zi cu intreaga situatie descrisa de mai sus.
Acesta e invatamantul. Out of the box.
NOU
Fiica-mea in clasa a IV, mananca matematica pe paine. Gaseste niste rezolvari la probleme, de stau toti profesorii in scoala si nu inteleg de unde stie atatea.
Problema cea mai grava, si aici este pentru intreg sistemul de invatamant, daca in scoala s-a predat o metoda de rezolvare a unei probleme, atunci ea devine o axioma si nu se accepta solutii alternative.
Si atunci, la un copil talentat, apar frustrarile pe toti profesorii si pe tot sistemul de invatamant, ajungand in clasele superioare sa-si bage picioarele in ea de scoala.
NOU
Aceeasi frustrare am trait-o si eu in scoala, in toti cei 4 ani de generala, cand vine vorba de matematica. Nu suportau profesorii sa rezolvi o problema folosind alta metoda fata de aia pe care au predat-o ei. Noroc ca totul s-a schimbat in liceu, cand am dat peste un prof genial, care mi-a dat libertatea de a intelege o problema asa cum vreau eu.
In schimb, in liceu am dat peste profesori stresa(n)ti la alte materii, cum ar fi limba romana. Profa ne dicta comentarii, pe care la teze sau lucrari de control trebuia sa le reproduci cu exactitate. Anarhista din mine n-a vrut sa-i faca pe plac la prima teza, unde am scris un comentariu pe care l-am facut eu, dupa ce am citit cartea. N-a putut sa imi puna 4, pentru ca respectasem cu strictete structura unui comentariu literar, dar mi-a pus nota 5 pentru ca nu era comentariul ei. Ne-am terorizat reciproc pana in clasa a 12a, cand mi-a zis ca n-o sa trec bac-ul daca nu ii invat comentariile. Desi la bac cea mai mica nota a fost la romana, tot ma mandresc cu 8,30 pentru propriul meu comentariu la minunata poezie traditionalista “In Gradina Ghetsemani”.
NOU
@Alexandra
Slab, daca e bac-ul din 2007.
Am luat 9 (poate peste, am uitat, nu e nici ceva de care sa fiu mandru, nici nu conta daca luam 5 sau 10) la romana cu comentariul propriu.
Mi s-au parut mereu foarte usoare eseurile si demonstratiile, pentru ca era clar ce urmaresti. Ti se dadea in enunt absolut tot ce trebuia abordat ca sa iei punctajul.
Eu am luat putin din cauza ca nu mi-au placut niciodata lirismele, le-am citit pe toate care erau subiecte posibile de bac o data, am citit trasaturile tipurilor de poezii, si am incropit ceva.
Multa lume ignora faptul ca erau demonstratii (comentarii, cum le zici tu, nu inseamna nimic pentru mine), trebuia sa ai un fir logic, sa confirmi existenta unor caracteristici (sau lipsa altora) pentru a demonstra ceva (ex. ca e pozie traditionalista).
Am vazut la mai multe examene cum oamenii ignora jumatate din enunt, si ajung sa scrie un eseu argumentativ fara sa argumenteze ce trebuia.
NOU
Terminat facultatea cu 6 si ceva si am cel mai mare salariu din generatie. Sistemul de invatamant e la pamant, dar daca te uiti dupa note si astepti ca un 10 sa iti aduca beneficii iti cam dai singur peste degete. Daca esti destept iti iei hartiile si te descurci tu.
Ce am facut eu a fost putin extrem si un fel de carpeala, dar imi e bine. Imi amintesc de primul 4 doar pentru ca m-a batut maicamea.
NOU
Doar tu ai emigrat?
NOU
Și Becali cred că are cel mai mare venit din generația lui. Liviu Dragnea a făcut Transporturile, parcă, la politehnică. Sunt sigur că nici un coleg nu are averea lui 🙂
NOU
Nu ma refeream la emigrare, ma refeream ca am terminat cu cat am terminat si tot am un job unde nu sunt nea mitica sau gianni cu telefoane.
Dragnea parca a fost la rutier, eu la telecomenzi.
NOU
Tin minte ca la un examen de matematica, cred ca la admiterea la liceu, idiotii de la minister au redactat gresit unul din subiecte. Noi rezolvaseram la clasa zeci de probleme asemanatoare, asa ca stiam cum trebuie sa arate de fapt enuntul, dar acuma nu stiam ce sa facem: scriem ca problema nu e rezolvabila asa cum au enuntat-o ei, sau o rezolvam ca si cum enuntul ar fi corect? Bine-nteles, baremul era facut pentru enuntul corect, dar a iesit scandal mare daca ar trebui punctate rezolvarile. Cei care mai fuseseram pe la olimpiade am scris frumos: “Asa cum e enuntata problema, nu se poate rezolva pentru ca… Daca cumva ati vrut sa spuneti , atunci rezolvarea ar fi urmatoarea: …”
NOU
Sa nu mai vorbim de olimpiada la info, unde e totul sau nimic. Iei 0 puncte si ai scris, sa zicem >50% corect, dar nu se oboseste nimeni sa se uite peste ce ai scris daca n-ai terminat sau nu e in forma urmarita. Ca si cum la programare e o singura varianta de rezolvare si o singura reteta. Sa nu mai zic ca mi se pare aberant sa se dea pe hartie.
Te uiti pe rezultate si ai 0. Tu si o buna parte. Restul sar direct pe la 18-20.
Macar de ar stii profesorii aia ceva, dar multi stiu ca la muraturi, asta-i algoritmul, ura si la gara. Regret ca am avut profesor aiurea de info in liceu, am pornit-o gresit de la inceput. Cu nervi si frustrari ca nu puteam lucra liber si cu subiecte mai diverse. Si asa am zis mars cu programarea, intr-o oarecare masura. Inca mai am tentative pe acasa, dar ma disper repede si inchid tot.
NOU
Uite cum mi-ai adus aminte ca am dat doi ani examenele la programare, in facultate, pe hartie! Chiar si examenul la retele, unde pe cateva coli de hartie trebuia sa configuram niste VLAN-uri.
Si asta doar pentru ca exista help-ul sau man-ul in linia de comanda, de parca faptul ca ai acces la terminologie iti rezolva problema.
NOU
La fel, la un test de backtracking pe hartie, pe un rand in loc de x := y am pus y := x (Pascal). Era dimineata devreme, aveam 4 ore de informatica una dupa alta, de la ora 7 in loc de ora 8 (ceva situatie aiurea), deci eram obosit, n-am observat greseala.
Profesoara a zis ca asa nu merge deloc programul (era pe hartie, oricum n-avea picioare sa mearga) si mi-a dat 4. Oricum important era sa memorezi metoda ei, nu sa faci una a ta.
Daca o vad, la orice ora o bag in aia ma-sii. De fapt i-am zis cate ceva la sfarsitul liceului.
NOU
…faculta, matlab. test de laborator luat -> examen. acelasi profesor.
la testul de lab chiar ne-a indemnat sa folosim helpu. mi-a dat 10 dupa ce a verificat pas cu pas rezolvarea pe care nu o stia si parca nu ii venea sa creada. un sceptic de parca ii furam basca.
la examen pe fuckin hartie erau doua functii la care nu stiam sintaxa exact, daca ma uitam in help era lejer. asa mi-a scazut un punct.
NOU
@Cristi: sa spunem ca tu angajezi un tamplar sa iti faca un scaun intr-o zi. Si la sfarsitul zilei iti zice: “Sefu’, nu am terminat, am facut doar juma’ de scaun, dar imi dai si matale juma’ din pretul cerut si suntem chit”. Ai fi de acord? Bine ai venit in lumea reala, aia extrascolara, unde o treaba fie e terminata fie nu. Un program de calculator (ca si oricare alt produs) neterminat nu foloseste la nimic.
@rdb: programul tau chiar nu functiona. Si probabil il si invatasesi pe de rost. Stiu cazuri de programatori care si-au smuls perii din cap incercand sa faca sa mearga un program in care unul din ei gresise un nume de tip variabila. In loc de TipVariabila omul scrisese intr-un loc pTipVariabila (ambele tipuri erau valabile, ala care le crease era un adevarat Steve Wozniak, plesnea de inteligenta) iar eroarea era extrem de greu de observat. Si au ratat deadline-uri, au depasit costuri s.a.m.d. Si eu ti-as fi dat 4 in locul profei.
Ce ati spus voi nu are nicio legatura cu gasirea unui nou mod de rezolvare, de multe ori mai ingenios decat ala la care s-a gandit proful.
NOU
Alex, nu-mi dau seama exact ce background ai. Prof nu esti. Dar trecut prin niste chestii nasoale la job esti.
Da, seriozitatea si practicabilitatea fac parte din viata reala. Dar aici vorbeam despre invatamant, olimpiada, concurs. Analogia ta e dramatica si in my face, dar nu ai nimerit cazul.
Uite ceva mai potrivit: la olimpiada de mate/altceva se puncteaza partial. La info ii doare-n spate.
Olimpiada este un concurs care ar trebui sa aiba aceleasi reguli generale indiferent de disciplina. Nu poti sa-mi spui ca e corect si adecvat sa nu acorzi punctaj partial unui elev care nu a pus „ ; ” sau a uitat o paranteza. Pe fuckin hartie. Aia iti spune programul in care scrii si rezolvi. Atat. Sau ca nu a mai avut timp sa apeleze subprogramele scrise.
Fie ca e astronomie, fie ca e informatica, notele si punctajele sunt dintr-un interval cu mult mai multe elemente decat o multime cu doua valori – 4 si 10.
La fel si cu rezolvarile alternative, de care m-am atins, totusi. Exista si freestyle, nu doar textbook, dar nu pentru multi profesori.
NOU
Alex, cu stima, dar daca pTipVariabila ala era typedef( in C/ C++) atunci probabil ala voia sa declare un pointer la tipul respectiv. Daca tipul respectiv mai era si tip de baza atunci e de porc sa nu-ti dai seama. Tu bagi coding guidelines ca argument, incercand sa ai o replica (justificata de altfel) la o atribuire facuta pe invers. Da, atribuirea aia iti poate fute meciul grav.
Sa vezi ce fain e in embedded dev. cand nu-ti porneste un automobil de 100k euro caci citesti o matrice transpusa, ( in loc de a[i][j] citesti a[j][i].) cu clientul in carca ridicand din sprancene.
Hai te-am pupat, ca ma duc cu George ca da Deploy-ul ala…
NOU
mi-a luat un minut sa vad diferenta, fiind avertizat ca exista una…
NOU
Divaghez acum, dar au crapat cativa oameni din cauza unor erori de genul. Nu ca m-as rasfata, cred ca-ti trebuie de 100 mai multe oo si cartesi ca sa fii chirurg sau avocat pe drept penal sau judecator, unde raspunderea capata inteles pe bune.
Conu’ Elon de la SpaceX cica ar fi cel mai pretentios cu angajatul programatorilor, peste “Big Four” din USA. Ce-i drept, una e sa crape cand ii dai like Maricicai, alta e sa-i zici tipului cu cosuri din colt, ” Dickie, ai un buffer overflow, ia pregateste matale trollerul al’ bun, caci te paste o delegatie in Europa, satelitul, nu continentul. Ai 35 de dolari pe zi diurna”
NOU
Shit, pleonasm cu diurna. Scuze.
NOU
Exemplul meu voia doar sa sublinieze un aspect: fara “p” – ul ala in plus programul facea ce trebuia. Cu o singura litera adaugata poti strica tot. Nu e chestie de coding guidelines sau altceva. Nu poti nota un program care functioneaza bine cu 10 iar unul care nu functioneaza deloc cu 9,90 pentru ca are doar un “p” in plus in textul codului sursa.
La matematica si alte materii unde se da un punctaj partial se greseste. De fapt se pune accentul pe toceala. Daca tu ar trebui sa retii pe dinafara o rezolvare de problema si gresesti doar o litera din 2 pagini scrise atunci meriti un premiu: ai retinut 99,99% din ce trebuia. Daca insa trebuie sa gandesti tu rezolvarea, litera aia in plus nu are niciun sens, strica toata demonstratia, asa ca de ce ai pune-o acolo?
Nu trebuie sa existe doar note de 4 si de 10. Imi povestea un unchi politehnist ca la examenul de matematica (la admiterea in poli Bucuresti) avusesera 10 puncte. Punctul 1 se putea folosi ca baza pentru a demonstra punctul 2, care la randul lui ajuta la demonstrarea punctului 3 si tot asa. Asta poate tine loc de punctaj partial.
NOU
Elevul sau parintii stiu ce este de facut. Sa plece in lumea civilizata unde are alte perspective. Aici ne reintoarcem la feudalismul religios asa ca nu ne trebuie noua tineri cu gandire si alte de astea…
NOU
Oameni buni, voi cititi ce scrie acolo sau va masturbati cu amintiri din copilaria voastra matematica? Elevul a rezolvat corect o alta problema decat cea din test. Ca a facut-o inovativ si interesat e foarte posibil, insa nu era ceea ce trebuia rezolvat. A primit un loc la Nationala, iarasi ok, in special daca a demostrat ceva abilitati deosebite prin respectiva rezolvare. Insa nu cred ca e cazul sa atacam profesorul corector. Nu e o situatie de “acceptat doar solutia din barem”.
NOU
ba a rezolvat aceeasi problema, altfel. cr3d ca tu te masturbezi cu amintiri, citește mai atent
NOU
Senor, de cand cu articolul ala cu malahia, o tot frecam la rece cu aluzii onanistice.
E labareala, da-o-n sloboz.
NOU
1) Parerea mea e ca profesorii corectori erau vai de pula lor acolo. Nu stiau nici pe ce lume sunt, sigur, poate aveau notiuni elementare, dar nu cred ca au inteles ce a scris elevul respectiv. Au venit ca si paznici, sa semeze foile, sa se asigure ca sunt stampilate, ca se predau la timp, ca se foloseste pixul din sala si nu unul adus de acasa, ca au sticla cu apa pe banca, etc. Atat, ala era rolul lor. Pentru ca daca intelegeau, poate ca ridicau problema mai departe. Nu mai zic ca daca se trezea vreun baiat sa intrebe ceva in timpul examenului, gen ca are o neclaritate, ii baga in ceata, zicea profesorul “nu stiu eu de astea”.
2) Din ce imi amintesc din trecut si din experienta mea la cursurile de pedagogie, baremul de corectare la o lucrare de obicei arata ceva de genul: Sa zicem ca ti se cere sa calculezi aria unui triunghi si toata problema e punctata 3 puncte. Atuci baremul este spart in: a desenat triunghiul? 0.25p. A scris teorema lui Pitagora? 0.50p. A aflat inaltimea? 1p. A scris formula latura * inaltimea/2 1.25p. Daca tu sa zicem ai o alta idee si desenezi un cerc, afli raza sau ce naiba faci acolo si ajungi la arie, sau faci suma a doua triunghiulete, i-ai bagat in ceata, nu te puncteaza cu nimic, ca vezi domne nu ai trecut prin baremul dat mai sus (n-ai mers nici cu Pitagora, nici cu inaltimea ori latura opusa/2, etc). Unii profesori au sablon, pun sablonul peste, vad daca raspunsul coincide si sanatate. Tie iti ia 4 ore sa rezolvi lucrarea (pe langa pregatirile facute inaintea examenului), lor 20 de secunde sa treaca cu markerul pe sablon sa-ti puna nota (bataie de joc la adresa muncii elevului). Si chestia asta e o idiotenie. In loc sa se incurajeze brainstorming-ul, rezolvarea problemelor prin cat mai multe solutii si gasirea solutiei optime din punct de vedere timp/resurse/numar de pasi executati, o frecam comunist, solutia clasica pe care o stimp noi de la Moise.
3) Mai tineti minte cum era cu Matematica/informatica la olimpiada?
– Pregatirea la clasa. Problema: 2+2=?
– Tema pentru acasa: 2+3+4=?
– La olimpiada problema: Ai doua oua identice. Te afli in fata unei cladiri cu 100 de etaje si vrei sa calculezi de la ce etaj maxim poti sa arunci oul fara ca el sa se sparga. Care e numarul minim de incercari de care ai nevoie pentru a afla solutia?
Din 1) si 2) avand problema cu profesorii care stiu doar 2+2, nu s-a dus unul sa zica “bah, metoda prin care a rezolvat baiatul asta e corecta, chiar daca nu e cea standard. Ce dracu face? nu punctam deloc?” pentru ca implicit nu aveau cunostintele necesare sa inteleaga ce face baiatul ala acolo.
Si imi pun intrebarea, “Bah, daca trimiti pe cineva sa supervizeze munca/task-ul meu, nu cumva ala ar trebui sa aiba habar despre ce e vorba? Ca poate vreau sa-i pun 2 intrebari sa imi dau seama sa nu o iau pe campii”
NOU
Nu vreau sa le iau apararea profesorilor (majoritatea sunt infecti) dar aici e si vine inspectoratului ca face bareme de corectare de genul asta.
NOU
@alex, bun, dar nu e nici unul cu coloana vertebrala care sa zica “prietene, baiatul asta totusi a rezolvat problema. Cum il punctam? Pentru ca totusi e in joc munca lui, poate cariera lui, bani pe meditatii, increderea in sine, ore sacrificate si poate chinul de a suporta parinti tampiti care il vor olimpic”. Il invatam de mic ca suntem o tara de cacat si ca nu conteaza cat de corect faci treaba?
Faza e ca situatia asta a fost mediatizata si ca baiatul ala era foarte sigur pe cunostintele lui si pe ce a facut de s-a dus sa conteste lucrarea, altfel nu stia nici dracu. Probabil ca sunt alte cazuri de care nu s-a aflat.
Si inca o chestie, faptul ca nu exista barem sau nu e prevazut, sau ca inspectoratul e de vina, nu e o scuza ca sa nu stai in picioare, sa nu iesi in fata si sa nu iei atitudine. Altfel nu am evolua si nu am imbunatati lucrurile. Am avea in continuare roti patrate si ne-am trata cu mamaliga vartoasa. Tocmai asta e, problema nu e ca baremul e incomplet/incorect, ci ca nu s-a ridicat nimeni sa zica ca baremul e incomplet/incorect si trebuie modificat.
NOU
Comunisme …
Imi aduc aminte de un coleg care la ora de geografie după ce a recitat ,ca un papagal, absolut tot ce era in manual despre Ghana sau Gambia s-a poticnit cand profu l-a scos la hartă
Profu , care nu era cretin si nu-i plăceau papagalii , l-a făcut varză si de-abia de-abia a luat 6
Nici profii nu sunt toți cretini, da dacă sistemul te obligă ….
NOU
La facultate la ora de mate (acum 15 ani) calculam rezultatele mai repede pt că la calculez mai repede în cap decât media. M-a scos profa la tablă și am făcut la fel. Am ajuns la final, am scris rezultatul calculat în cap. Nope, nu e bine. Trebuie să zici “6 supra 3 egal 2”. La al doilea exercițiu am făcut la fel. “Treci la loc. Să vină altul care știe să facă exercițiul.” Ziua următoare m-a scos iar la tablă. Îmi adusese exerciții cu mii și milioane să nu le mai calculez în cap. Am stat toată ora la tablă. Din cele 50 de minute 40 mi-a luat să îi arăt cum înmulțesc, împart și adun numere cu mii, milioane. Din 5 ani de facultate nu folosesc decât ce am învățat la 2 materii. Și nici una la muncă, ci în afara ei. :)) Un sistem genial.
NOU
Ce facultate ai facut tu unde erau numere pe tabla? La a mea erau numai simboluri (adica nici macar litere)…
NOU
O facultate de inginerie, dar materia era matematici aplicate, curs ținut de o țâfnoasă de la facultatea de mate, care, binînțeles, ura inginerii pt că ăștia nu sunt oameni și ea era nevoită să ne predea nouă. Nu ascund că matematicile astea aplicate, nu le-am aplicat deloc de când am terminat facultatea
NOU
Matematica e tampita. Just trolling.
NOU
Va spun care a fost de fapt situatia. Problema era usor interpretabila. Cel care a facut enuntul a considerat ca se merge pe diagonala inrreaga a cubului (dar nu a spus asta explicit in enunt). Nu a fost o prostie din partea corectorilor, a fost interpretabila formularea!
NOU
Am avut 4 profe de mate in 8 ani. Una singura a facut ce trebuia. Restul, ce vroiau. Tine minte ca una face poze cu noi la ore, alta era delasatoare (deh, eram la un liceu tehnic), iar una era pur si simplu cu ale ei. Si de asta am urat din ficati matematica. Pentru ca nu a fost cineva sa mi-o explice cum trebuie.
NOU
Am avut bafta sa am profesori comunisti inca din liceu. Tin minte si acum cum intra profa de matematica in clasa si incepea sa scrie pe tabla cate o demonstratie ( “fie ca”) si turuia singura acolo 2 ore.
La facultate ( inginerie civila) am dat peste acelasi stil comunist de predare. Notarea se facea pe baza de pupincurism, lucru care m-a facut sa-mi pierd interesul rapid. Lasam sa se adune examenele si ma duceam in ultima sesiune din an si imi luam fix cate imi trebuiau sa trec anul. In ultima sesiune, ce de inainte de licenta, am avut adunate , inclusiv cu cele din sesiunea respectiva, in jur de 20 de examene. Le-am promovat pe toate si mi-am luat diploma. Naiba stie pe unde e ca nu am profesat in domeniu nici macar o secunda. Tin minte entuziasmul cu care am intrat la facultate si scarba cu care am plecat de acolo.
La master dai iar cu matematica, ce-i drept la un nivel mai mic. Tin minte ca la un examen am avut munca de convingere cu o fosila de profesor cum ca metoda mea de rezolvare e buna si ca rezultatul e corect. Am refuzat sa folosesc metoda lui fiindca mi se parea inutil de lunga.
Eram dornic sa ma mai inscriu la ceva master, doar pentru cultura mea generala. Am zis ca ar fi ceva cu ce sa-mi mai umplu timpul, dar dupa ultima adunatura de fosile cu care am avut de-a face mi-a sarit orice dorinta de a mai face asta.
Drept urmare, acum lucrez intr-un domeniu care nu are nici o legatura cu studiile mele. Pot sa zic ca am un venit decent, program lejer si posibilitate de dezvoltare. Cam cat timp si bani a pierdut statul si eu in anii mei de “studii superioare” si cam cate resurse au fost risipite? A cui este vina? Cu siguranta si a mea dar si a sistemului de invatamant care inca permite fosilelor sa tina cu dintii de catedrele lor distrugand viitorul atator tineri.
NOU
Pasi si reguli… pasi si reguli… pasi si reguli… nu e nimic rau in asta pana cand acesti pasi si reguli devin o bariera in descoperirea “altor” pasi si reguli.
Acei pasi si acele reguli au fost descoperite/realizate de unii care nu au respectat la vremea lor pasii si regulile.
In cazul unei olimpiade tocmai ingeniozitatea in gasirea unei solutii trebuie incurajata si, in acelasi timp, trebuie descurajata rezolvarea prin memorare a unor pasi si reguli.
Aceasta se realizeaza tocmai prin calitatea problemelor propuse spre rezolvare in cadrul concursului/olimpiadei.
NOU
Pentru ca toata lumea a gasit acest articol ca un bun prilej de a injura profesorii, o sa fac eu pe avocatul diavolului,
La problemele de olimpiada, mai ales la judeteana sau nationala este extrem de des intalnit ca metodele de rezolvare sa fie diferite de barem (cred ca statistic sub 25% din rezolvari au macar legatura cu baremul). Profesorul corector (de obicei sunt 2 pe fiecare problema, dar nu tot timpul) parcurg cam 150-200 de rezolvari in cam 3-4 ore (la clasele de liceu sunt mai putine lucrari, dar acum vorbim de clasa a 8-a). Din ele cam 40% sunt goale sau complet pe langa. Deci raman undeva la 100 de lucrari ce trebuie corectate in 3 ore. Adica una la 2 minute (fara pauza). Este extrem de complicat sa ramai concentrat si sa nu ai tendinta de a “frunzari” (cam ce fac profii de la facultate care corecteaza in 2 ore cat au scris 50 de studenti in 2 ore) mai ales ca din cele 100 cam 70 sunt total diferite intre ele. Pe vremea cand cochetam si eu cu astfel de sporturi absolut in fiecare an trebuia sa depun contestatie deoarece macar o problema din 4 nu-mi era inteleasa. Si din 6 ani, in 5 a fost admisa si am primit punctaj mai mare. Si nu eram singurul, era la fel in TOATE judetele.
SINGURA diferenta e ca pe atunci presa avea lucruri mai bune de facut decat sa va dea voua motiv sa injurati aiurea.
NOU
Cum adică înjurăm aiurea? Tocmai ai scris că la fiecare olimpiadă corectorii dădeau rateuri. Rateul este ceva normal, împământenit. Puţin mă interesează că a fost incompetent corectorul sau mai era nevoie de încă doi, ca să-mi verifice subiectul în patrulă. Eu, elevul, sunt victima incompetenţei lor (fie individuale, fie generalizate). Cum înjur aiurea?
NOU
@vlad – Nu inteleg cum poti sa gandesti asa, sincer vorbind. Tu justifici in mod teoretic o greseala.
Hai sa iti explic eu baza: un om e pus undeva sa faca o treaba. Daca nu o poate face din varii motive atunci trebuie schimbate cauzele, nu inteleasa si acceptata situatia. Daca in Romania exista un singur doctor si timpul de asteptare pentru o operatie este de 30 de ani tu intelegi sistemul si pe acel om? Asta e, e doar unul, atat poate face in 18 ore de munca pe zi, trebuie sa intelegem si sa asteptam 30 de ani, nu?
NOU
De cele mai multe ori elevii sunt mai bine pregatiti decat profesorii corectori (mai ales la faza judeteana). Unele demonstratii sunt foarte greu de urmarit si de aceea se dau rateurile – nu din incompetenta ci din lipsa genialitatii.
Nu inteleg de ce a ramas ideea ca profesorii stiu totul si absolut toti sunt mai destepti/ bine pregatiti decat elevii.
NOU
@vlad, doua mentiuni
1. Cineva care trebuie sa-ti faca supervizare, corectare, evaluare, code review, se presupune ca stie cel putin la fel de bine ca tine cu ce se mananca chestia respectiva (de obicei se presupune ca trebuie sa fie mult mai experientat ca sa poata poata sa inteleaga, sa isi dea seama daca solutia ta e corecta si unde te duci, etc). Nu zice nimeni ca tre sa fie mai destept decat elevul, dar tre sa intelega macar e a vrut sa zica elevul. Poate mie nu-mi vine ideea sa creez o nava spatiala, dar daca activez in domeniul respectiv, macar sa inteleg in mare ce imi zice ala care a creat-o. Altfel, daca nu ai profesori destul de capabili sa inteleaga, nu-i mai baga la corectare. Pentru ca elevul ala ia 2 azi desi trebuia sa ia 9, si la anul nu mai participa pentru ca parintii si profesorii de la clasa ii zic ca e idiot si n-a fost in stare sa ia macar un 5.
2. Cine e de vina ca timpul de corectare a 200 de lucrari e 3 ore? In conditiile in care mie imi ia 3 ore sa scriu o lucrare, presupun ca ar trebui oferit timp suficient unui profesor sa inteleaga ce am facut, sa urmareasca unde ma duc cu solutia propusa si sa decida daca e corecta sau nu. Deci ca raman 2 minute timp sa corectez o lucrare e bataie de joc fata de munca tuturor elevilor.
Pe scurt, aduci profesori care sa inteleaga ce limba vorbeste baiatul ala acolo, chiar daca ei nu-s in stare sa rezolve la fel. Daca tu ca profesor simti ca te depaseste, lasa lucrarea necorectata si da-o mai departe la altul care ar putea face. Daca nu ai profesori capabili, “subcontractezi”, da si tu altor tari task-ul asta sa corecteze profesorii din acea tara (ca la spital, nu esti calabil sa faci transplantul de plamani, il trimiti la Viena….oh wait, stai ca nu se mai poate asta acum cu domnul Dragnea, anway). Si pe langa asta, aloci timp destul profesorului sa analizeze si sa ofere obiectiv punctajul pe care-l meriti.
NOU
@bigbear: se corecteaza pe probleme, deci elevului nu i-a luat 3 ore sa scrie demonstratia. i-a luat cam 15 min sa o redacteze si cam 1h sa o gandeasca. un profesor bun (sau cu experienta, cum zici tu) o poate intelege in max 5 min. problema nu apare la a intelege 1 rezolvare in 5 minute ci la a intelege 40 de rezolvari in 200 de minute. intelegi diferenta?
daca nu ai inteles, iti explic cu fotbal ca la ala se pricepe toata lumea (mai putin jucatorii actuali din nationala noastra) – problema nu e sa bagi 1 penalti, problema e sa bagi 40 la rand, fiecare cu o altfel de executie. incepe sa se aprinda un beculet?
hai ca mai fac o comparatie cu fotbalul – ai idee de ce in majoritatea meciurilor exista cel putin o greseala de arbitraj? uneori mai mare, alteori insesizabila? adica daca fraierii aia de arbitri nu-s in stare, pai sa-i schimbe, nu? parca se aprinde si al 2 lea beculet, e?
NOU
Sper ca nu intelege nimeni ca eu spun ca avem cei mai tari profesori din lume – eu spun doar ca in aceste cazuri (probleme vazute prima data, nedigerate; multe rezolvari diferite intre ele si timp scurt de corectare) este statistic imposibil sa nu greseasca.
A, ca ai nostri ca brazii gresesc pana si la subiectele de BAC desi alea in mod normal au putine rezolvari alternative (fiind prea simple ca sa fie nevoie ca elevul sa “dea drumu la creier”) – asta e alta poveste.
O poveste simpatica legata de asta: la clasa a 8-a, primul an cand se dadea examen de capacitate, intru cu tata la contestatie. Rezolvasem la o problema cu 2 subpuncte mai intai b) si apoi a). Bineinteles ca imi taiase toata problema. Se uita tanti la mine cum ii explic ce-am scris acolo, se uita la tata (2m, 100kg pe vremea aia) si s-a albit instant la fata si a inceput sa se scuze. Norocul meu e ca eram obisnuit de la olimpiade, altfel poate ca nu contestam nota…
PS: In comentariul anterior mi-a fost lene sa scriu cu majuscula
NOU
Olimpiada de limba română, clasa a şasea: 10 puncte din oficiu, 50 de puncte partea de gramatică, 40 de puncte partea de “creaţie” – Redeactaţi un text despre sentimentul patriotic blablabla… Termin gramatica în maximum jumătate de oră şi îmi păstrez o oră jumate pentru exprimarea sentimentului patriotic. Nu scria niciunde că textul trebuie să fie proză. Într-o oră jumate înşir 8 catrene despre patriotism. Aşa m-am gândit în clasa a şasea. Am zis că dacă e cu SENTIMENT patriotic, cel mai bine se potriveşte lirica, nu proza.
Vreo 4-5 zile, cât a durat corectarea subiectelor, nici nu puteam să dorm de anxietate. De punctajul maxim eram sigur, neliniştea mi-o provoca amploarea bravurii. Îmi imaginam cât de impresionaţi vor fi corectorii când văd cele 8 catrene; laude, lauri, păun înfoiat.
Mi-a picat capul când am aflat că am ieşit printre ultimii, cu nota 6 (şase). Da.
La gramatică am luat cele 50 pct şi am mai luat 10 pct din oficiu. La partea de creaţie am fost notat cu 0 (zero). Scrofoşenia proaspăt mutată de sub coada vacii nici măcar nu a citit strofele. A văzut că textul nu arată ca restul (are rândurile prea scurte şi ciudat grupate), a tăiat tot şi a notat cu 0.
Nu zic că am scris vreun Luceafăr, poate nu meritam 40 de puncte, dar nici 0. Am stat supărat câteva săptămâni şi am tras o învăţătură puternică pentru viitor: La şcoală nu te duci ca să fii diferit sau să descoperi noi orizonturi. La şcoală te duci din obligaţie, nu din plăcere. Stai cuminte în bancă şi eşti atent să nu te mănânce scroafele.
NOU
cat despre profesorii corectori… cum zicea careva mai sus, vai de pula lor.
nu contesta nimeni ca nu stiu materia sau ca nu au capacitatea sa urmareasca o alta rezolvare.
dar ei se duc la corectat intr-o scarba de zici ca eu le-am ales meseria. se uita pe barem, corespunde – bine, nu corespunde – mars, next.
ne-a zis profa de romana niste intamplari de la corectat din niste ani de la bac de am zis ca nu se poate, tre sa glumeasca. de la unii care trec note in coloane aiurea, la altii care nu se sinchisesc daca-s corectoru nr.2 si nu se baga peste primu corector spre deloc si alti habauci cu o atentie si un interes fantastic. de proaste. deloc.
jur ca unii de acolo is ca angajatii la primarie, timpu trece, leafa merge. da-i in pula de copii cu scoala lor. cum zicea profa de biologie: ‘sa va dau testu odata, sa ma duc acasa la ale mele.’
la simulari daca indrazneai sa-i tii mai mult de 2 ore aproape te dadeau afara din sala, ca ‘io nu-s platita sa stau aici cu toti nebunii ! ce mai poti scrie atata ?!’.
o mica parte dintre miriadele canceroase ale sistemului.
NOU
Cati dintre voi ati luat 2 de 2 la o materie in aceeasi zi? Dupa o vacanta de 2 sau 3 saptamani, aveam 3 ore de mate in aceeasi zi. Ne-a cerut caietele cu tema de vacanta la vreo 3-4 suspecti, tema nefacuta 2. Ora urmatoare ma asculta exact din tema de vacanta. Treci la loc, 2. In liceu.
NOU
Astia care nu puncteaza rezolvari alternative pentru ca nu le inteleg sunt mici copii. Proful meu de analiza din faculta nu isi recunostea PROPRIA demonstratie daca schimbai o notatie pe undeva (de exemplu in loc de sirul a1, a2, …, an tu scriai x1, x2, …, xn). Si nici nu trebuia sa schimbi toate notatiile, doar una care aparea de mai multe ori.
NOU
Ii doare la basca pe elev de ce il evalueaza aia. Ce castigi cu un cacat de olimpiada? Ala a demonstrat ca stie mai mult si in nici un caz nu o sa fie vreun amarat de profesor.
NOU
Cu un cacat de olimpiada castigi urmatoarele: iti dezvolti abilitatea de a rezolva probleme, de a cauta solutii, de a evalua solutiile in functie de eficienta si profitabilitate, de management al timpului, de a-ti planifica cum sa rezolvi problemele in 3 ore, de a vedea cum rezisti in situatii de presiune si stress, de a sapa cat mai mult, de a nu renunta/abandona problema cand metoda de rezolvare nu functioneaza, de a vedea cum te comporti/gandesti/actionezi in fata unei probleme cu care nu esti obisnuit, de a concura cu unii cu un nivel de pregatire mai ridicat decat media sau decat esti obisnuit, de a fi nevoit sa iesi din zona de confort, de a te antrena in competitii cu concurenti de top, de a continua cand altii nu-ti dau o sansa, de a-ti creste increderea in tine.