S-a terminat și sezonul doi din The Mandalorian. Doamne, dă-i sănătate lui Jon Favreau, omul și-a frânt spatele și genunchii în accident de muncă, ținând în spate singur tot universul Star Wars. Pur și simplu după ce vezi cât de cursiv este Mandalorian, cât de frumos înglobează totul, cum nu are niciun bullshit PC aruncat în ochi, vreun negru asiatic gay transsexual care face sex torid cu un alt negru, dar albinos, cu rădăcini adânci în Yakutzia, cum are caractere de femei puternice fără ca asta să distrugă ideea filmului, doar ca să sublinieze că femeile sunt puternice fără bărbați, cu o Ashoka incredibil de bine făcută, BĂI, TOTUL E FRUMOS!

După care te uiți în urmă la mizeriile SW din ultimii ani, la ce gunoi a ajuns să fie Star Trekul nou, la Picardul care s-a născut gata îngropat în bășini PC și mai zici o dată:

– Ține-l, doamne, sănătos pe Jon Favreau.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.